O limbă pură pentru toate naţiunile
„Atunci le voi da popoarelor schimbarea la o limbă pură, pentru ca ele să invoce toate numele lui Iehova, spre a–i sluji umăr la umăr.“ — ŢEFANIA 3:9, N.W.T.
1, 2. (a) Ce face Iehova astăzi, ca împlinire a profeţiei din Ţefania 3:9? (b) Pentru a înţelege în ce fel ne influenţează profeţia lui Ţefania, la ce întrebări este necesar să se dea răspuns?
IEHOVA DUMNEZEU realizează în zilele noastre o lucrare care este cu adevărat minunată. El uneşte oameni din toate naţiunile. Aşa cum a prezis cu mult timp în urmă în Cuvîntul său Sfînt, el face lucrul acesta prin faptul că îi învaţă o limbă nouă. — Ţefania 3:9
2 Care este acea limbă? De ce este ea necesară? Ce pretinde de la noi personal învăţarea ei?
Darul vorbirii
3. (a) Cu ce dar minunat a fost dotat Adam? (b) Care era limba pe care o vorbea Adam?
3 Capacitatea de a comunica prin intermediul vorbirii este un dar divin care separă omenirea de tot restul creaţiei animale. Primul om, Adam, a fost creat cu o minte care era capabilă de o gîndire inteligentă. El a fost dotat cu coarde vocale, cu limbă şi buze care puteau fi utilizate pentru vorbire, precum şi cu un vocabular şi cu capacitatea de a crea cuvinte noi. Atunci cînd Iehova îi vorbea lui Adam, acesta era capabil să înţeleagă şi, la rîndul său, îşi putea exprima gîndurile prin cuvinte. (Geneza 1:28–30; 2:16, 17, 19–23) Limba care i–a fost dată lui Adam era, în mod evident, aceea care mai tîrziu a ajuns să fie cunoscută drept limba ebraică. Cel puţin în primii 1 757 de ani ai existenţei umane întreaga omenire, în mod evident, a continuat să vorbească acea unică limbă. — Geneza 11:1.
4. Cum au afectat vorbirea umană evenimentele din zilele lui Nimrod?
4 Apoi, în zilele lui Nimrod, pentru a zădărnici eforturile oamenilor răi, Iehova a încurcat limba tuturor acelora care s–au lăsat înregimentaţi pentru a participa la construirea turnului Babel. (Geneza 11:3–9) Se pare că Iehova a şters mai întîi orice amintire a limbii lor comune anterioare şi, după aceea, a introdus în mintea lor limbi noi. Faptul acesta a implicat nu numai noi vocabulare, ci şi gramatici noi şi noi modele de gîndire. De la limbile cărora Iehova le–a făcut începutul la Babel s–au dezvoltat treptat pînă astăzi alte limbi, ajungîndu–se să fie vorbite, potrivit opiniilor academiilor lingvistice, circa 3 000 de limbi pe întregul pămînt.
5. Cum putem stabili ce implică faptul de a primi „o limbă pură“?
5 Dar faptul de a primi „o limbă pură“ le pretinde oare oamenilor care vorbesc toate aceste limbi să îşi abandoneze limba maternă şi să înveţe limba originară pe care i–a dat–o Dumnezeu lui Adam? Circumstanţele în contextul cărora a fost dată profeţia lui Ţefania ne ajută să găsim răspunsul la această întrebare.
Nevoia de o limbă pură
6–8. (a) Ce situaţie religioasă apăruse în Iuda înainte de a fi fost dată profeţia din Ţefania 3:9? (b) Ce atitudine era predominantă la naţiunile din jurul lui Iuda?
6 Regatul lui Iuda fusese condus cu puţin timp înainte mai întîi de Manase, iar apoi de Amon, care înălţaseră altare lui Baal, recurseseră la divinaţie şi promovaseră practici spiritiste. (2 Împăraţi 21:1–6; 2 Cronici 33:21–23) Drept rezultat, în timpul domniei lui Iosia, fiul şi succesorul lui Amon, Iehova l–a însărcinat pe profetul său Ţefania să dea avertismentul că judecata divină urma să fie executată asupra ţării. — Ţefania 1:1, 2.
7 Cu toate că iudeii ştiau din propria lor istorie şi din Scripturile inspirate că Iehova era adevăratul Dumnezeu, ei s–au complăcut totuşi în riturile imorale ale închinării lui Baal. Ei s–au închinat înaintea soarelui, a lunii şi a constelaţiilor zodiacului, lucru care constituia o violare a legii lui Dumnezeu. (Deuteronom 4:19; 2 Împăraţi 23:5) Şi, ca o încununare a tuturor acestor lucruri, ei participau la o formă de interconfesionalism, acţionînd de aşa manieră de parcă toate religiile ar fi fost una şi aceeaşi, făcînd jurăminte atît lui Iehova, cît şi în numele dumnezeului fals Malcam. Atitudinea lor era dictată de părerea că Iehova „nu va face nici bine nici rău!“ (Ţefania 1:4–6, 12) Cît despre naţiunile din jurul lui Iuda, toate se împotriveau lui Iehova şi poporului său, astfel că nici ele nu puteau evita executarea sentinţei divine asupra lor. — Ţefania 2:4–15.
8 Pe un asemenea fundal de evenimente, Iehova a prezis că «le va da popoarelor schimbarea la o limbă pură, pentru ca ele să invoce toate numele lui Iehova, spre a–i sluji umăr la umăr.» (Ţefania 3:9, N.W.T.) Ce este deci această limbă pură?
9. (a) De ce limba pură nu este ebraica sau pur şi simplu Cuvîntul scris al lui Dumnezeu? (b) Ce este acea limbă pură, şi în ce fel influenţează ea viaţa acelora care o vorbesc?
9 Era aceasta limba ebraică? Nu; poporul lui Iuda avea deja această limbă, dar lucrurile pe care le spuneau şi le făceau iudeii evident că nu erau nici pure şi nici drepte în ochii lui Iehova. Şi limba pură nu este nici, pur şi simplu, Cuvîntul scris al lui Dumnezeu. Pe acesta iudeii îl aveau, de asemenea. Dar lucrul de care aveau ei nevoie era o înţelegere corectă a adevărului despre Dumnezeu şi scopurile sale, şi numai Iehova putea face disponibilă o asemenea înţelegere, prin intermediul spiritului său. Cînd ei aveau să înveţe acea limbă pură, gîndirea, vorbirea şi conduita lor aveau să graviteze în jurul recunoaşterii faptului că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat. (Ţefania 2:3) Ei aveau să–şi pună încrederea în el şi să acorde un sprijin deplin suveranităţii sale. Lucrul acesta prezintă un deosebit interes pentru noi, astăzi. De ce?
Aceia cărora le este dată limba pură
10. În decursul cărei perioade de timp trebuia să–şi aibă împlinirea profeţia din Ţefania 3:9?
10 Indicînd spre împlinirea profeţiei într–o perioadă specială de timp, Ţefania 3:9 (N.W.T) spune: „Căci atunci le voi da popoarelor schimbarea la o limbă pură.“ Cînd se întîmplă aceasta? Versetul 8 spune că Iehova le dă celor blînzi ai pămîntului schimbarea la o limbă pură în decursul timpului în care el «strînge popoarele», înainte de «a–şi vărsa peste ele toată aprinderea mîniei» sale.
11. (a) Care au fost cele două împliniri ale cuvintelor din Ţefania 3:9 care au avut loc înainte de epoca modernă? (b) În ce fel este diferită împlinirea de astăzi?
11 În zilele regelui Iosia, înainte ca Iehova să le fi permis armatelor babiloniene să execute sentinţa, mulţi au părăsit închinarea falsă şi i–au slujit, în schimb, lui Iehova. (2 Cronici 34:3–33) Şi din nou, în secolul întîi al erei noastre, înainte ca Ierusalimul să fi fost distrus de către romani, mii de oameni au învăţat adevărul despre Dumnezeu şi scopul său şi s–au unit în serviciul său. În timpul acela limba adevărului se îmbogăţise mult prin lucrurile pe care le făcuse Isus Cristos în vederea împlinirii scopului lui Iehova. Dar împlinirea la scară mondială a profeţiei lui Ţefania are loc abia în timpul nostru. Toate naţiunile sînt adunate acum la războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic, la Armaghedon. (Apocalipsa 16:14, 16) Această strîngere este în curs de desfăşurare de la naşterea Regatului în 1914. Şi în aceeaşi perioadă de timp Iehova le–a dat popoarelor din întreaga lume schimbarea la o limbă pură, ca împlinire a acestei profeţii. Învăţarea acestei limbi este de importanţă vitală, deoarece supravieţuitorii marelui necaz din viitorul apropiat vor fi oameni care au făcut cu adevărat din acea limbă pură propria lor limbă. — Ioel 2:32.
12. (a) Ce legătură are viziunea consemnată la Isaia, capitolul 6, cu profeţia privitoare la o limbă pură? (b) De ce a avut rămăşiţa unsă nevoie de ajutor dacă voia să continue să fie plăcută pentru serviciul lui Iehova?
12 În armonie cu faptul acesta, chiar la începutul erei care a urmat primului război mondial Iehova a început să le deschidă slujitorilor săi unşi ochii înţelegerii în faţa minunatei viziuni consemnate în Isaia, capitolul 6. (Versetele 1–4) Această viziune subliniază importanţa faptului de–a avea buze curate pentru a–i sluji lui Iehova într–un mod plăcut lui. Ea arată că Iehova este sfînt în cel mai înalt sens. Slujitorii săi trebuie să reflecte şi ei această calitate. (1 Petru 1:15, 16) Dar rămăşiţa unsă avea nevoie de ajutor în această privinţă. În timpul primului război mondial membrii ei permiseseră ca, într–o anumită măsură, să fie pătaţi printr–o implicare în afacerile lumii. „Teama de Iehova este pură“ sau curată, dar membrii rămăşiţei au permis ca frica de om şi de organizaţiile omeneşti să le afecteze starea buzelor, reducîndu–şi într–o mare măsură activitatea de proclamare din Cuvîntul lui Dumnezeu. (Psalm 19:9, N.W.T.) Prin contact cu creştinătatea, rămăşiţa era pătată încă de unele dintre tradiţiile şi practicile acesteia.
13, 14. (a) În ce fel a manifestat rămăşiţa atitudinea corectă, şi ce acţiune a întreprins Iehova în folosul ei? (b) În ce fel i–a dat Iehova rămăşiţei o limbă pură?
13 Dîndu–şi seama de situaţia ei, rămăşiţa a spus la fel ca profetul Isaia: „Vai de mine! Sînt pierdut, căci sînt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, DOMNUL [Iehova al, N.W.T.] oştirilor!“ (Isaia 6:5) Membrii ei au recunoscut că starea lor era inacceptabilă. Ei însă nu au persistat neputincioşi pe o cale greşită şi nici nu au refuzat cu încăpăţînare să accepte mustrarea lui Iehova. Ei nu s–au alăturat clerului cînd membrii acestuia au adus un serviciu formal Regatului lui Dumnezeu, pentru ca apoi să susţină Liga Naţiunilor, de parcă ea ar fi fost acel Regat.
14 Din cauza atitudinii de căinţă a acelei rămăşiţe umile, Iehova, în bunătatea sa nemeritată, a procedat la acţiunea de purificare a buzelor membrilor ei. Isaia 6:6, 7 ne spune: „Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mînă, pe care îl luase cu cleştele de pe altar. Mi–a atins gura cu el şi a zis: «Iată, acesta ţi–a atins buzele; şi nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău ispăşit.»“ Mesajul purificator din Cuvîntul lui Dumnezeu a distrus ca prin foc tradiţiile şi învăţăturile omeneşti. El a îndepărtat din inima membrilor rămăşiţei frica de oameni şi a înlocuit–o cu un zel înflăcărat de a–şi utiliza buzele spre onoarea lui Iehova. În felul acesta Iehova şi–a îndeplinit promisiunea de a le „da popoarelor schimbarea la o limbă pură [literal: o buză curată], pentru ca ele să invoce toate numele lui Iehova.“ — Ţefania 3:9, N.W.T.
15. În ce fel a fost reacţia rămăşiţei în armonie cu motivul pentru care Iehova i–a dat o limbă pură?
15 Astfel, atunci cînd clasa Isaia din timpurile moderne a început să audă glasul lui Iehova întrebînd, după cum este consemnat la Isaia 6:8: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?“, ea a răspuns cu bucurie: „Iată–mă, trimite–mă!“ Nu a fost un lucru uşor pentru toţi membrii rămăşiţei să înceapă să facă un serviciu public, dar ei voiau să fie utilizaţi de către Dumnezeu ca popor pentru numele său. Spiritul său i–a întărit. Numărul lor a crescut.
16. (a) Ce rezultate neaşteptate a produs predicarea efectuată de rămăşiţă? (b) Cum dă dovadă marea mulţime că şi ea vorbeşte acum limba pură?
16 Cu timpul, a devenit evident că predicarea lor producea rezultate neaşteptate. Prin ei, Iehova ajuta un alt grup să înveţe limba pură. (Isaia 55:5) Membrii acestui grup nu împărtăşeau speranţa vieţii cereşti, dar considerau drept un privilegiu să fie însoţitori ai rămăşiţei moştenitorilor Regatului şi să slujească umăr la umăr cu aceştia, ca proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu. Treptat, aceşti însoţitori au venit „din orice neam, din orice seminţie, din orice popor şi din orice limbă“, pînă cînd ei au ajuns să constituie acum „o mare mulţime“, al cărei număr este de ordinul milioanelor. Vorbirea care iese din gura lor nu este una care să îi identifice cu elementele cauzatoare de dezbinare ale lumii. Ei nu îşi leagă speranţele de nici un om şi de nici o organizaţie omenească. Ei, în schimb, strigă „cu glas tare, zicînd: «Mîntuirea [salvarea, N.W.T.] este a Dumnezeului nostru care stă pe scaunul de domnie şi a Mielului.»“ — Apocalipsa 7:9, 10.
Ce ne pretinde învăţarea limbii
17. De ce este important să învăţăm bine limba pură şi să ne îmbunătăţim abilitatea de–a o utiliza?
17 Indiferent de cît timp ne aflăm în legătură cu organizaţia lui Iehova, rămîn încă multe lucruri pe care le putem face pentru a ne îmbunătăţi cunoaşterea limbii pure şi abilitatea de–a o utiliza bine. Este important să depunem eforturi în acest sens. De ce? Deoarece aceasta este o dovadă a iubirii noastre faţă de adevăr.
18, 19. (a) De ce este important să cultivăm chiar de la început o puternică iubire faţă de adevăr? (b) De ce este important să continuăm să nutrim această iubire?
18 La început o asemenea iubire ne ajută să ne deschidem mintea şi inima aşa încît să înţelegem textele scripturale care ne sînt indicate; ea ne determină să ne apropiem de Iehova şi să apreciem organizaţia Sa. Astfel deci, iubirea faţă de adevăr este o cheie cu ajutorul căreia ne putem elibera din cătuşele religiei false. Unii oameni se declară interesaţi de mesajul Bibliei, dar nu se eliberează realmente niciodată de toate accesoriile religiei false şi de modul ei de viaţă tolerant. De ce oare? După cum se explică la 2 Tesaloniceni 2:10, ei „n–au primit dragostea adevărului, ca să fie mîntuiţi [salvaţi, N.W.T.].“ Este de importanţă vitală, aşadar, să avem acea iubire de adevăr!
19 Odată ce îmbrăţişăm adevărul, faptul de a cultiva această iubire este un factor major pentru dezvoltarea noastră spirituală. Să păstrăm în minte faptul că Iehova se referă la adevăr ca la o „limbă“. Cînd cineva învaţă o nouă limbă, el trebuie să depună eforturi conştiincioase pentru a–şi forma un vocabular, pentru a pronunţa cuvintele corect, pentru a învăţa detalii gramaticale şi aşa mai departe. Iubirea faţă de noua limbă şi faţă de oamenii care o vorbesc îl va ajuta să continue să progreseze. S–ar putea ca doar în cîteva luni să poată vorbi limba într–o oarecare măsură, dar este nevoie de ani de zile de eforturi conştiincioase pentru a o vorbi ca pe o limbă maternă. Pentru a stăpîni limba pură sînt necesare eforturi asemănătoare.
20. (a) Ce anume face ca limba pură să fie cu adevărat pură? (b) De ce este necesară o mare grijă din partea fiecăruia dintre noi?
20 Este demn de remarcat în mod deosebit faptul că despre limba pe care le–o dă Dumnezeu slujitorilor săi se spune că este pură. Lucrul acesta este valabil nu datorită structurii gramaticale, ci datorită faptului că ea dă dovadă de curăţenie morală şi spirituală. În această limbă nu există nici un fel de toleranţă faţă de minciună, înşelăciune sau viclenie. Cei care vorbesc această limbă trebuie să spună întotdeauna adevărul. (Ţefania 3:13; Efeseni 4:25) Vorbirea lor trebuie să reflecte, de asemenea, înaltele norme ale lui Iehova privitoare la moralitatea sexuală. (Efeseni 5:3, 4) Scripturile ne conştientizează totodată că tot ce are legătură cu Babilonul cel Mare, imperiul mondial al religiei false, este necurat. (Apocalipsa 18:2–4) Reprezentările divinităţilor acestuia sînt numite „idoli bălegaţi“. (Ieremia 50:2, N.W.T.) În mod corespunzător deci, aceia care învaţă limba pură trebuie să înlăture accesoriile materiale ale închinării false, să respingă învăţăturile ei, să o rupă cu sărbătorile ei şi să elimine din vorbirea lor orice exprimare ce reflectă gîndirea ei greşită. În afară de aceasta, la Apocalipsa 16:13–16 ni se atrage atenţia că propaganda care adună naţiunile în opoziţie cu Regatul lui Dumnezeu este de asemenea necurată, fiind inspirată de demoni. Astfel, este ncecesar ca noi să fim vigilenţi să nu permitem nici unuia dintre aceste lucruri să ne infecteze vorbirea.
21. Ce mai ţine de limba pură, în afară de cuvintele rostite?
21 Ceea ce învăţăm noi poartă denumirea de limbă, şi pe bună dreptate, dar asta nu înseamnă că aceia care o vorbesc se limitează să înveţe cum să utilizeze expresii care sînt obişnuite la poporul lui Iehova. Tonul vocii, expresia feţei şi gesturile sînt şi ele importante. Acestea pot transmite mesaje pe care cuvintele singure nu le pot transmite. Ele reflectă adeseori ce se află cu adevărat în interiorul nostru. Ele pot indica dacă am dezrădăcinat din noi gelozia, certurile şi izbucnirile de mînie, fapte care sînt toate lucrări ale cărnii păcătoase. Cînd spiritul lui Dumnezeu operează liber în viaţa noastră, roadele lui devin evidente în modul în care comunicăm cu alţii. — Galateni 5:19–23; Efeseni 4:31, 32.
22. Cînd învăţăm bine limba pură, cum ne influenţează lucrul acesta în luarea deciziilor?
22 Oricine a învăţat o nouă limbă ştie că o adevărată piatră de hotar a fost atinsă atunci cînd se surprinde gîndind realmente în noua limbă, în loc să traducă din limba sa maternă. Tot la fel şi cînd studiem adevărul şi depunem eforturi serioase de a–l aplica în propria noastră viaţă şi îl împărtăşim cu regularitate altora, ne surprindem că, treptat, gîndim în termenii adevărului. Noi nu mai sîntem nevoiţi să facem în permanenţă o comparaţie între ceea ce este vechi şi ceea ce este nou şi să ducem o luptă pentru ca să facem o alegere. Chiar şi în lucrurile mici, ne vin în minte principiile Bibliei, pentru a ne da îndrumarea necesară. — Proverbe 4:1–12.
23. Indiferent care le este limba maternă, ce anume demonstrează că Martorii lui Iehova vorbesc limba pură pe întregul pămînt?
23 Este adevărat că omenirea utilizează mii de limbi, însă limba pură poate fi exprimată în toate acestea. În unitate pe întregul pămînt, Martorii lui Iehova dau o bună utilizare limbii pure, în timp ce slujesc umăr la umăr, depunînd o mărturie publică ce îi aduce onoare lui Iehova, Dumnezeului nostru iubitor.
Întrebări recapitulative
◻ Ce se include în darul vorbirii?
◻ Ce este limba pură?
◻ În legătură cu cine s–a împlinit Ţefania 3:9?
◻ Cum putem dovedi că noi iubim cu adevărat limba pură?
[Legenda fotografiei de la pagina 23]
Cei care cunosc limba pură le–o transmit şi altora
[Legenda fotografiei de la pagina 25]
Indiferent care le este limba maternă, Martorii lui Iehova vorbesc pe întregul pămînt limba pură