Scrierea de pe perete — o vedeţi?

„Cum scrisul pe perete a dat avertismentul . . .

Din propria sa mînă-şi prevede falimentul“.

PRIN aceste cuvinte, Jonathan Swift, scriitor irlandez din secolul al XVIII-lea, făcea descrierea unui bancher. Asaltat de clienţii care voiau să li se înapoieze banii, acest om simţea că i se apropie sfîrşitul. De secole, în ţările anglo-saxone expresia „scrierea de pe perete“ presupune un pericol iminent.

Dar sînt peste 2 500 de ani de cînd a apărut „scrierea de pe perete“ originală, iar împlinirea ei cu promptitudine a schimbat cursul istoriei. Pentru a înţelege mai bine de unde vine expresia ‘scrierea de pe perete’, trebuie să apelăm la cartea biblică a lui Daniel. Examinarea ei ne va ajuta să devenim conştienţi de faptul că avertismentele pe care le conţin Scripturile sînt preţioase şi ne va îndemna, cu siguranţă, să ţinem seama de o avertizare decisivă pentru timpul nostru.

De la apogeul puterii . . .

Este noaptea de 5 spre 6 octombrie 539 î.e.n. Locuitorii Babilonului beau şi dansează. Duşmanul medo-persan este la porţi, dar oraşul pare a fi bine apărat. Zidurile sale sînt de neclintit. Atunci să se dea frîu liber veseliei! Şi chiar zgomotul banchetului indică asediatorilor că oraşul poate rezista mult.

În marea sală a palatului său, regele Belşaţar, cu siguranţă plin de mîndrie, îi cuprinde cu privirea pe oamenii de vază pe care i-a convocat cu această ocazie. La ordinul lui, slujitorii aduc vasele de aur şi de argint pe care bunicul său, regele Nabucodonosor, le-a luat din templul lui Iehova din Ierusalim, cu zeci de ani înainte. ‘Să bem vin din aceste vase în onoarea zeilor noştri!’, exclamă, probabil, Belşaţar. — Daniel 5:1–4.

. . . la totală ruină

Deodată, faţa suveranului păleşte de groază. Acolo, în faţa lampadarului care se găseşte lîngă perete, o mînă apare şi scrie patru cuvinte simple dar enigmatice. La aceasta, muzica şi dansurile încetează. Regele este îngrozit, genunchii i se izbesc unul de altul. Ce înseamnă această prevestire? Să fie chemaţi înţelepţii şi astrologii! Oricine va interpreta această scriere va fi acoperit cu onoruri. — Daniel 5:5–7.

Toată lumea aşteaptă cu nervozitate ca înţelepţii să spună ceva, dar aceştia rămîn perplecşi. Care este semnificaţia profundă a acestei ‘scrieri de pe perete’? Nimeni nu îndrăzneşte să încerce vreo explicaţie, lucru care nu face decît să mărească şi mai mult groaza regelui. — Daniel 5:8, 9.

Regina care a auzit ce se întîmplă, intră în sală. Ea îi aminteşte lui Belşaţar că, în regat, există un înţelept străin care şi-a demonstrat capacitatea. Prin urmare, este chemat Daniel. Plin de curaj, acesta îi aminteşte regelui ceea ce i s-a întîmplat lui Nabucodonosor cu ani în urmă. Apoi Daniel îi spune lui Belşaţar ce i se va întîmpla:

„Iată scrierea care a fost săpată: MENE, MENE, TEKEL şi PARSIN.

Iată interpretarea cuvîntului MENE: Dumnezeu a numărat zilele regatului tău şi le-a pus capăt.

TEKEL: ai fost cîntărit pe cîntar şi ai fost găsit nesatisfăcător.

PERES: regatul tău a fost împărţit şi dat mezilor şi perşilor.“ — Daniel 5:10–28.

O împlinire imediată

Va trebui oare ca Belşaţar să aştepte mult timp pentru a constata exactitatea cuvintelor lui Daniel? Să analizăm ce se întîmplă după aceea şi să ne oprim asupra evenimentelor care au mai mult decît o semnificaţie istorică.

Armatele medo-persane au săpat canale pentru devierea fluviului Eufrat, care străbate oraşul Babilon. Regele Cirus a aşteptat seara aceasta ca să-şi pună în aplicare planul, sperînd că babilonienii vor slăbi vigilenţa la căderea nopţii. Canalele sînt acum deschise. De îndată ce apele au scăzut suficient, soldaţii coboară unul după altul, în albia fluviului.

În această noapte, porţile oraşului care dau spre apa fluviului, au fost lăsate deschise, poate din cauza încrederii exagerate a locuitorilor săi în capacitatea lor de apărare. Armata medo-persană intră în oraş, semănînd groază în drumul ei. Un detaşament reuşeşte să intre în palatul regal şi Belşaţar este omorît. Marele Imperiu Babilonian a căzut. — Daniel 5:30.

O distrugere la fel de neaşteptată

Exactitatea interpretării lui Daniel ilustrează seriozitatea avertismentelor pe care le conţine Biblia. Mai tîrziu, apostolul Pavel a arătat că alte evenimente neaşteptate şi importante urmează acum să vină. În prima scrisoare inspirată pe care a adresat-o creştinilor din Tesalonic, el scrie: „Cînd vor zice: «Pace şi securitate!» atunci o distrugere neaşteptată [care vine de la Dumnezeu] trebuie să vină dintr-o dată asupra lor, ca durerile naşterii asupra femeii însărcinate şi nu vor scăpa nicidecum.“ — 1 Tesaloniceni 5:3.

Dar aşa cum Daniel şi iudeii au fost salvaţi cînd a căzut Babilonul, tot aşa este posibilă supravieţuirea acestei distrugeri pe care Dumnezeu o va face să vină în curînd. Cum? Rămînînd treji din punct de vedere spiritual şi bucurîndu-ne astfel de ocrotirea lui Iehova. „Dar voi fraţilor“, a declarat Pavel, „nu sînteţi în întuneric pentru ca ziua aceea să vă surprindă ca pe nişte hoţi.“ — 1 Tesaloniceni 5:4.

Pavel făcea aluzie la „ziua lui Iehova“, respectiv momentul cînd Dumnezeu va interveni în treburile omeneşti prin intermediul Regelui său mesianic (1 Tesaloniceni 5:2). Cînd ar trebui oare să ne aşteptăm să vedem această „scriere de pe perete“ — semnele premergătoare ale intervenţiei divine? O profeţie mai veche, consemnată în Daniel, capitolul 2, ne răspunde la această întrebare.