Sînteţi oare îngrijoraţi din cauza copiilor voştri?
LUCRUL acesta se înţelege de la sine! Bolile, drogurile, şi delincvenţa sînt numai trei dintre problemele care, aşa cum ştiţi, vă pun în pericol copiii. Este normal ca părinţii să fie preocupaţi sau chiar îngrijoraţi din cauza copiilor lor.
Aşa cum arată Biblia, aceste sentimente au fost încercate de majoritatea părinţilor pe parcursul istoriei. Să ne amintim că Iacob l-a trimis pe Iosif să-i aducă veşti de la fraţii săi deoarece era neliniştit din pricina copiilor lui (Geneza 37:13, 14). Iov era îngrijorat din cauza fiilor săi deşi aceştia erau maturi şi aveau familii. El s-a gîndit: „Poate că fiii mei au păcătuit şi l-au blestemat pe Dumnezeu în inima lor.“ — Iov 1:4, 5.
Iosif şi Maria au fost şi ei la un moment dat îngrijoraţi din cauza fiului lor perfect Isus. Într-adevăr, într-o zi, pe cînd el avea doar 12 ani, au fost deosebit de îngrijoraţi din cauza lui, cînd şi-au dat seama că el dispăruse. Cu toate acestea, ei putea fi mîndri de fiul lor Isus şi nu aveau ce să-şi reproşeze. Să vedem ce anume s-a întîmplat în acea binecunoscută împrejurare şi ce anume învăţăminte pot trage din ea părinţii de astăzi.
Un fiu pierdut
În cazul că sînteţi părinţi probabil că veţi înţelege sentimentele Mariei atunci cînd, pe un ton de reproş, i-a zis lui Isus: „Fiule, pentru ce te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl tău şi eu te-am căutat cu îngrijorare.“ Iosif şi Maria nu-l mai văzuseră pe Isus de trei zile. Veţi înţelege desigur îngrijorarea lor de vreme ce nu ştiau unde se află copilul lor în vîrstă de 12 ani. — Luca 2:48, Biblia Cornilescu.
De ce l-au pierdut Iosif şi Maria pe Isus? Un bine-cunoscut comentator i-a criticat astfel: „Cum au putut permite să treacă atît de mult timp fără să îl caute, ştiind ce comoară reprezenta el? Unde era afecţiunea şi grija iubitoare de mamă?“ Dar de fapt, aşa cum vom vedea, o atentă analiză a relatării va înlătura orice reproş care li s-ar putea aduce lui Iosif şi Mariei.
Realitatea este că Biblia o descrie pe Maria ca pe o excelentă femeie şi o foarte bună mamă. Cînd îngerul Gabriel a anunţat naşterea lui Isus, i-a zis că a „găsit favoare la Dumnezeu“ (Luca 1:28, 30). Maria a acceptat cu plăcere atît misiunea de a da naştere acestui copil deosebit precum şi serioasa răspundere de a-l creşte şi educa. Ea era o femeie umilă şi nutrea o credinţă puternică în Dumnezeu. După naşterea lui Isus, ea a acceptat în continuare toate cerinţele Legii lui Iehova, făcînd „întocmai după cum este scris“. — Luca 1:38, 45–48; 2:21–23, 39.
Iosif, care a luat-o în căsătorie pe Maria devenind astfel tatăl adoptiv al lui Isus, era un om excelent şi drept şi a vorbit cu îngerul lui Iehova în patru ocazii diferite (Matei 1:19, 20; 2:13, 19, 22). Să nu uităm că Iehova a fost Acela care i-a ales pe Iosif şi Maria ca să-l crească pe preţiosul Său Fiu unic-născut. Ar fi ales oare Dumnezeu vreun cuplu ce nu ar fi fost în stare să îl ajute pe acest fiu să crească în înţelepciunea divină?
Natural că pe părinţii de astăzi i-ar putea îngrijora situaţia copiilor lor din cauza societăţii înconjurătoare corupte şi periculoase. Pe de altă parte, ei ştiu că Isus era perfect pe cînd copiii lor nu sînt perfecţi. Cu toate acestea putem trage foloase din exemplul lui Iosif, Maria şi Isus.