Păstrează credinţa şi o conştiinţă curată

Puncte principale din Întîi Timotei

CAM PRIN anul 56 e.n., apostolul Pavel i-a avertizat pe bătrînii congregaţiei din Efes că se vor ridica printre ei „lupi tiranici“ şi ei „vor vorbi lucruri deformate, pentru a-i atrage pe discipoli după ei.“ (Fapte 20:29, 30) În decurs de cîţiva ani, învăţătura apostată a devenit un lucru atît de grav, încît Pavel l-a îndemnat pe Timotei să ducă războiul spriritual înăuntrul congregaţiei, pentru a-i apăra puritatea şi pentru a le ajuta celorlalţi credincioşi să rămînă în credinţă. Acesta a fost motivul principal pentru care Pavel a scris din Macedonia prima sa scrisoare către Timotei, aproximativ între anii 61–64 e. n.

Timotei a primit instrucţiuni cu privire la îndatoririle de bătrîn, la locul stabilit de Dumnezeu al femeilor, la condiţiile de competenţă pe care trebuie să le întrunească bătrînii şi slujitorii auxiliari şi cu privire la alte probleme. Asemenea instrucţiuni sînt folositoare şi astăzi.

Îndemn la credinţă

Pavel îşi începe scrisoarea cu sfatul de a păstra credinţa şi o conştiinţă curată. (1Ti 1:1–20) El l-a îndemnat pe Timotei să rămînă în Efes şi «să le poruncească unora să nu înveţe o altă doctrină». Pavel era recunoscător pentru serviciul sacru care i-a fost încredinţat, recunoscînd că el acţionase în ignoranţă şi lipsă de credinţă atunci cînd i-a persecutat pe continuatorii lui Isus. Apostolul l-a îndemnat pe Timotei să continue să poarte războiul spiritual, “păstrînd credinţa şi o conştiinţă curată“ şi să nu devină asemănător acelora care „au suferit un naufragiu cu privire la credinţă.“

Sfaturi privitoare la închinare

Apoi Pavel a dat sfaturi ca „învăţător al naţiunilor în materie de credinţă şi adevăr“. (2:1–15) Trebuiau să se facă rugăciuni cu privire la cei aflaţi în poziţii înalte, pentru ca creştinii să se poată bucura de o viaţă paşnică. Voinţa lui Dumnezeu este ca să fie salvaţi orice fel de oameni, iar o învăţătură de importanţă vitală este aceea că Isus Cristos „s-a dat pe sine însuşi ca preţ de răscumpărare corespunzător pentru toţi“. Pavel a arătat că femeia ar trebui să se împodobească modest şi să nu exercite autoritate asupra bărbatului.

Congregaţia trebuie să fie bine organizată. (3:1–16) Astfel, Pavel expune condiţiile de competenţă pe care trebuie să le întrunească supraveghetorii şi slujitorii auxiliari. Din lucrurile pe care le-a scris apostolul, Timotei ar trebui să ştie cum să se comporte în congregaţie, care este „stîlp şi sprijin al adevărului“.

Pavel i-a dat lui Timotei şi sfaturi personale, pentru a-l ajuta să se păzească de învăţăturile false. (4:1–16) În perioade de timp mai tîrzii unii vor părăsi credinţa. Dar fiind atent asupra sa însuşi şi asupra învăţăturii pe care o dă altora, Timotei avea să «se salveze pe sine şi pe cei care îl ascultau.»

Devoţiune sfîntă alături de mulţumire

Scrisoarea lu Pavel se încheie cu sfaturi privitoarea la devoţiunea sfîntă. (6:1–21) «Devoţiunea sfîntă alături de mulţumirea cu ceea ce avem» este un mijloc de mare cîştig, dar hotărîrea de îmbogăţire duce la distrugere şi ruină. Pavel l-a îndemnat pe Timotei să lupte excelenta luptă a credinţei şi «să apuce în mod ferm viaţa veşnică». Pentru ca să apuce acea viaţă reală, cei bogaţi trebuiau „să nu-şi pună speranţa în bogăţii nesigure, ci în Dumnezeu“.

[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 30]

Salvată prin naştere de copii: Pavel nu a discutat despre  salvarea la viaţă eternă, ci despre rolul corespunzător al femeii, atunci cînd el a scris: „Ea însă va fi păstrată în siguranţă prin naştere de copii, cu condiţia ca ele să persevereze în credinţă, iubire şi sfinţire, cu minte sănătoasă.“ (1 Timotei 2:11–15) Prin naştere de copii, prin îngrijirea copiilor şi prin administrarea casei, o femeie putea fi „păstrată în siguranţă“ în sensul de a nu ajunge să fie o persoană fără ocupaţie, clevetitoare şi care se amestecă în treburile altora. (1 Timotei 5:11–15) Activităţile ei casnice completau seviciul ei pentru Iehova. Desigur, toţi creştinii ar trebui să vegheze asupra conduitei lor şi să îşi folosească timpul în mod înţelept. — Efeseni 5:15, 16.