Ce înseamnă a fi cinstit?
A FI CINSTIT înseamnă a spune adevărul şi a fi liberi de orice înşelăciune. Cinstea pretinde să ne dovedim corecţi în toate relaţiile noastre cu alţii: să acţionăm cu sinceritate şi în mod onorabil, fără înşelătorie sau inducere în eroare. Un om onest este integru. Fiind întotdeauna demn de încredere, el nu îl va înşela niciodată pe aproapele său. Nu ne–ar plăcea oare tuturor să fim trataţi şi noi înşine în felul acesta? În acest caz ar putea fi demodată cinstea cîndva?
În lumina definiţiilor date mai sus, creştinul înţelege numaidecît de ce oricine care afirmă că este un închinător adevărat al lui Dumnezeu trebuie să fie cinstit (Ioan 4:24). O asemenea persoană i se închină lui „Iehova, Dumnezeul adevărului“ (Psalm 31:5; Tit 1:2). În mod logic deci, numai ‘oamenii demni de încredere’ au calităţile dorite pentru a–l reprezenta. — Exod 18:21, New World Translation Reference Bible, nota de subsol.
Cinstea influenţează numeroase aspecte ale vieţii noastre, fapt pentru care este uşor de înţeles de ce apostolul Pavel a declarat: ‘Dorim să ne comportăm cinstit în toate lucrurile.’ Aceasta include modul nostru de a vorbi, atitudinea noastră la locul de muncă, probleme de natură familială, relaţii de afaceri şi supunerea faţă de toate obligaţiile legale pe care ni le impune statul. — Evrei 13:18.
În ceea ce spunem
Există numeroase moduri — deşi uneori considerate nevinovate şi acceptabile — în care oamenii nu spun adevărul. Astfel, ei falsifică rapoartele cu privire la orele de muncă, îi învaţă pe copiii lor să–i mintă pe cei care îi sună la telefon sau care vin în vizită, le dau informaţii inexacte agenţilor de asigurări sau se prefac că sînt bolnavi, ca să se sustragă de la muncă, pentru a nu da decît cîteva exemple.
Uneori declaraţiile noastre trebuie să fie aşternute în scris. Dintr–un motiv sau altul, persoane care, în alte împrejurări, nu ar spune niciodată minciuni, gîndesc că pot să acţioneze altfel atunci cînd trebuie să–şi declare veniturile impozabile, sau atunci cînd trebuie să completeze o declaraţie detailată în vederea trecerii unei frontiere internaţionale. Aceste forme de înşelătorie îi costă bani pe toţi contribuabilii. Este aceasta o dovadă de iubire faţă de aproapele? În plus, nu au oare creştinii obligaţia de ‘a restitui Cezarului lucrurile Cezarului’? — Luca 20:25; 10:27; vezi şi Romani 13:1, 2, 7, 8.
Atunci cînd vorbim noi vrem, desigur, să–l imităm pe „Dumnezeul adevărului“ şi nu pe „tatăl minciunii“ (Psalm 31:5; Ioan 8:44). Oamenii lipsiţi de scrupule recurg la un limbaj ambiguu, pentru a da o falsă impresie sau pentru a înşela. Dar faptul de a–l înşela pe aproapele nu înseamnă a–l iubi. În plus, cei care mint nu au un viitor sigur. — Efeseni 4:25; Apocalips 21:27; 22:15.
La muncă
Faptul de a munci conştiincios şi în mod cinstit întreaga zi de muncă pentru care sîntem plătiţi este nu numai un lucru normal, dar şi o cerinţă scripturală (Coloseni 3:22–24). Şi totuşi există multe mii de angajaţi care sînt hoţi de timp, furînd timpul care aparţine patronului lor, prin faptul că îşi prelungesc pauzele, vin tîrziu la lucru şi pleacă înainte de vreme, îşi petrec mult timp pentru a–şi aranja ţinuta după ce au sosit la muncă, utilizează telefonul întreprinderii pentru lungi convorbiri neautorizate, în interes personal, se ocupă de afaceri personale în timpul orelor de muncă şi îşi permit chiar şi puţin somn. Acest gen de furt îi costă pe toţi ceilalţi.
În ce priveşte furtul la locul de muncă, se poate vorbi şi de indivizi care îşi însuşesc obiecte sau materiale pentru uzul lor personal. Unii pretind că aceasta nu este decît o simplă completare a unui salariu insuficient, pentru a restabili într–un fel echilibrul cu un patron zgîrcit. Dar însuşirea unor asemenea lucruri, fără cunoştinţa şi permisiunea proprietarului sau patronului, este în realitate o formă de furt.
În toate aceste situaţii creştinii adevăraţi vor aplica acest sfat inspirat: „Hoţul să nu mai fure, ci mai degrabă (...) să facă cu mîinile sale o lucrare bună, ca să aibă ceva de dat celui care este la nevoie.“ — Efeseni 4:28; Fapte 20:35.
Dar cum vei reacţiona dacă patronul ţi–ar cere să comiţi un act necinstit sau ilegal şi te–ar ameninţa cu desfacerea contractului de muncă în caz că ai refuza să te supui? Iată cîteva exemple: Ţi–ar putea cere să–i facturezi unui client anumite piese de schimb pe care în realitate nu le–ai schimbat la automobilul său; să ambalezi pentru un client mărfuri de o calitate şi de un preţ inferior, pentru ca să fie vîndute la un preţ mai ridicat; a scrie un preţ nou, pretins drept preţ redus, pe unele mărfuri care, în realitate, au acelaşi preţ cu el pretins redus sau eventual sînt chiar mai ieftine. Mulţi angajaţi consideră că patronul răspunde pentru asemenea acte şi nu ei. Ce au de făcut Martorii lui Iehova cînd se află în faţa unor asemenea situaţii? Daryl J. relatează:
„Cînd lucram ca responsabil de raion într–un magazin alimentar, conducerea mi–a cerut să măresc profiturile fără să majorez nici un preţ. Pentru aceasta, mi s–a cerut să reduc greutatea anumitor produse şi să le prezint furnizorilor note de credit false. Acestea sînt practici obişnuite, dar necinstite.“
Daryl a refuzat să falsifice şi să înşele (Proverbe 20:23). Cîteva săptămîni mai tîrziu a fost dat afară din serviciu. A dat el oare dovadă de lipsă de înţelepciune, expunîndu–şi în felul acesta familia la consecinţele şomajului? A avut el de regretat pentru faptul că a rămas cinstit? Nu, căci un Martor, frate al său de credinţă, a auzit ce s–a întîmplat şi i–a găsit un alt serviciu. Daryl spune: „După trei sau patru săptămîni eram din nou în situaţia de a–mi întreţine familia şi pe mine însumi într–un mod cinstit. Consider drept un privilegiu faptul că am fost binecuvîntat de Iehova pentru a putea rămîne integru.“
Pe de altă parte, tu ţi–ai putea găsi un serviciu tocmai pentru că eşti cinstit. Astfel, un agent al unei bine cunoscute companii internaţionale de asigurări l–a sfătuit pe proprietarul unui mare şi prosper magazin din centrul comercial al oraşului Toronto (Canada) să pună capăt problemelor pe care le avea din cauza furturilor comise de personalul magazinului, angajînd Martori ai lui Iehova. El a explicat: „Cînd eram într–un alt oraş, unde mă pregăteam în vederea profesiei de agent de asigurări, am remarcat că printre clienţi exista un mare lanţ de supermagazine care nu angajau decît Martori, pentru a–şi putea reînnoi stocurile de mărfuri din raioane în cursul nopţii. Clienţii aceştia avuseseră probleme neplăcute cu alţi angajaţi, dar după ce conducerea le–a încredinţat Martorilor cheile, pentru ca să reaprovizioneze raioanele după ora închiderii, nu a mai dispărut nici un singur lucru.“
Cinstea în alte domenii
În momentul în care cineva ia bani cu împrumut, respectivul manifestă adesea umilinţă şi respect şi îl asigură cu cuvinte repetate pe cel care i–a împrumutat bani că îi va înapoia suma şi că îi este deosebit de recunoscător. Dar cînd soseşte timpul să–şi plătească datoria, unii oameni care iau cu împrumut manifestă o uimitoare schimbare de atitudine. Nu rareori ei manifestă mînie şi ostilitate, plîngîndu–se că sînt hărţuiţi de cei care i–au împrumutat şi pretinzînd că aceştia sînt lipsiţi de îndurare. În ochii celui care a luat bani împrumut persoana care l–a împrumutat cu generozitate s–a transformat într–un monstru. Biblia spune însă că ‘cel care împrumută şi nu dă înapoi este rău’ (Psalm 37:21; Romani 13:8). Acesta este cazul în special cînd cel care a luat cu împrumut nu face nici un efort să dea înapoi măcar o sumă cît de mică, pentru a da dovadă de bună credinţă, ba chiar evită poate să mai intre în legătură cu cel care i–a dat bani împrumut.
În viaţa de familie cinstea este necesară în numeroase domenii: soţul trebuie să–i spună adevărul soţiei sale cu privire la venituri şi la probleme financiare; soţia trebuie să–i spună soţului în mod cinstit cum cheltuieşte fondurile familiei, şi unul şi celălalt trebuie să se dovedească integri, inclusiv în relaţiile sexuale, limitîndu–le la partenerul conjugal; copiii fac bine să spună adevărul şi să asculte de părinţii lor cu privire la societatea şi formele de distracţie pe care le cultivă, supunîndu–se dorinţei părinţilor lor. — Efeseni 5:33; 6:1–3.
Din tot ceea ce s–a spus ar trebui să rezulte cu claritate că un creştin sincer trebuie „să renunţe la nedreptate“, adică la lucrările rele şi la roadele rele care însoţesc necinstea, minciuna, înşelătoria sau înşelăciunea, escrocheria şi corupţia morală. — 2 Timotei 2:19; Romani 2:21–24.
Recompense şi beneficii
Corectitudinea şi sinceritatea, precum şi relaţiile întemeiate pe adevăr cu semenii noştri promovează cinstea. Astfel se crează un climat de fidelitate şi încredere, care generează atitudini şi relaţii sănătoase. Cinstea permite, de asemenea, să trăim mai degrabă într–o atmosferă de încredere, decît într–una de defensivă care înseamnă pierdere de timp şi de energie din cauza suspiciunii, a îndoielilor şi a fricii de alţii. — Compară Isaia 35:8–10.
Cinstea ne va ajuta să avem o conştiinţă curată, lucru indispensabil „ca să–i aducem un serviciu sacru Dumnezeului celui viu“ (Evrei 9:14; 1 Timotei 1:19). Ea ne procură, de asemenea, linişte şi scutire de frămîntări, asigurîndu–ne un somn odihnitor noaptea. Datorită ei nu ne simţim stingheriţi în faţa altora. Fiind cinstiţi, evităm şi teama chinuitoare de a nu fi surprinşi făcînd răul. În felul acesta ne păstrăm demnitatea şi respectul de sine. Cum ar putea fi atunci demodată cinstea, sau nepractică?
Cinstea ne procură deci în prezent, atît nouă cît şi semenilor noştri, numeroase recompense şi beneficii. Dar mai mult decît orice alt lucru, noi ar trebui să dorim să rămînem cinstiţi, nu numai pentru că aceasta este cea mai bună metodă sau pentru că ne este poruncit să fim cinstiţi, ci pentru că noi îl iubim pe Tatăl nostru Iehova. Noi vrem să ne păstrăm preţioasa noastră relaţie cu el şi să ne bucurăm de aprobarea sa. Noi mai vrem, de asemenea, să fim cinstiţi şi pentru că în felul acesta ne exprimăm iubirea faţă de aproapele. Astfel, simplu şi scurt spus, a fi creştin înseamnă a fi cinstit. — Matei 22:36–39.
Psalmistul spune: „O, Iehova, cine va fi oaspete în cortul tău? Cine va locui pe muntele tău cel sfînt? Cel ce umblă ireproşabil şi practică dreptatea şi vorbeşte adevărul în inima sa. (...) Tovarăşului său el nu i–a făcut nimic rău“ (Psalm 15:1–3). Dacă, în calitate de închinători ai lui Iehova, noi ducem o viaţă cinstită, atunci, cînd el va pune în mod drept capăt sistemului de lucruri nedrept din prezent şi cînd „cortul lui Dumnezeu va fi cu oamenii“, noi vom fi printre acei ‘oaspeţi’ care se vor bucura de binecuvîntări eterne. Atunci noi nu vom fi niciodată nişte oameni demodaţi! — Apocalips 21:1–5.
[Chenarul de la pagina 4]
Va trece cu succes prin probe cinstea ta?
Lumea în care trăim ne pune la încercare convingerile şi hotărîrea noastră de a face ceea ce este drept. Ea este organizată de asemenea manieră încît să punem propria noastră persoană în prim–plan, chiar dacă lucrul acesta îi costă pe alţii.
Eşti sincer convins că ‘drumul drept e cel mai bun’? Sînt suficient de tari convingerile tale astfel încît să–ţi păstrezi cinstea chiar şi atunci cînd ea îţi este pusă la încercare?
De exemplu, ce ai face dacă:
◼ fiind şomer de mai multe luni, ai găsi o frumoasă sumă de bani, care ţi–ar permite să–ţi achiţi restanţele şi să rămîi şi cu unele economii?
◼ pentru obţinerea unei diplome de care depinde viitorul tău pe plan material, singurul mijloc ar consta în a trişa la un examen important?
◼ pentru a fi recunoscut drept om de ştiinţă ar trebui să–ţi ‘ajustezi’ cercetările pentru ca raportul tău ştiinţific să fie publicat?
◼ aflîndu–te în concediu într–o altă ţară ai achiziţionat un obiect de valoare la un preţ foarte avantajos, dar pentru a–l declara la frontieră înseamnă să plăteşti o sumă importantă?
[Chenarul de la pagina 5]
Faptele de cinste nu sînt demodate
Mai există astăzi oameni care se interesează de semenii lor? Da, chiar şi ziarele relatează despre unele fapte de cinste ca şi cum ar fi vorba despre fapte excepţionale şi demne deci de a fi semnalate în paginile lor.
În Fort Wayne (Indiana, Statele Unite) poliţia a încercat să–i ademenească pe hoţi, punînd un televizor foarte scump într–un automobil neîncuiat. Automobilul a fost ţinut sub observaţie cîteva săptămîni, pentru a vedea ce se întîmplă. „Ceea ce am constatat a fost că oamenii care treceau pe lîngă el, priveau televizorul, deschideau portiera, apăsau în jos butonul de siguranţă al uşii, o închideau şi plecau.“ Ei dovedeau prin aceasta că erau cinstiţi.
În Canada titlurile unor ziare arătau că persoane care au pierdut anumite sume de bani au reintrat în posesia acestora datorită faptului că cei care le–au găsit se aflau sub influenţa binefăcătoare a Bibliei:
„Nişte buni samariteni salvează un concediu.“ — The Windsor Star
„Un om cinstit restituie 421 de dolari.“ — The Spectator
„Un comerciant îşi regăseşte cei 983 de dolari şi odată cu ei şi credinţa.“ — The Toronto Star
În aceste trei cazuri cei care au înapoiat sumele găsite au fost Martori ai lui Iehova. În primul caz, doi tineri Martori care predicau din casă în casă au găsit un portmoneu şi l–au înapoiat proprietarei. Aceasta a declarat: „Cred că nu există doi tineri ca aceştia la un milion (...) Faptul acesta mi–a restabilit încrederea în natura umană.“ Întrucît ea nu era decît în trecere prin oraş, ar fi fost simplu pentru cei doi tineri să păstreze banii, dar ei au spus: „Nu a fost nimic neobişnuit; noi am făcut pur şi simplu bine unuia dintre semenii noştri.“
Al doilea exemplu se referă tot la o persoană aflată într–o călătorie. Potrivit ziarului, „tentaţia nu şi–a făcut nici cel mai mic loc în mintea [celui care a găsit banii]“. Acesta din urmă a explicat că era Martor al lui Iehova şi „noi credem cu fermitate în cinste.“
În cel de al treilea caz, persoana care şi–a pierdut banii „a mărturisit că îşi pierduse credinţa în omenie aproape de tot.“ Soţul Martorei care găsise punga de hîrtie maro în care erau banii a declarat ziaristului că în privinţa cinstei cheia o constituie faptul de a te lăsa condus de Biblie. „Soţiei mele nu i–a fost greu“ să dea banii înapoi.
Într–un alt caz, doi Martori ai lui Iehova care predicau din casă în casă au găsit un plic ce conţinea salariul cuiva. Ducînd plicul la postul de miliţie, sergentul de serviciu le–a spus că nu anunţase nimeni pierderea acestor bani. Unul dintre Martori i–a sugerat poliţistului să dea un anunţ în acest sens la staţia locală de radio. Surprins, poliţistul a întrebat: „Observ că faceţi multe eforturi pentru ca suma aceasta să ajungă la proprietarul ei. Din ce religie faceţi parte, în caz că sînteţi religioşi?“ La răspunsul dat de Martori, el a spus: „Mă gîndeam eu, căci dumneavoastră sînteţi singurii atît de cinstiţi încît să faceţi asemenea eforturi.“
În cursul activităţii sale din casă în casă, un Martor al lui Iehova, W. K. s–a văzut pus în faţa unei cereri cu totul neobişnuite. Bărbatul şi femeia din casa pe care tocmai o vizita erau bolnavi amîndoi destul de grav, dar voiau să facă în aceeaşi zi o depunere la bancă. Ei l–au rugat deci pe Martor să aibă amabilitatea să depună el banii în contul lor. Fiindcă acesta a acceptat, gazdele i–au înmînat 2 000 de dolari în numerar, pentru a–i depune la bancă. La rîndul său, Martorul nu s–a putut reţine să nu–i întrebe: „Cum aţi putut să–mi arătaţi o asemenea încredere fără să mă cunoaşteţi de loc?“ Ei i–au răspuns: „Noi ştim, aşa cum toată lumea ştie, că Martorii lui Iehova sînt singurii oameni în care te poţi încrede.“
Dacă este adevărat că în toate ţările se găsesc, desigur, oameni cinstiţi în afară de Martorii lui Iehova, se pare că ei sînt destul de rari pentru a merita o atenţie specială. Noi putem fi recunoscători pentru că învăţătura Bibliei cu privire la cinste are rezultate practice şi binefăcătoare!