Avraam — profet şi prieten al lui Dumnezeu

ARMATELE aliate ale celor patru regi din răsărit trec fluviul Eufrat. Ele năvălesc de–a lungul Căii Regale, la est de valea Iordanului. În calea lor subjugă Refaimul, Zuzimul, Emimul şi pe horiţi. Apoi, invadatorii îşi schimbă direcţia şi îi înfrîng pe toţi locuitorii Neghebului de sud.

Ce urmăreşte această campanie militară? Prada se află între regiunea invadată a Transiordaniei şi Negheb, o mult rîvnită vale denumită Districtul Iordanului (Geneza 13:10). Aici, locuitorii a cinci oraşe–state: Sodoma, Gomora, Adma, Ţeboim şi Bela, duc o viaţă comodă, lipsită de griji materiale (Ezechiel 16:49, 50). Cîndva aceştia erau supuşi lui Chedorlaomer, regele Elamului, care acum pare a fi comandantul armatelor aliate. Însă ei s–au răzvrătit împotriva lui, iar acum, fără nici un sprijin din vecini, ei trebuie să dea socoteală. Chedorlaomer şi aliaţii săi cîştigă bătălia care urmează şi îşi încep lungul marş spre casă cu o mare pradă de război.

Printre prizonieri se află şi un bărbat al dreptăţii, Lot. El este nepotul lui Avraam, care locuieşte în corturi pe munţii învecinaţi ai Hebronului. Cînd aude această tragică veste, Avraam adună imediat 318 oameni de–ai săi. Plini de curaj, cu sprijinul unor vecini, ei pornesc în urmărirea celor patru regi şi îi iau prin surprindere noaptea. Invadatorii o iau la fugă. Lot şi casa lui sînt aduşi înapoi împreună cu alţi prizonieri şi bunuri.

Ce motive am avea să credem această relatare din Ge 11:2-4 capitolul 14 al Genezei? Să fie aceasta doar o istorie născocită, pentru a face un erou naţional din strămoşul unui număr de naţiuni, printre care şi iudeii? Ce putem spune despre alte evenimente din viaţa lui Avraam?

Declaraţiile unor clerici

La începutul secolului al XIX–lea, teologul luteran Peter von Bohlen pretindea că Avraam a fost un mit şi astfel relatarea despre invazia lui Chedorlaomer nu are nici un fundament istoric. Un altul, profesorul Julius Wellhausen, a spus: „Nu ajungem la nici o cunoaştere istorică a patriarhilor.“ El îşi exprimă părerea: „Mai mult ca probabil că [Avraam] nu poate fi considerat decît ca o creaţie liberă a unei arte spontane.“

Unii teologi englezi au urmat exemplul colegilor lor germani. „Marile legende patriarhale din cartea Genezei sînt preistorice, cu nimic mai istorice decît cele ale (. . .) Regelui Artur“, scrie clericul Stopford Brooke în cartea sa The Old Testament and Modern Life (Vechiul Testament şi viaţa modernă). „Din (. . .) Geneza nu obţinem decît o imagine frîntă şi deformată a vieţii şi caracterului oricăruia dintre patriarhi“, scrie John Colenso, episcop anglican al fostei colonii britanice din Natal. „Este imposibil“, adaugă el, „să ai încredere în vreuna dintre aceste relatări.“

Un asemenea criticism se răspîndeşte ca cangrena (2 Timotei 2:17). Astăzi, milioane de membri ai diferitelor confesiuni nu mai iau în serios viaţa patriarhilor. Spre ruşinea teologilor creştinătăţii însă, ateii afirmă că aşa–numitul criticism biblic a mers prea departe. De exemplu Bol’şaja sovetskaja ėnciklopedija (Marea enciclopedie Sovietică) spune: „În anii recenţi, o serie de controverse provocate de criticismul biblic au fost reexaminate în lumina noilor cercetări, în special pe baza noutăţilor aşa–numitei arheologii biblice. Anumite tradiţii biblice care au fost considerate mituri (. . .) par să aibă un miez istoric.“ Examinaţi modul în care arheologia aruncă lumină asupra consemnărilor despre Avraam.

Oraşul Ur al caldeenilor

Conform Bibliei, Avraam a crescut în „oraşul Ur al caldeenilor“ (Geneza 11:27–31; 15:7). Timp de secole, poziţia geografică a oraşului Ur a fost un mister. Criticii credeau că chiar dacă ar fi existat, nu putea fi decît un loc retras şi lipsit de importanţă. Însă, spre stupefacţia lor, ruinele ce se află între Babilon şi Golful Persic au fost identificate precis ca fiind cele ale Ur–ului. Mii de tăbliţe de argilă descoperite acolo atestă că Ur–ul era un centru comercial mondial cu o vastă populaţie cosmopolită. Pe vremea lui Avraam, oraşul avea chiar şi şcoli unde băieţii învăţau să scrie şi să socotească.

În plus, săpăturile efectuate la Ur au descoperit că arhitecţii lui foloseau coloanele, arcadele, bolţile şi cupolele. Meşteşugarii Ur–ului produceau splendide bijuterii, harpe lucrate cu multă grijă şi pumnale cu lama de aur pur. În unele locuinţe arheologii au descoperit conducte din argilă arsă, ce serveau scurgerii apelor reziduale şi care coborau în mari bazine de colectare cu o adîncime de pînă la 12 de metri.

În urma acestor descoperiri, mulţi savanţi şi–au format o concepţie nouă despre Avraam. „Ne–am obişnuit să ne gîndim la Avraam ca la un simplu nomad, ce locuia în corturi, şi iată că îl aflăm acum ca pe un posibil ocupant al unei case de cărămidă construită cu rafinament, într–un oraş“, scrie Sir Leonhard Wooley în cartea sa Digging up the Past (Dezgropînd trecutul). „Avraam“, a spus arheologul Alan Millard în cartea sa Treasures from Bible Times (Comori din timpurile biblice) „a părăsit oraşul de mare rafinament, cu toată securitatea şi confortul pe care le oferea, pentru a deveni unul dintre dispreţuiţii nomazi!“

Invazia lui Chedorlaomer

Dar ce putem spune despre victoria lui Avraam asupra lui Chedorlaomer, regele Elamului? La începutul secolului al XIX–lea, prea puţine lucruri se ştiau despre elamiţi. Criticii Bibliei au respins ideea că Elamul ar fi avut vreodată vreo influenţă asupra Babilonului, şi, cu atît mai puţin asupra Palestinei. Acum însă, elamiţii sînt priviţi altfel. Arheologia îi prezintă ca pe o puternică naţiune de războinici. Funk & Wagnalls Standard Reference Encyclopedia spune: „Elamiţii au distrus oraşul Ur în jurul anului 1950 î.e.n. (. . .) După aceea au exercitat o considerabilă influenţă asupra conducătorilor babilonieni.“

În plus, numele unor regi elamiţi au fost găsite pe inscripţii arheologice. Unele dintre acestea încep cu expresia „Kudur“ asemănător cu „Chedor“. O importantă zeiţă elamită a fost Lagamar, asemănător cu „laomer“. Astfel, Chedorlaomer este acceptat acum de unele surse laice ca un conducător istoric, al cărui nume înseamnă probabil, „Servitorul lui Lagamar“. O serie de inscripţii babiloniene conţin nume asemănătoare cu a trei dintre regii invadatori — Tudula (Tideal), Eri–aku (Arioc) şi Kudur–Iahmil (Chedorlaomer) (Geneza 14:1). În cartea Hidden Things of God’s Revelation (Lucrurile ascunse ale revelaţiei lui Dumnezeu), dr. A. Custance adaugă: „În afara acestor nume existau detalii ce par să se refere la evenimente ce au avut loc în Babilonia atunci cînd elamiţii şi–au stabilit suveranitatea asupra ţării. (. . .) Aceste tăbliţe au confirmat într–o asemenea măsură Scripturile încît criticii Bibliei le–au blamat şi au făcut tot posibilul pentru a le ascunde în mod deliberat importanţa.“

Ce putem spune despre cei patru regi? Există oare în Transiordania şi Negheb vreo dovadă arheologică referitoare la ei? Da. În cartea sa The Archaeology of the Land of Israel, profesorul Yohanan Aharoni se referă la dispariţia unei civilizaţii preisraelite care avea „impresionante“ aşezări omeneşti în Transiordania şi Negheb, „în jurul anului 2000 î.e.n.“ Alţi arheologi plasează data în jurul anului 1900 î.e.n. „Olăritul din această perioadă, atît al Neghebului cît şi al Transiordaniei, are aceleaşi caracteristici şi ambele prezintă un brusc şi catastrofal sfîrşit al civilizaţiei“, afirmă dr. Harold Stigers în lucrarea sa Commentary on Genesis (Comentarii asupra Genezei). Chiar şi critici ai Bibliei, cum ar fi John van Seters, acceptă aceste dovezi. „O problemă nerezolvată este aceea a locului unde au plecat aceste popoare, dacă au plecat undeva, la sfîrşitul perioadei“, spune el în cartea sa Abraham in History and Tradition.

Geneza, capitolul 14 ne furnizează o posibilă soluţionare a problemei. Conform cronologiei biblice, Avraam a sosit în Canaan în 1943 î.e.n. Invazia distrugătoare a lui Chedorlaomer trebuie să fi avut loc la scurt timp după aceea. Mai tîrziu, în acelaşi secol, Dumnezeu a adus distrugerea cu foc asupra oraşelor imorale Sodoma şi Gomora. Aceasta a schimbat pentru totdeauna ecologia joasei şi fertilei văi a Iordanului (Geneza 13:10–13; 19:24, 25). Ea nu mai era de acum obiectivul invadatorilor străini.

Există multe alte exemple privitoare la modul în care arheologia se pune de acord cu Scripturile, aruncînd astfel lumină asupra evenimentelor din viaţa lui Avraam. Dar arheologia are limitele ei. Dovezile pe care le furnizează ea sînt adesea indirecte şi supuse interpretării oamenilor imperfecţi.

Mărturia cea mai de încredere

Dovada cea mai puternică a faptului că Avraam a existat în realitate este mărturia Creatorului omului, Iehova Dumnezeu. În Psalmul 105:9–15, Dumnezeu vorbeşte aprobativ despre Avraam, Isaac şi Iacob, numindu–i „profeţii“ săi. La peste o mie de ani de la moartea lui Avraam, Iehova Dumnezeu se referă la Avraam prin gura a trei profeţi, numindu–l chiar „prietenul“ său (Isaia 41:8; 51:2; Ieremia 33:26; Ezechiel 33:24). În mod asemănător, Isus Cristos l–a scos pe Avraam în evidenţă ca un exemplu. În timpul existenţei sale preumane, Fiul lui Dumnezeu a fost personal martor al relaţiilor Tatălui său cu patriarhul. Astfel, el a putut să le spună iudeilor:

„«Dacă sînteţi copiii lui Avraam faceţi lucrările lui Avraam. Dar acum voi căutaţi să mă ucideţi, pe mine, un om care v–am spus adevărul pe care l–am auzit de la Dumnezeu. Avraam nu a făcut lucrul acesta. Avraam, tatăl vostru, s–a bucurat mult de perspectiva de a vedea ziua mea, a văzut–o şi s–a bucurat.» De aceea, iudeii i–au zis: «Tu nu ai încă cincizeci de ani, şi l–ai văzut pe Avraam?» Isus le–a zis: «Foarte adevărat vă spun: Eu sînt dinainte de a fi venit Avraam în existenţă.»“ — Ioan 8:39, 40, 56–58.

Dată fiind mărturia şi încurajarea celor două Persoane care deţin cea mai înaltă autoritate din univers, avem cele mai temeinice motive să acceptăm tot ce spune Biblia despre Avraam (Ioan 17:5, 17). Deşi Biblia îl prezintă pe Avraam ca pe un exemplu, ea nu îl slăveşte în mod nepotrivit ca pe un erou naţional. Lucrul acesta îl putem constata dacă examinăm relatarea despre victoria sa asupra celor patru regi. Cînd se întorcea de la luptă, Avraam a fost întîmpinat de Melchisedec, rege al Salemului, care a spus: „Binecuvîntat să fie Dumnezeul Preaînalt care i–a predat pe asupritorii tăi în mîna ta!“ Cel căruia el i–a adus laude pentru această eliberare a fost Iehova. — Geneza 14:18–20.

Acum însă o victorie mult mai mare este aproape! În curînd, acelaşi glorios Dumnezeu îi va înfrînge pe „regii întregului pămînt locuit“ în războiul global numit Armaghedon (Apocalips 16:14, 16). Atunci, promisiunea făcută de Dumnezeu profetului şi prietenului său, Avraam, va ajunge la completă împlinire: „Prin intermediul seminţei tale toate naţiunile pămîntului se vor binecuvînta.“ Milioane de oameni au primit deja o gustare anticipată a acestor binecuvîntări. Şi tu vei putea face parte dintre aceştia. — Geneza 22:18.

[Hărţile/Fotografiie de la pagina 25]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Marea cea Mare

NEGHEB

Damasc

Haran

Fluviul Eufrat

Fluviul Tigru

Ur

ELAM

Golful Persic

[Harta]

Damasc

Dan

REFAIM

ZUZIM

Sihem

Betel

Districtul Iordanului

Marea Moartă

Hebron

NEGHEB

Calea regală (King’s Highway)

EMIM

Gomora

Sodoma

HORIŢII

[Ilustraţia şi fotografiile]

Avraam a ascultat, ieşind din Ur, un oraş prosper

Obiecte de artizanat din Ur:

1. Pumnal şi teacă de aur

2. ’Stindardul‘ oraşului Ur

3. Cap de taur, din aur, de la cutia de rezonanţă a unei harpe

4. Bijuterii

5. Podoabă de cap cu bijuterii

[Provenienţa fotografiilor]

Fotografiile: Prin bunăvoinţa Muzeului Britanic