Puncte importante din Biblie: Cîntarea cîntărilor 1:1 pînă la 8:14

Adevărata iubire este triumfătoare!

Există o iubire care nu eşuează niciodată. Ea este constantă, durabilă, triumfătoare. O asemenea iubire neabătută există între Isus Cristos şi „mireasa“ lui, congregaţia sa născută de spirit (Apocalips 21:2, 9; Efeseni 5:21–33). Această iubire este minunat descrisă în Cîntarea cîntărilor lui Solomon!

Compusă cu circa 3 000 de ani în urmă de către Solomon, înţeleptul rege al Israelului, „cîntarea superlativă“ (1:1) vorbeşte despre iubirea dintre un păstor şi o tînără ţărancă din satul Sunem (Şulem). În ciuda întregii sale bogăţii şi splendori, regele nu a putut cuceri iubirea Sunamitei, fiindcă ea îi era fidelă păstorului ei iubit.

Cînd slujitorii lui Iehova, căsătoriţi sau celibatari, citesc cu toată cuvenita atenţie această carte poetică, ei găsesc în ea mult material de reflecţie asupra unor calităţi ca puritatea, tandreţea, loialitatea şi iubirea durabilă, care ar trebui să caracterizeze căsătoria creştină. Într-adevăr, cu toţii putem trage folos din această cîntare înălţată triumfului iubirii adevărate.

Sunamita în tabăra lui Solomon

Citeşte Cîntarea cîntărilor 1:1–14. În corturile regale, Sunamita vorbeşte de parcă iubitul ei păstor ar fi prezent. Solomon îi laudă frumuseţea şi îi promite că o va împodobi cu bijuterii de argint şi de aur. Dar fata îi respinge avansurile şi îi spune că ea îl iubeşte cu adevărat numai pe păstorul inimii sale.

◆ 1:2, 3 — De ce sînt potrivite aceste comparaţii cu uleiul şi vinul?

Vinul bucură inima şi întăreşte sufletul deprimat (Psalm 104:15; Proverbe 31:6). Pentru proprietăţile sale calmante, uleiul se turna pe oaspeţii de vază (Psalm 23:5; Luca 7:38). Tot la fel şi Sunamita, în momentele ei de tristeţe, era întărită şi consolată cînd îşi aducea aminte de ‘expresiile de dezmierdare’ şi de ‘numele’ păstorului. În mod asemănător, rămăşiţa continuatorilor unşi ai lui Cristos este încurajată prin meditare la iubirea şi la promisiunile Păstorului ei, Isus Cristos, cu toate că ea se află încă în lume şi este separată de el.

Ce învăţăm de aici: Solomon ar fi vrut s-o împodobească pe Sunamita cu „cerculeţe de aur“, şi cu „butoni de argint“, dar ea a rezistat la aceste tentaţii de ordin material, afirmîndu-şi nezdruncinata ei iubire faţă de păstor (1:11–14). Meditînd la atitudinea acestei fete, clasa „miresei“ îşi poate întări hotărîrea de a rezista atracţiilor materialismului şi de a-i rămîne fidelă Mirelui ei ceresc. Dacă speranţele noastre sînt pămînteşti şi ne gîndim la căsătorie, exemplul acestei fete ne determină să punem pe primul loc interesele spirituale şi nu pe cele materiale.

Dor reciproc

Citeşte Cîntarea cîntărilor 1:15—3:5. Păstorul intră în tabăra regală şi îşi exprimă iubirea faţă de modesta Sunamită, care îl preţuieşte mai mult decît pe toţi ceilalţi. În timpul cît au fost despărţiţi, fata şi-a reamintit momentele plăcute pe care le-a petrecut împreună cu iubitul ei, şi era nerăbdătoare să-l revadă. Întreaga noapte ea a fost mistuită de dorul lui.

◆ 2:1–3 — Ce înseamnă aceste imagini poetice?

Sunamita s-a comparat cu „un simplu şofran al şesului de coastă“. Această fată umilă şi modestă s-a comparat cu una dintre numeroasele flori comune. Dar pentru păstor ea era „ca un crin printre ierburile ghimpoase“, fiindcă ea era plină de graţie, capabilă şi fidelă lui Iehova. În ochii tinerei fete păstorul era „ca un măr printre arborii pădurii“, fiindcă şi el era un tînăr spiritual, dedicat lui Dumnezeu şi poseda o personalitate şi capacităţi demne de dorit. Un creştin celibatar sau o creştină celibatară care îşi caută un partener de căsătorie ar trebui să caute numai un slujitor al lui Iehova, dispunînd de calităţi asemănătoare acelora ale Sunamitei şi ale iubitului ei păstor.

◆ 3:5 — De ce era asociat acest jurămînt cu aceste animale?

Gazelele şi cerboaicele sînt animale blînde, graţioase şi frumoase, dar şi iuţi totodată şi sigure pe picioare. Tînăra sunamită le-a pus deci pe ‘fiicele Ierusalimului’ sub un jurămînt pe tot ce este frumos şi graţios. Evocînd aceste animale, ea le punea pe aceste femei sub obligaţia de-a nu încerca să trezească în ea iubire pentru altcineva decît iubitul ei păstor.

Ce învăţăm de aici: Tînăra sunamită le-a impus ‘fiicelor Ierusalimului’, femeilor care slujeau la curtea regelui, jurămîntul de ‘a nu trezi iubire în ea pînă nu se simte ea înclinată’ (2:7; 3:5). Aceasta înseamnă că nu poţi să manifeşti o iubire romantică, chiar faţă de oricine. Sunamita însăşi nu s-a simţit deloc atrasă de Solomon. Cît de înţelept este, aşadar, ca un creştin celibatar care se gîndeşte la căsătorie să nu aibă în vedere ca partener decît un închinător sau o închinătoare a lui Iehova, partener care să poată fi iubit cu adevărat! — 1 Corinteni 7:39.

Fata în Ierusalim

Citeşte Cîntarea cîntărilor 3:6 pînă la 6:3. Solomon se reîntoarce la Ierusalim cu mare pompă. Acolo păstorul vine să o vadă pe Sunamita şi să o reconforteze cu cuvinte de dezmierdare. În somn, ea visează că i-a deschis cu întîrziere cînd iubitul ei i-a bătut la uşă; apoi a fost tratată cu brutalitate de păzitori, cînd ea îl căuta cu disperare. Cînd ‘fiicele Ierusalimului’ o întreabă prin ce este deosebit iubitul ei, ea îi face o descriere elogioasă.

◆ 5:12 — În ce sens erau ochii păstorului ‘asemenea porumbeilor, scăldîndu-se în lapte’?

Ceva mai sus, ochii Sunamitei erau comparaţi cu cei ai unui porumbel, datorită expresiei lor de blîndeţe (1:15; 4:1). Din acelaşi motiv, păstorul o numea pe tînăra sunamită „porumbiţa“ sa (5:2). Aici, tînăra fată, bolnavă de dragoste, compara ochii păstorului cu nişte porumbei gri-albăstrui, scăldîndu-se în lapte (5:8, 12). Această imagine se referă probabil la irisul întunecat al păstorului, iris înconjurat de albul strălucitor al ochilor săi.

Ce învăţăm de aici: Sunamita era asemănată cu „o grădină închisă“ (4:12). În Israelul antic, o grădină avea adeseori aspectul unui parc, aspect de adevărat paradis bine udat de un izvor abundent, şi plin de o gamă variată de vegetale, flori şi pomi fructiferi. În mod obişnuit, ea era înconjurată de un gard viu sau de un zid, şi nu se putea intra în ea decît printr-o poartă încuiată (Isaia 5:5). În ochii păstorului, puritatea morală şi frumuseţea Sunamitei erau asemănătoare unei grădini de o rară frumuseţe, care produce fructe excelente, răspîndeşte miresme plăcute şi degajă un farmec înviorător. Sentimentele inimii ei nu îi erau dăruite nici unui alt bărbat, întrucît ea era castă, ca „o grădină închisă“ pentru orice intruşi, şi deschisă numai pentru proprietarul ei. Astfel, prin rectitudinea sa morală şi prin loialitatea ei, Sunamita le oferă un excelent exemplu femeilor creştine necăsătorite din zilele noastre.

„Flacăra lui Iah“

Citeşte Cîntarea cîntărilor 6:4—8:14. Solomon laudă frumuseţea tinerei sunamite, dar ea îl respinge şi îşi declară ataşamentul faţă de păstor. Neputîndu-i cuceri dragostea, Solomon o lasă să plece acasă. Alături de ‘iubitul’ ei, această femeie matură, care şi-a dovedit statornicia, se reîntoarce în Sunem. Iubirea dintre ea şi păstor este la fel de tare ca moartea, iar vîlvătaia ei ca „flacăra lui Iah“.

◆ 6:4 — Ce este „Oraşul Plăcut“?

Această expresie poate fi redată prin „Tirţa“, nume care înseamnă „farmec“, „încîntare“. Oraş renumit pentru frumuseţea sa, Tirţa a devenit prima capitală a regatului nordic al Israelului. — 1 Regi 14:17; 16:5, 6, 8, 15.

◆ 7:4 — În ce sens era gîtul tinerei sunamite „ca un turn de fildeş“?

În mod evident, gîtul fetei avea netezimea fildeşului şi supleţea unui turn. Mai înainte, gîtul ei fusese comparat cu „turnul lui David“, poate cu acela al Casei Regelui, care era situată de-a lungul zidului de răsărit al Ierusalimului. Pe acest turn ‘erau atîrnate o mie de scuturi circulare ale bărbaţilor puternici’, ceea ce ne sugerează că gîtul maiestuos al Sunamitei era împodobit cu un colier pe care erau înşirate ornamente sau pietre scumpe rotunde. — 4:4; Neemia 3:25–27.

◆ 8:6, 7 — În ce sens iubirea este „tare ca moartea“?

Moartea reclamă în mod inevitabil viaţa oamenilor păcătoşi, iar iubirea adevărată are aceeaşi forţă. În insistenţa ei asupra devoţiunii exclusive, o asemenea iubire este la fel de neînduplecată ca Şeolul (mormîntul) care cere corpurile celor decedaţi. Deoarece Iehova Dumnezeu l-a dotat pe om cu facultatea de a iubi, această calitate provine de la el şi astfel ea este pe drept numită „flacăra“ lui Iah. Nici chiar bogatul rege Solomon nu a putut cumpăra această iubire.

Ce învăţăm de aici: Ceea ce s-a petrecut între regele Solomon şi Sunamita a fost, pentru aceasta din urmă, o încercare din care a ieşit victorioasă. Ea nu a fost nestatornică în iubire şi virtute, ca o uşă care se roteşte cu uşurinţă în balamalele ei şi care trebuie baricadată cu o scîndură de cedru, pentru a o împiedica să se deschidă în faţa unei persoane nedorite sau corupte. Nu, ci tînăra sunamită a rezistat în faţa ademenirilor regelui, rămînînd nezdruncinată ca un zid în faţa atracţiilor materiale ale acestei lumi. Astăzi, punîndu-şi încrederea în Dumnezeu şi meditînd la excelentul exemplu oferit de Sunamita, femeile creştine pot să-şi dovedească şi ele, în mod asemănător, maturitatea şi fermitatea în aderarea la principiile virtuoase, spre lauda lui Iehova. — 8:8–10.

Fără îndoială că această „cîntare superlativă“ a cărei temă este iubirea ne ajută să apreciem şi mai mult legătura care există între Isus şi cei care sînt aleşi pentru a constitui „mireasa“ lui cerească. Dar, în acelaşi timp, toţi tinerii dedicaţi lui Iehova şi toate tinerele, precum şi bărbaţii dedicaţi lui Iehova şi soţiile lor dedicate vor avea mult folos dacă vor încerca să imite integritatea Sunamitei şi a păstorului în faţa încercărilor şi tentaţiilor. Această splendidă parte a Cuvîntului lui Dumnezeu trebuie să ne îndemne să-i rămînem întotdeauna fideli lui Iehova, Izvorul iubirii triumfătoare.