Să examinăm faţetele nepreţuitei nestemate a lui Dumnezeu — BIBLIA!

ÎN 1867, un fermier sud–african numit Schalk van Niekerk privea copiii care se jucau cu cîteva pietre. Privirea i–a fost atrasă în special de o piatră strălucitoare şi frumoasă. „Dacă vă place, puteţi să o luaţi“, i–a spus mama copiilor. Van Niekerk, totuşi, a trimis piatra unui mineralog pentru examinare. Copiii aproape că nu şi–au dat seama că s–au jucat cu un diamant mare valorînd £500!

Este oare posibil ca şi dumneavoastră să posedaţi un giuvaer nepreţuit fără să vă daţi seama de acest lucru? De exemplu, mulţi au o Biblie, pentru că aceasta este un best–seller etern, fiind disponibilă în întregime sau parţial în peste 1 900 de limbi. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor nu au citit Biblia şi în consecinţă îi cunosc foarte puţin conţinutul.

Biblia afirmă că este „insuflată de Dumnezeu“, şi deci Cuvîntul lui Dumnezeu. (2 Timotei 3:16; compară 1 Tesaloniceni 2:13.) Ea este bunul cel mai de preţ al omenirii. Prin intermediul ei, învăţăm cum să ne încununăm cu succes viaţa acum şi, un lucru mult mai important, cum să obţinem viaţa veşnică! (Ioan 17:3, 17) Ar putea exista ceva mai de preţ decît aceasta?

Însă, pentru a aprecia această nestemată şi toate faţetele ei, cineva trebuie să se familiarizeze cu ea. La prima vedere, lucrul acesta poate să pară foarte greu. În definitiv, Biblia este o colecţie de 66 de cărţi diferite. Ce conţin aceste cărţi? Există vreun motiv pentru ordinea în care apar ele? Dacă da, cum poate o persoană să găsească anumite pasaje în Biblie?

Faptul de a ne familiariza cu Biblia constituie o încercare. Însă ca un giuvaer adevărat, Biblia are simetrie şi ordine. Putem observa aceasta dacă îi analizăm pe scurt conţinutul.

Scripturile ebraice — Indică spre Cristos

Biblia este împărţită de regulă în „Vechiul Testament“ şi „Noul Testament“. Totuşi, acestea sînt denumiri improprii, dînd impresia că „Vechiul Testament“ este depăşit şi că este de o valoare neînsemnată. O denumire mai potrivită pentru această parte a Scripturii ar fi Scripturile ebraice, deoarece secţiunea aceasta a fost scrisă iniţial îndeosebi în limba ebraică. „Noul Testament“ a fost scris în primul secol al erei noastre, în limba greacă; aşadar, este mai potrivit să fie denumit Scripturile greceşti creştine.

Prima carte a Bibliei, Geneza, începe cu epocile îndepărtate cînd Dumnezeu crează cerurile şi pămîntul, iar ulterior pregăteşte pămîntul ca locuinţă omenească. Primul cuplu uman este creat perfect; totuşi, ei aleg calea păcatului, cu consecinţe tragice pentru urmaşii lor. Dar, ca o nestemată văzută într–o lumină slabă, Biblia furnizează o licărire de speranţă pentru omenirea decăzută: o «sămînţă» care va anula în cele din urmă efectele păcatului şi ale morţii (Geneza 3:15). Cine va fi această Sămînţă? Geneza începe urmărirea obîrşiei acestei viitoare Seminţe, concentrînd atenţia asupra vieţilor unora dintre strămoşii fideli ai ei, cum sînt Avraam, Isac şi Iacob.

Apoi, Exodul, prezintă naşterea lui Moise. Viaţa lui Moise o prefigurează în multe privinţe pe aceea a viitoarei Seminţe. După zece plăgi, israeliţii întreprind un mare exod din Egipt şi se stabilesc la Muntele Sinai ca naţiune aleasă a lui Dumnezeu. Leviticul, aşa cum indică denumirea, expune regulamentele lui Dumnezeu pentru preoţia levitică din Israel. Numeri vorbeşte despre ocaziile în care israeliţii au fost număraţi (printr–un recensămînt) şi despre evenimentele din timpul şederii lor în deşert. Iar acum, pregătiţi să intre în Ţara Promisă, israeliţii primesc ultimele îndemnuri ale lui Moise. Acesta este subiectul cărţii Deuteronomul. Indicînd spre viitoarea Sămînţă, Moise îndeamnă naţiunea să asculte de «prorocul pe care îl va ridica Dumnezeu». — Deuteronom 18:15.

Urmează cărţile istorice. Acestea se găsesc în cea mai mare parte în ordine cronologică. Iosua prezintă cucerirea şi divizarea Ţării Promise. Judecătorii relatează evenimentele dramatice din anii următori, cînd israeliţii sînt conduşi de o serie de judecători. Rut vorbeşte despre o femeie temătoare de Dumnezeu care trăieşte în timpul Judecătorilor şi care are privilegiul să devină o străbună a lui Isus Cristos.

Perioada de guvernare al judecătorilor, însă, se sfîrşeşte. Întîi Samuel vorbeşte despre domnia tragică a primului rege al Israelului, Saul, aşa cum a văzut–o profetul Samuel. A Doua Samuel descrie domnia reuşită a lui David, succesorul lui Saul. Apoi, Întîi şi A Doua Împăraţi ne poartă de la admirabila domnie a lui Solomon pînă la cumplitul exil babilonian al naţiunii israelite din 607 înaintea erei noastre. Întîi şi A Doua Cronici recapitulează această istorie văzută din poziţia favorizată a unei naţiuni reîntoarse din acest exil. În sfîrşit, Ezra, Neemia şi Estera descriu modul în care sînt restabiliţi israeliţii în patria lor şi unele dintre evenimentele istorice ulterioare.

Urmează cărţile poetice, conţinînd unele dintre cele mai frumoase poeme scrise vreodată. Iov furnizează o emoţionantă imagine a integrităţii în suferinţă şi a recompensării acesteia. Cartea Psalmi conţine cîntări de laudă pentru Iehova şi rugăciuni pentru îndurare şi ajutor. Acestea i–au consolat pe nenumăraţi slujitori ai lui Dumnezeu. În plus, Psalmii conţin numeroase profeţii care ne luminează mai mult cu privire la viitorul Mesia. Proverbele şi Eclesiastul revelează faţete ale înţelepciunii divine prin intermediul exprimărilor concise, în timp ce Cîntarea Cîntărilor este un înălţător poem de dragoste, cu profunde semnificaţii profetice.

Următoarele 17 cărţi — de la Isaia la Maleahi — sînt îndeosebi profetice. Toate, cu excepţia Plîngerilor, poartă numele scriitorului. Multe dintre aceste profeţii au cunoscut deja împliniri remarcabile. Ele indică şi evenimentele culminante din timpul nostru şi din viitorul apropiat.

Scripturile ebraice prezintă astfel o uluitoare varietate de forme şi stiluri. Totuşi, toate au o temă comună. Profeţiile, genealogiile şi evenimentele dramatice conţinute în ele sclipesc de înţelepciune practică şi semnificaţii profetice.

Scripturile greceşti creştine — Apare Sămînţa

S–au scurs patru mii de ani de la căderea omului în păcat. Pe scena pămîntească apare brusc mult–aşteptata Sămînţă, Mesia, Isus! Scripturile greceşti creştine consemnează ministerul acestui personaj cheie din istoria omenirii în patru cărţi diferite dar complementare, numite Evanghelii. Acestea sînt Matei, Marcu, Luca şi Ioan.

Cît de preţioase sînt cele patru Evanghelii pentru creştini! Ele relatează uluitoarele miracole ale lui Isus, parabolele sale semnificative, Cuvîntarea de pe munte, exemplul său de umilinţă, compasiunea sa şi ascultarea fără rezerve faţă de Tatăl său, iubirea pentru „oile“ sale, şi în final moartea şi glorioasa lui înviere. Studierea Evangheliilor cultivă în noi o iubire profundă pentru fiul lui Dumnezeu. Mai presus de orice, sîntem atraşi spre Iehova Dumnezeu, acela care l–a trimis pe Cristos. Aceste relatări merită să fie citite de nenumărate ori.

Cartea Faptele Apostolilor continuă de unde se termină Evangheliile. Ea relatează perioada timpurie a congregaţiei creştine din zilele Penticostei pînă la întemniţarea lui Pavel în Roma, în 61 era noastră. În această carte citim despre Ştefan, primul martir creştin, despre convertirea lui Saul, care a devenit mai tîrziu apostolul Pavel, despre introducerea primilor păgîni convertiţi şi despre captivantele călătorii de evanghelizare ale lui Pavel. Aceste relatări sînt atît emoţionante, cît şi constructive în ce priveşte credinţa.

Urmează acum douăzeci şi una de scrisori sau epistole. Primele 14, scrise de Pavel, poartă numele creştinilor sau al congregaţiilor destinatare; celelalte poartă numele scriitorilor — Iacov, Petru, Ioan şi Iuda. Ce abundenţă de îndemnuri şi încurajări înglobează aceste scrisori! Ele conţin doctrinele şi împlinirea profeţiilor; îi ajută pe creştini să se menţină separaţi de mediul nelegiuit în care trebuie să trăiască; subliniază necesitatea de a cultiva iubirea frăţească şi alte calităţi sfinte; stabilesc modelul pentru o organizare adecvată a congregaţiei, sub conducerea bărbaţilor bătrîni din punct de vedere spiritual.

La fel ca Scripturile ebraice, Scripturile greceşti se încheie pe un ton profetic. Apocalipsa, scrisă de apostolul Ioan în jurul anului 96 era noastră, strînge laolaltă firele profeţiei şi tema principală a Bibliei — sfinţirea numelui lui Iehova prin Regatul său Mesianic. O serie de viziuni descriu plastic distrugerea forţelor religioase, militare şi politice ale sistemului putred al lui Satan. Acestea sînt înlocuite de cetatea guvernamentală a lui Cristos, care îşi îndreaptă atenţia spre conducerea problemelor pămîntului. Sub domnia acestui Regat, Dumnezeu promite că „şterge orice lacrimă . . .  Şi moartea nu va mai exista.“ — Apocalipsa 21:4.

Atunci, mai există vreo îndoială că Biblia este o nestemată ireproşabilă, care reflectă lumina divină? Dacă nu aţi citit–o în întregime, de ce să nu încercaţi să o faceţi acum? Veţi fi captivaţi de simetria ei, luminaţi de strălucirea ei, impresionaţi de frumuseţea ei şi emoţionaţi de mesajul ei. Biblia este într–adevăr un „cadou perfect . . . de la Tatăl luminilor cereşti“. — Iacob 1:17, NW.

[Chenarele de la paginile 28, 29]

TABELUL CĂRŢILOR BIBLIEI

Cu indicarea scriitorului, a locului scrierii, a datei de încheiere a scrierii şi a timpului în care s–au desfăşurat evenimentele cărţii.

Numele scriitorilor unor cărţi şi ale locurilor unde au fost scrise sînt nesigure. Multe date sînt numai aproximative, simbolul c. însemnînd „circa“ sau „aproximativ“, d. însemnînd „după“ şi î. însemnînd „înainte“.

Cărţile Scripturilor ebraice (î.e.n.)

Exodul Moise Deşert 1512 1657-1512

Leviticul Moise Deşert 1512 o lună (1512)

Iosua Iosua Canaan c. 1450 1473-c. 1450

Judecătorii Samuel Israel c. 1100 c. 1450-c. 1120

2 Samuel Gad; Natan Israel c. 1040 1077-c. 1040

2 Cronici Ezra Ierusalim (?) c. 460 1037-537

Ezra Ezra Ierusalim c. 460 537-c. 467

Neemia Neemia Ierusalim d. 443 456-d. 443

Estera Mardoheu Susa, Elam c. 475 493-c. 475

Psalmii David şi alţii c. 460

Eclesiastul Solomon Ierusalim î. 1000

Isaia Isaia Ierusalim d. 732 c. 778-d. 732

Ieremia Ieremia Iuda/Egipt 580 647-580

Plîngerile Ieremia Lîngă Ierusalim 607

Ezechiel Ezechiel Babilon c. 591 613-c. 591

Daniel Daniel Babilon c. 536 618-c. 536

Osea Osea Samaria (District) d. 745 î. 804-d. 745

Ioel Ioel Iuda c. 820 (?)

Amos Amos Iuda c. 804

Obadia Obadia c. 607

Iona Iona c. 844

Mica Mica Iuda î. 717 c. 777-717

Naum Naum Iuda î. 632

Habacuc Habacuc Iuda c. 628 (?)

Ţefania Ţefania Iuda î. 648

Hagai Hagai Ierusalim 520 112 zile (520)

Zaharia Zaharia Ierusalim 518 520-518

Maleahi Maleahi Ierusalim d. 443

Cărţile Scripturilor greceşti creştine (e.n.)

Matei Matei Palestina c. 41 2 î.e.n.–33 e.n.

Marcu Marcu Roma c. 60-65 29-33 e.n.

Luca Luca Cezareea c. 56-58 3 î.e.n.–33 e.n.

Fapte Luca Roma c. 61 33-c. 61 e.n.

Romani Pavel Corint c. 56

1 Corinteni Pavel Efes c. 55

2 Corinteni Pavel Macedonia c. 55

Efeseni Pavel Roma c. 60-61

Filipeni Pavel Roma c. 60-61

Coloseni Pavel Roma c. 60-61

1 Tesaloniceni Pavel Corint c. 50

2 Tesaloniceni Pavel Corint c. 51

1 Timotei Pavel Macedonia c. 61-64

2 Timotei Pavel Roma c. 65

Tit Pavel Macedonia (?) c. 61-64

Filimon Pavel Roma c. 60-61

Evrei Pavel Roma c. 61

1 Petru Petru Babilon c. 62-64

2 Petru Petru Babilon (?) c. 64