Onoraţi-l pe Fiul — Instrumentul principal al lui Iehova
„Cine nu cinsteşte [onorează, N.W.T.] pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis.“ — IOAN 5:23
1. De ce credinţa în Trinitate a creştinătăţii îl dezonorează pe Isus?
ASTĂZI mulţi oameni din creştinătate pretind că îl onorează pe Isus Cristos, dar ei fac exact contrariul. În ce fel? Ei bine, mulţi pretind că Isus este Dumnezeul Atotputernic şi că Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor, a venit pe pămînt şi a trăit şi a murit ca om. Această aserţiune este încorporată în doctrina Trinităţii, care este învăţătura fundamentală a creştinătăţii. Dar dacă Trinitatea este falsă, dacă Isus îi este, de fapt, inferior lui Dumnezeu şi subordonat Lui, nu îl întristează oare pe Isus această falsă prezentare a relaţiei sale cu Dumnezeu? Într-adevăr, el va considera o asemenea falsă prezentare drept o dezonorare a lui însuşi şi a tot ce ne-a învăţat el.
2. Cum arată Scripturile cu claritate că Isus îi este inferior lui Dumnezeu şi subordonat lui?
2 Adevărul este că Isus nu a pretins niciodată că ar fi Dumnezeu, ci a vorbit în mod repetat despre sine însuşi ca fiind „Fiul lui Dumnezeu“. Chiar şi duşmanii săi au recunoscut lucrul acesta. (Ioan 10:36; 19:7) Isus a fost întotdeauna preocupat să-l înalţe pe Tatăl şi să I se subordoneze, după cum el însuşi a mărturisit: „Fiul nu poate să facă nimic de la Sine [din propria sa iniţiativă, N.W.T.], ci numai ce vede pe Tatăl făcînd; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. Eu nu pot să fac nimic de la Mine Însumi [din propria mea iniţiativă, N.W.T.] (. . .) pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.“ Şi Isus a mai zis: „Sînt de la El [sînt un reprezentant al său, N.W.T.] şi El M-a trimis.“ El a spus de asemenea: „Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu.“ (Ioan 5:19, 30; 7:28, 29; 8:42) Isus nu a dat niciodată de înţeles că el ar fi fost Dumnezeu sau egal cu Dumnezeu. Aşadar, faptul de a răspîndi o asemenea învăţătură îl dezonorează pe Isus.
Alte moduri în care unii îl dezonorează pe Isus
3. (a) Prin negarea căror lucruri cu privire la Isus îl dezonorează unii membri ai creştinătăţii? (b) Ce mărturie a dat Isus cu privire la existenţa sa preumană?
3 Fapt destul de ciudat, există astăzi unii în creştinătate care îl dezonorează pe Isus negînd că acesta a avut o existenţă preumană. Însă numai dacă înţelegem că Isus a coborît literalmente din cer pe pămînt putem începe să îl onorăm în modul cuvenit. Isus însuşi a spus de repetate ori că a avut o existenţă preumană. „Nimeni nu s-a suit în cer“, a spus el, „afară de Cel care S-a coborît din cer, Fiul omului.“ Mai tîrziu el a declarat: „Eu sînt Pîinea vie, care S-a coborît din cer (. . .) Dar dacă aţi vedea pe Fiul Omului suindu-se unde era mai înainte?“ Şi din nou: „Voi sînteţi din cele [domeniile, N.W.T.] de jos, (. . .) Eu sînt [din domeniile, N.W.T.] de sus (. . .) Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sînt.“ (Ioan 3:13; 6:51, 62; 8:23, 58) Isus s-a mai referit la existenţa sa preumană şi în rugăciunea adresată Tatălui său în noaptea în care a fost trădat. — Ioan 17:5.
4. (a) În ce alt mod îl dezonorează mulţi pe Isus? (b) Ce dovadă ar trebui să fie suficientă pentru a stabili că Isus a existat în realitate, şi de ce?
4 Unii din creştinătate merg chiar pînă la extrema negării istoricităţii lui Isus, a faptului că ar fi trăit vreodată ca om. Dacă el nu a existat în realitate, nu ar avea nici un rost să discutăm motivele din care şi modul în care să îl onorăm. Dar marele număr de mărturii consemnate în Scripturi, provenite din partea unor martori oculari, ar trebui să constituie o suficientă dovadă pentru a stabili mai presus de orice îndoială că Isus a trăit, într–adevăr, pe pămînt. (Ioan 21:25) Cît de adevărat este lucrul acesta rezultă mai ales din faptul că primii creştini i-au învăţat adesea pe oameni cu privire la Isus chiar cu riscul vieţii şi libertăţii lor. (Fapte 12:1-4; Apocalips 1:9) Însă în afară de ceea ce au scris continuatorii săi despre el, poate fi, oare, demonstrată existenţa lui Isus?
5, 6. Făcînd abstracţie de Scripturi, ce arată dovezile istorice cu privire la existenţa reală a lui Isus Cristos?
5 The New Encyclopædia Britannica [Noua enciclopedie britanică] (1987) declară: „Relatări independente dovedesc că în antichitate nici chiar oponenţii creştinismului nu s-au îndoit niciodată de istoricitatea lui Isus.“ Care sînt unele dintre aceste relatări independente? Potrivit opiniei învăţatului evreu Joseph Klausner, există mărturia scrierilor talmudice timpurii. (Jesus of Nazareth [Isus din Nazaret], pagina 20) Există, de asemenea, mărturia istoricului iudeu din secolul întîi, Josephus. De exemplu, el descrie lapidarea lui Iacob, identificîndu-l drept „fratele lui Isus, care a fost numit Cristosul.“ — (Jewish Antiquities [Antichităţi iudaice], XX, [ix, 1])
6 În afară de aceasta, există mărturia istoricilor romani timpurii, în special aceea a foarte respectatului Tacitus. El a scris pe la începutul secolului al doilea despre „o categorie de oameni numiţi de către populaţie creştini, foarte detestaţi din cauza ororilor lor. Christus [Cristos], de la care îşi are originea numele [de creştin], a suferit pedeapsa capitală în timpul domniei lui Tiberius, din mîinile unuia dintre procuratorii noştri.“ (The Annals [Anale], XV, XLlV) Considerînd covîrşitoare dovezile că Isus a fost un personaj istoric, filozoful şi moralistul francez din secolul al XVlll-lea, Jean-Jacques Rousseau, a făcut această convingătoare declaraţie: „Istoria lui Socrate, pe care nimeni nu şi-ar lua îndrăzneala s-o pună la îndoială, nu este atît de bine atestată ca aceea a lui Isus Cristos.“
Motive de a-l onora pe Fiul
7. (a) Ce dovadă scripturală ne obligă să îl onorăm pe Isus Cristos? (b) În care alt mod l-a mai onorat Iehova pe Fiul său?
7 Ajungem acum la problema onorării lui Isus Cristos. Că discipolii săi sînt obligaţi să-l onoreze se poate vedea din cuvintele sale consemnate la Ioan 5:22, 23: „Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, pentru ca toţi să cinstească [onoreze, N.W.T.] pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis.“ De la învierea lui Cristos, Iehova l-a onorat pe Fiul său într-o şi mai mare măsură, «încununîndu-l cu slavă şi cu cinste, din pricina morţii pe care a suferit-o». (Evrei 2:9; 1 Petru 3:22) În esenţă, noi avem motive de a-l onora pe Isus atît din cauza a ceea ce este el, cît şi din cauza a ceea ce a făcut el.
8. Datorită căror lucruri unice în felul lor cu privire la Isus Cristos este el demn de a fi onorat?
8 Isus Cristos merită să fie onorat deoarece el, în calitate de Logos sau Cuvînt, este prin excelenţă instrumentul lui Iehova de comunicare. Din Scripturi rezultă în mod evident că titlul distinctiv de „Cuvîntul“ i se aplică lui Isus atît înainte de a veni pe pămînt, cît şi după ce s-a ridicat la cer. (Ioan 1:1; Apocalips 19:13) La Apocalips 3:14 el vorbeşte despre sine ca fiind „începutul creaţiei lui Dumnezeu“. Nu numai că el este „Cel întîi-născut peste [din, N.W.T.] toată creaţia“, ci, în calitate de «Fiu unic-născut [N.W.T.]», el este singurul care a fost creat direct de către Iehova Dumnezeu. (Coloseni 1:15; Ioan 3:16) În plus, „toate au fost făcute prin El [toate lucrurile au venit în existenţă prin el, N.W.T.] şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.“ (Ioan 1:3) De aceea, cînd citim la Geneza 1:26 că Dumnezeu a spus: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră“, ne dăm seama că acest plural include şi Logosul sau Cuvîntul. Desigur, faptul că Isus, în existenţa sa preumană, a avut minunatul privilegiu de a participa împreună cu Iehova Dumnezeu la creaţie îl face demn de o înaltă onoare.
9. De ce ajungem noi la concluzia că Isus este arhanghelul Mihail, şi cum l-a onorat Mihail pe Iehova în legătură cu corpul lui Moise?
9 În plus, Isus Cristos este demn de onoare deoarece el este îngerul principal sau arhanghelul lui Iehova. Pe ce bază ajungem la această concluzie? Ei bine, prefixul „arh“, care înseamnă „de căpetenie“ sau „principal“, implică ideea existenţei unui singur arhanghel. Cuvîntul lui Dumnezeu vorbeşte despre el cu referire la Domnul Isus Cristos cel înviat. În acest sens citim: „Însuşi Domnul, cu un strigăt de strîngere laolaltă, cu glasul arhanghelului şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întîi vor învia cei morţi în Hristos.“ (1 Tesaloniceni 4:16) Acest arhanghel are un nume, după cum citim în Iuda 9: „Arhanghelul Mihail, cînd se împotrivea Diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată batjocoritoare, ci a zis: «Domnul [Iehova, N.W.T.] să te mustre! »“ Prin faptul că s-a abţinut să o ia înaintea lui Iehova, neluîndu-şi îndrăzneala de a pronunţa o sentinţă împotriva Diavolului, Isus l-a onorat pe Tatăl său ceresc.
10. (a) Cum ia Mihail iniţiativa în lupta pentru Regatul lui Dumnezeu? (b) Ce rol a jucat Mihail în legătură cu naţiunea lui Israel?
10 Arhanghelul Mihail luptă pentru Regatul lui Dumnezeu, luînd iniţiativa în curăţarea cerurilor de Satan şi de hoardele sale de demoni. (Apocalips 12:7-10) Iar profetul Daniel spune că Mihail este «ocrotitorul poporului lui Dumnezeu». (Daniel 12:1) Rezultă, aşadar, că Mihail este „îngerul lui Dumnezeu care mergea înaintea taberei lui Israel“ şi că el este acela pe care l-a folosit Iehova pentru a-şi duce poporul în Ţara Promisă. „Fii cu grijă în prezenţa Lui şi ascultă glasul Lui“, a poruncit Dumnezeu. „Să nu te împotriveşti Lui, (. . .) căci Numele Meu este în El.“ (Exod 14:19; 23:20, 21) Fără îndoială că arhanghelul lui Iehova trebuie să fi manifestat un mare interes faţă de poporul numelui reprezentativ al lui Dumnezeu. În modul cel mai oportun, el a venit în ajutorul unui alt înger, care a fost trimis să-i insufle curaj profetului Daniel şi care fusese atras într-o cursă de către un demon puternic. (Daniel 10:13) Aşadar, poate fi rezonabil să conchidem că îngerul care i-a nimicit pe cei 185 000 de războinici ai lui Sanherib nu a fost altcineva decît arhanghelul Mihail. — Isaia 37:36.
11. Pentru ce fel de curs al vieţii sale pămînteşti este demn Isus de a fi onorat de noi?
11 Isus Cristos merită să fie onorat nu numai pentru ceea ce este, ci el merită, de asemenea, să fie onorat şi pentru ceea ce a făcut. De exemplu, el este singurul om care a trăit în perfecţiune. Adam şi Eva au fost creaţi perfecţi, dar perfecţiunea lor a fost de scurtă durată. Isus Cristos însă a rămas «sfînt, nevinovat [loial, inocent, N.W.T.], despărţit de păcătoşi», în ciuda a tot ce a putut să aducă Diavolul asupra lui sub formă de tentaţii şi persecuţii. În mijlocul tuturor acestor greutăţi „El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit viclenie.“ El i-a putut sfida în mod îndreptăţit pe oponenţii săi religioşi: „Cine dintre voi Mă poate dovedi de păcat?“ Nici unul dintre ei! (Evrei 7:26; 1 Petru 2:22; Ioan 8:46) Şi deoarece şi-a păstrat integritatea fără să se facă vinovat de nici un păcat, Isus l-a justificat pe Tatăl său ceresc ca Suveran legitim al Universului şi a dovedit că Diavolul este un mincinos josnic şi grosolan. — Proverbe 27:11.
12. (a) Ce fel de om a fost Isus, şi ce a făcut şi a suferit el în folosul altora? (b) De ce ai spune tu că Isus este demn de a fi onorat de noi din cauza a ceea ce a făcut şi din cauza a ceea ce a suferit?
12 Isus Cristos merită să fie onorat de noi nu numai fiindcă el a avut o viaţă perfectă, fără păcat, ci şi fiindcă a fost totodată un om bun, un om neegoist, plin de spirit de sacrificiu. (Compară cu Romani 5:7.) El a satisfăcut neobosit necesităţile spirituale şi fizice ale oamenilor. Ce zel a manifestat el faţă de casa Tatălui său şi ce răbdare avea el cînd trata cu discipolii săi! Ce suferinţe a fost el dispus să îndure pentru a îndeplini voinţa Tatălui său! Despre severa sa încercare din grădina Ghetsimani Biblia spune: „Şi fiind în luptă grea, Se ruga şi mai fierbinte. Şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sînge, care cădeau pe pămînt.“ Da, el «a adus rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi.» (Luca 22:44; Evrei 5:7) Cît de exact a prezis profetul Isaia (în Isaia 53:3-7) severa sa încercare!
13. Ce excelent exemplu ne-a dat Isus în ce priveşte onorarea Tatălui său ceresc?
13 Isus merită să fie onorat şi din cauza excelentului exemplu pe care ni l-a dat în ce priveşte onorarea Tatălui său ceresc. El a putut să spună pe bună dreptate: „Eu cinstesc [onorez, N.W.T.] pe Tatăl Meu.“ (Ioan 8:49) În tot timpul el i-a adus onoare lui Iehova Dumnezeu prin cuvintele şi faptele sale. Astfel, atunci cînd a vindecat un bărbat, relatarea biblică spune că oamenii l-au glorificat nu pe Isus, ci că ei „slăveau [glorificau, N.W.T.] pe Dumnezeu“. (Marcu 2:12) De aceea, la sfîrşitul serviciului său pămîntesc, Isus a putut să spună în mod pe deplin îndreptăţit în rugăciunea adresată Tatălui său ceresc: „Eu te-am preamărit [glorificat, N.W.T.] pe pămînt, am sfîrşit lucrarea pe care mi-ai dat-o s-o fac.“ — Ioan 17:4.
Ce a făcut el pentru noi
14. Ce a înfăptuit pentru noi moartea lui Isus, fapt care îl face demn de a fi onorat de noi?
14 Şi cît de mult merită Isus Cristos onoare din partea noastră pentru tot ce a făcut pentru noi! El a murit pentru păcatele noastre, pentru ca noi să putem fi reîmpăcaţi cu Iehova Dumnezeu. Isus a zis cu privire la sine: „Fiul Omului n-a venit să i se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.“ (Matei 20:28) Astfel, moartea sa a făcut posibilă realizarea a tot ce va face Regatul lui Dumnezeu pentru noi, oamenii: viaţă în nemurire în ceruri pentru cei 144 000, care constituie mireasa lui Isus, şi viaţă veşnică pe un pămînt paradiziac, pentru milioane de alţi oameni, care îşi dovedesc credinţa şi ascultarea în încercare. — Psalm 37:29; Apocalips 14:1-3; 21:3, 4.
15. Ce exemplu de dezvăluire, făcută pentru noi de către Isus, a personalităţii Tatălui său puteţi menţiona?
15 Isus Cristos merită să fie onorat şi fiindcă, în calitatea sa de Mare Învăţător, el a dezvăluit pentru noi, în mod perfect, voinţa şi personalitatea Tatălui său. De exemplu, în Predica sa de pe Munte, el a arătat mărinimia Tatălui său, care trimite lumina soarelui şi ploaia atît peste cei buni, cît şi peste cei răi, şi apoi el a făcut observaţia: „Voi fiţi deci desăvîrşiţi, după cum şi Tatăl vostru Cel ceresc este desăvîrşit.“ — Matei 5:44-48.
16. În ce fel a rezumat apostolul Pavel cariera demnă de onoare a lui Isus?
16 Apostolul Pavel a rezumat bine cariera demnă de onoare a lui Isus atunci cînd a scris: „Deşi exista în forma lui Dumnezeu, n-a avut intenţia unei acaparări, adică să fie egal cu Dumnezeu. Nu, ci el s-a dezbrăcat de sine, a luat forma unui sclav, devenind asemănător oamenilor. Ba mai mult, atunci cînd se afla sub înfăţişare de om, s-a umilit şi a devenit ascultător pînă la moarte, şi încă moarte pe un stîlp de tortură.“ — Filipeni 2:5-8, N.W.T.
Cum îl putem onora pe Fiul
17, 18. În ce moduri diferite îi putem aduce onoare lui Isus Cristos?
17 Întrucît Isus Cristos este, fără îndoială, demn de a fi onorat de noi, se ridică întrebarea: Cum îl putem onora pe Fiul? Noi facem lucrul acesta exercitînd credinţă în jertfa sa de răscumpărare şi dovedindu-ne această credinţă prin întreprinderea paşilor necesari ai căinţei, convertirii, dedicării şi botezului. Venind înaintea lui Iehova în rugăciune în numele lui Isus, noi îl onorăm, de asemenea, pe Isus. Noi îl mai onorăm şi atunci cînd ascultăm de cuvintele sale: „„Dacă vrea cineva să mă urmeze, să se renege pe sine, să-şi ia stîlpul de tortură şi să mă urmeze încontinuu.“ (Matei 16:24, N.W.T.) Noi îl onorăm pe Isus Cristos atunci cînd urmăm instrucţiunile sale de a continua să căutăm mai întîi Regatul lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi îl onorăm şi atunci cînd urmăm porunca sa de a participa la lucrarea de formare de discipoli. Şi, tot la fel, noi îl onorăm pe Isus atunci cînd manifestăm iubirea frăţească despre care el a spus că îi va identifica pe toţi adevăraţii săi continuatori. — Matei 6:33; 28:19, 20; Ioan 13:34, 35.
18 În afară de aceasta, îi mai aducem onoare Fiului şi prin faptul că luăm asupra noastră numele său, numindu-ne creştini, iar apoi prin faptul că trăim corespunzător cu acest nume prin conduita noastră excelentă. (Fapte 11:26; 1 Petru 2:11, 12) Apostolul Petru a spus că noi ar trebui să păşim îndeaproape pe urmele paşilor lui Isus. (1 Petru 2:21) Astfel, prin imitarea lui în toată conduita noastră, îl onorăm, de asemenea, pe Isus. Şi, fireşte, atunci cînd celebrăm anual Comemorarea morţii lui Cristos, noi îi acordăm o deosebită onoare. — 1 Corinteni 11:23-26.
19, 20. (a) Ce răsplătiri le rezervă Isus discipolilor săi, acum şi în viitor, pentru că îl onorează? (b) Ce încredere putem avea în legătură cu Fiul?
19 Ce răsplătiri le rezervă Isus discipolilor săi pentru că au urmat o cale de acţiune care îl onorează? El a spus: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soţie, sau copii, sau holde, pentru Mine şi pentru Evanghelie, şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor viaţă veşnică.“ — Marcu 10:29, 30.
20 Prin urmare, dacă facem sacrificii pentru Isus, el se va îngriji să fim răsplătiţi. Isus ne dă asigurarea: „De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.“ (Matei 10:32) Astfel, exact la fel cum însuşi Tatăl îi onorează pe aceia care îl onorează, noi putem avea toată încrederea că Fiul unic-născut al lui Iehova îl va imita pe Tatăl său în această privinţă, aşa cum îl imită şi în alte lucruri.
Cum aţi răspunde?
◻ Cum îl dezonorează pe Fiul mulţi membri ai creştinătăţii?
◻ Ce mărturie a dat Isus cu privire la existenţa sa preumană?
◻ Care sînt unele dintre motivele pe care le avem de a-l onora pe Isus?
◻ Care sînt unele modalităţi de a-l onora pe Isus?
◻ Ce foloase vor rezulta din faptul că îl onorăm pe Isus Cristos?