Misterul lui Codex Vaticanus

CODEX Vaticanus 1209 apare în primul catalog al Bibliotecii Vaticanului, care a fost întocmit în 1475. Dar cum a ajuns acolo acest manuscris rămîne o enigmă. El este unul dintre cele trei mari codice greceşti care s–au păstrat pînă azi, avînd deci aceeaşi valoare ca şi codex Sinaiticus, contemporanul lui din secolul al IV–lea, şi codex Alexandrinus, de la începutul secolului al V–lea.

Deşi importanţa acestui manuscris de la Vatican era bine cunoscută învăţaţilor încă de la începutul secolului al XVI–lea, foarte puţini au fost aceia cărora li s–a permis să–l cerceteze. Biblioteca Vaticanului a întocmit în 1669 o culegere de studii ale acestui manuscris, iar aceasta s–a pierdut şi a fost regăsită abia în 1819.

Împăratul Napoleon a cucerit Roma în 1809 şi a dus preţiosul manuscris la Paris unde a fost cercetat de celebrul învăţat Leonhard Hug. Însă odată cu detronarea lui Napoleon în 1815, manuscrisul a fost înapoiat Vaticanului. Pentru următorii 75 de ani, acesta a redevenit un obiect misterios, ascuns de Vatican.

Konstantin von Tischendorf, unul dintre cei mai mari cercetători ai lumii în materie de manuscrise, a primit permisiunea să examineze manuscrisul în 1843, timp de numai 6 ore, după ce aşteptase mai multe luni ca să i se acorde această permisiune. Doi ani mai tîrziu, savantului englez dr. S.P Tregelles i s–a permis să vadă codexul, dar nu să îl studieze. Iată ce a declarat el: „Este adevărat că am văzut deseori MSul, dar nu mi s–a permis să–l folosesc; iar cei de acolo nu mă lăsau să–l deschid, pînă nu îmi scotoceau buzunarele şi îmi confiscau tocul, cerneala şi hîrtia; şi, concomitent, doi prelaţi [preoţi] întreţineau permanent conversaţii cu mine în latineşte, iar dacă priveam prea mult la un pasaj, îmi smulgeau cartea din mînă.“

De ce a fost Biserica Romano–Catolică atît de puţin dispusă să arate lumii acest preţios manuscris?

De ce a fost el ascuns?

Pentru Biserica Romano–Catolică versiunea latină Vulgata a Sfintelor Scripturi rămîne „autoritatea absolută“. Potrivit enciclicei Divino Afflante Spiritu a lui Pius al XII–lea, publicată în 1943, această traducere latinească efectuată de Ieronim în secolul al IV–lea este considerată, de asemenea, drept „lipsită totalmente de greşeli în materie de credinţă şi norme morale“. Dar cu privire la textele ebraice şi greceşti, după care a fost tradusă Vulgata? Valoarea acestora, se spune în enciclică, stă în faptul că ’întăresc‘ autoritatea versiunii Vulgata. Aşadar, nici un manuscris grecesc, nici chiar codex Vaticanus, nu a fost considerat vreodată de o autoritate egală cu a Vulgatei. Această poziţie adoptată de Biserica Romano–Catolică a cauzat, fireşte, probleme.

De exemplu, cînd, în secolul al XVI–lea, învăţatul Erasmus a tradus „Noul Testament“ în greceşte, el a recurs la autoritatea lui Codex Vaticanus pentru a omite cuvintele neoriginale din 1 Ioan, capitolul 5, versetele 7 şi 8. Erasmus a avut dreptate. Totuşi, chiar şi în 1897, papa Leon al XIII–lea susţinea textul latinesc denaturat al versiunii Vulgata. Numai odată cu publicarea traducerilor romano–catolice moderne a fost recunoscută această greşeală din text.

Cînd Codex Sinaiticus a fost dezvăluit lumii în a doua jumătate a secolului al XIX–lea, a devenit clar pentru autorităţile Bisericii Romano–Catolice că acel Codex Vaticanus era în pericol de a–şi pierde importanţa. În sfîrşit, odată cu intrarea în secolul nostru au fost puse la dispoziţia publicului copii fotografice de bună calitate.

Manuscrisul constă din 759 de file. Din el lipseşte cea mai mare parte a Genezei, cîţiva psalmi şi părţile finale din Scripturile greceşti–creştine. El este redactat într–un stil elegant şi simplu pe un pergament subţire, foarte fin, confecţionat, după cîte se crede, din piei de antilopă. Denumirea oficială este Codex B şi în prezent poate fi văzut în Biblioteca Vaticanului. El nu mai este ţinut ascuns, iar valoarea lui este în sfîrşit înţeleasă şi apreciată în toată lumea.

[Legenda fotografiei de la pagina 31]

Importantul Codex Vaticanus 1209 a fost ţinut ascuns de Vatican de–a lungul secolelor

[Provenienţa fotografiei]

Facsimil din Codices E Vaticanis Selecti