Puteţi găsi bucuria într–o lume deprimantă!

MARIE are un temperament plin de viaţă şi vesel. Ţi–ar fi greu să crezi că numai cu cîţiva ani în urmă această femeie în vîrstă de 32 de ani se descria ca fiind moartă înăuntrul ei. Pe vremea aceea Marie era victima unei grave depresiuni. „Era ca un nor gros, negru, care s–a ridicat treptat“, explică ea. Din fericire, ea s–a restabilit şi şi–a regăsit bucuria.

Anual, în întreaga lume, o sută de milioane de persoane sînt atinse de o depresiune gravă. Această tulburare nu este o simplă indispoziţie trecătoare pe care o poate simţi din cînd în cînd oricare dintre noi. Depresiunea gravă se manifestă printr–o tristeţe severă. Persoana deprimată îşi pierde interesul pentru viaţă, nu–şi găseşte plăcerea în nimic şi încearcă, în general, un sentiment de deznădejde şi inutilitate. În 1983, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declarat următoarele: „În prezent nu mai există nici cea mai mică îndoială: tulburările depresive există pretutindeni în lume.“

Pentru cei care studiază Biblia cu atenţie, această declaraţie nu are nimic surprinzător. Biblia identifică perioada în care trăim cu „zilele din urmă“, caracterizate prin „timpuri critice, cărora cu greu li se va face faţă“ (2 Timotei 3:1–5). Instituţiile sociale care, odinioară, acordau sprijin în momentele de criză emoţională au degenerat. În articolul „Secolul melancoliei?“ [engl.], Dr. Gerald Klerman atribuie acestei schimbări actuala înmulţire a cazurilor de depresiune. El explică: „Cele trei mari instituţii fundamentale ale societăţii au fost familia, biserica şi imediata vecinătate. (. . .) Un fapt caracteristic epocii noastre este că aceste trei instituţii sînt mai mult sau mai puţin zdruncinate.“

Ceea ce a dus–o pe Marie la desperare a fost tocmai dezmembrarea familiei sale. „Cînd mama mea vitregă a plecat fără un cuvînt, m–am simţit trădată şi abandonată. Aveam 12 ani, şi deodată tot universul meu părea că s–a năruit.“ Apoi, după cîtva timp a trebuit să plece din casă pentru că tatăl ei îi făcea propuneri imorale. „Mă simţeam anormală“, mărturiseşte ea, „şi mi–am pierdut total încrederea în mine.“ Astfel a început să se cufunde într–o depresiune gravă.

Într–o zi cînd Marie era extrem de deprimată, doi Martori ai lui Iehova au bătut la uşa sa. Ea a manifestat imediat un interes deosebit faţă de reconfortantul lor mesaj biblic. „Mai înainte, nu vedeam decît totala inutilitate a vieţii şi nespus de multe lucruri dezgustătoare, dar acum eram convinsă că puteam trăi într–o lume nouă în care Dumnezeu va reglementa toate aceste nedreptăţi. Cu ajutorul lui Dumnezeu puteam îndeplini condiţiile necesare obţinerii acestei binecuvîntări; astfel, viaţa mea a dobîndit adevăratul ei sens.“ Frecventînd întrunirile Martorilor lui Iehova, ea a găsit o iubire sinceră şi un sprijin emoţional (Ioan 13:34, 35). Totodată, sfaturile judicioase ale bătrînilor congregaţiei au ajutat–o să înceapă să–şi schimbe modul de a gîndi negativ (Iacob 5:14). Astfel, starea ei de depresiune a început să cedeze. O mulţime de alte persoane, care, asemenea Mariei, erau deprimate din cauza condiţiilor mondiale, au găsit „bucuria lui Iehova“ ajungînd la cunoştinţa exactă a adevărurilor biblice. — Neemia 8:10; 1 Timotei 2:4.

Dar depresiunea Mariei s–a risipit oare imediat? Ar trebui să credem că un creştin este imun în faţa depresiunii? Pentru a răspunde acestor întrebări, trebuie să analizăm în mod mai aprofundat această tulburare şi cauzele ei complexe. Cunoaşterea motivelor reale ale depresiunii ne va ajuta să luptăm cu eficacitate împotriva ei sau să ajutăm pe cineva care este afectat de aceasta.

Cauzele depresiunii grave

În unele cazuri, depresiunea are cauze fiziologice, cum ar fi boli, carenţe alimentare şi tulburări hormonale. Ea mai poate fi provocată de toxine, agenţi poluanţi, medicamente sau substanţe alergene.a Însă Biblia arată că propriile „gînduri tulburătoare“ ale cuiva pot constitui o cauză. — Psalm 94:19.

Majoritatea persoanelor care devin deprimate ca Marie, s–au confruntat cu o mulţime de experienţe penibile şi dureroase sau cu situaţii stresante. Mulţi resimt ceea ce a descris psalmistul: „Căci sufletul meu a avut [parte de] destule nenorociri (. . .) Ele m–au împresurat toate deodată. Tu [Iehova] l–ai îndepărtat de mine pe prietenul şi însoţitorul meu; cunoştinţele mele sînt un loc întunecos“ (Psalm 88:3, 17, 18). Astfel, ca şi psalmistul, aceste persoane se simt copleşite de problemele sau de pierderile pe care le–au suferit şi cred că viaţa lor este complet lipsită de speranţă. Ele pot avea impresia că sînt singure într–un loc întunecos şi că sînt părăsite chiar şi de Dumnezeu.

Dar de ce ajung aceste persoane la această concluzie deprimantă care împovărează şi mai mult? Nu numai din cauza problemelor de ordin exterior, ci şi pentru că nutresc sentimente negative sau se îndoiesc de ele însele. Se simt incapabile să înfrunte problemele apărute sau pierderea pe care au suferit–o. Proverbe 15:13 explică: „Din cauza durerii inimii există un spirit doborît.“ Ele pot resimţi o astfel de durere a inimii, deoarece au sentimentul că nu au nici o valoare sau îşi imaginează că ceilalţi gîndesc astfel despre ele. Chiar Epafrodit, un creştin din secolul I, după ce s–a vindecat de o boală gravă pe care o contractase cu ocazia unei misiuni încredinţate de congregaţia căreia îi aparţinea, a devenit „deprimat deoarece [congregaţia] aflase că el căzuse bolnav“. — Filipeni 2:25–30.

Întrucît ’un spirit care este doborît usucă oasele‘ sau poate submina existenţa cuiva, lipsa respectului de sine este adeseori cauza depresiunii grave (Proverbe 17:22). Persoana mai poate resimţi o astfel de durere a inimii pentru că acordă o prea mare importanţă modului în care o apreciază alţii. Durerea mai poate fi datorată perfecţionismului, unei mînii care nu mai trece, unui resentiment, unor conflicte nerezolvate sau unui sentiment de vinovăţie (reală sau exagerată).

Aşadar, depresiunea gravă poate avea numeroase cauze. Totuşi, Marie a găsit adevărata bucurie după ce a devenit creştină. „Mi–am regăsit speranţa“, spune ea. Dar ea a trebuit să mai suporte cîtva timp deprimarea. Cum pot astfel de persoane să învingă în cele din urmă deprimarea?

[Notă de subsol]