Să–i plăcem lui Iehova manifestînd bunăvoinţă

„Ce îţi cere în schimb Iehova decît să exerciţi justiţia şi să iubeşti bunăvoinţa şi să umbli modest cu Dumnezeul tău?“ — MICA 6:8, NW.

 1. De ce nu ar trebui să ne surprindă faptul că Iehova se aşteaptă ca poporul său să manifeste bunăvoinţă?

IEHOVA aşteaptă de la poporul său să manifeste bunăvoinţă. Aceasta nu ar trebui să ne surprindă. Dumnezeu însuşi este binevoitor cu toţi, chiar şi cu cei răi şi nerecunoscători. În această privinţă, Isus Cristos le–a spus discipolilor săi: „Continuaţi să-i iubiţi pe duşmanii voştri şi să faceţi bine şi să daţi cu împrumut fără dobîndă, fără să speraţi nimic în schimb; şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fii ai Celui Preaînalt, fiindcă el este binevoitor faţă de cei nerecunoscători şi răi. Continuaţi să fiţi îndurători, aşa cum Tatăl vostru este îndurător.“ — Luca 6:35, 36, NW.

 2. Ce întrebări referitoare la bunăvoinţă merită să le luăm în consideraţie?

² După cum declară Mica 6:8, cei care umblă cu Dumnezeu trebuie, de fapt, «să iubească bunăvoinţa». Evident, lui Iehova îi place cînd slujitorii săi iubesc bunăvoinţa şi o manifestă într–un mod sincer. Dar ce este bunăvoinţa? Ce foloase rezultă dacă o manifestăm? Şi cum poate fi manifestată această însuşire?

Ce este bunăvoinţa

 3. Cum ai defini bunăvoinţa?

³ Bunăvoinţa este însuşirea de a manifesta un interes activ faţă de alţii. Aceasta se face prin acţiuni de ajutorare şi prin cuvinte delicate. A fi binevoitor înseamnă a face bine în loc de a face ceva dăunător. O persoană binevoitoare este prietenoasă, blîndă, plină de compasiune şi consideraţie. Ea este mărinimoasă şi delicată faţă de alţii. De altfel, bunăvoinţa face parte din ţesătura veşmîntului figurativ al fiecărui creştin adevărat, deoarece Pavel a îndemnat astfel: „Îmbrăcaţi–vă cu tandre sentimente de compasiune de bunăvoinţă, de umilinţă a spiritului, de blîndeţe şi de îndelungă răbdare.“ — Coloseni 3:12, NW.

 4. Cum a luat Iehova conducerea în ce priveşte manifestarea bunăvoinţei faţă de omenire?

⁴ Iehova ia conducerea în ce priveşte manifestarea bunăvoinţei. Aşa cum a spus apostolul Pavel, numai „cînd s–a manifestat bunăvoinţa şi iubirea faţă de om a Salvatorului nostru, Dumnezeu“, atunci „el ne–a salvat . . . potrivit îndurării sale, datorită îmbăierii care ne–a făcut să venim la viaţă şi înnoirii noastre prin spiritul sfînt“ (Tit 3:4, 5, NW). Dumnezeu îi curăţă, sau îi «îmbăiază», în sîngele lui Isus pe creştinii unşi, aplicînd în folosul lor valoarea jertfei de răscumpărare a lui Cristos. De asemenea, ei sînt făcuţi noi prin spiritul sfînt, devenind „o creaţie nouă“ în calitate de fii născuţi de spirit ai lui Dumnezeu (2 Corinteni 5:17). Desigur, bunăvoinţa şi iubirea lui Dumnezeu faţă de oameni se extinde şi asupra membrilor unei «mari mulţimi» internaţionale care „şi–au spălat hainele şi le–au albit în sîngele Mielului“ (Apocalipsa 7:9, 14; 1 Ioan 2:1, 2). Pe lîngă aceasta, cei unşi şi membrii marii mulţimi, care au speranţă pămîntească, se află toţi sub jugul „binevoitor“ al lui Isus. — Matei 11:30, NW.

 5. De ce trebuie să ne aşteptăm ca aceia care sînt conduşi de spiritul lui Dumnezeu să manifeste bunăvoinţă faţă de alţii?

⁵ Bunăvoinţa face şi ea parte din roadele spiritului sfînt, sau ale forţei active a lui Dumnezeu. Pavel a spus: „Rodul spiritului este iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunăvoinţa, bunătatea, credinţa, blîndeţea, stăpînire de sine. Împotriva unor astfel de lucruri nu există lege“ (Galateni 5:22, 23, NW). Deci, la ce trebuie să ne aşteptăm de la cei conduşi de spiritul lui Dumnezeu? Cu certitudine că ei manifestă bunăvoinţă faţă de alţii.

 6. În ce mod ar trebui să acţioneze bătrînii şi alţi creştini ca urmare a însuşirii de a fi binevoitor?

⁶ Bunăvoinţa poate fi manifestată în multe feluri. Manifestăm bunăvoinţă cînd sîntem îndurători. De exemplu, bătrînii creştini sînt binevoitori cînd acordă îndurare unui răufăcător penitent şi caută să–l ajute spiritualiceşte. Dăruită de Dumnezeu, însuşirea de a fi binevoitor îi face pe supraveghetori răbdători, delicaţi, compătimitori şi blînzi. Ea îi îndeamnă să «trateze turma cu tandreţe» (Fapte 20:28, 29, NW). De fapt, bunăvoinţa — un rod al spiritului — trebuie să–i facă pe toţi creştinii îndurători, răbdători, delicaţi, compătimitori, prietenoşi şi ospitalieri.

Evitaţi bunăvoinţa greşit înţeleasă

 7. De ce ai putea spune că bunăvoinţa greşit înţeleasă este o slăbiciune?

⁷ Unii consideră bunăvoinţa drept o slăbiciune. Ei cred că omul trebuie să fie aspru, chiar brutal uneori, pentru ca alţii să fie impresionaţi de brutalitatea lui. Dar bine s–a spus că „brutalitatea este puterea falsă a unui om slab“. De fapt, este necesară o adevărată tărie atît ca să fii cu adevărat binevoitor, cît şi ca să eviţi bunăvoinţa greşit înţeleasă. Bunăvoinţa care este un rod al spiritului lui Dumnezeu nu constituie o atitudine slabă, de compromis faţă de o conduită greşită. Dimpotrivă, bunăvoinţa greşit înţeleasă este o slăbiciune care te face să tolerezi păcatul.

 8. a) Cum a dovedit Eli că este delăsător în privinţa fiilor săi? b) De ce trebuie bătrînii să vegheze ca să nu cadă pradă bunăvoinţei greşit înţelese?

⁸ Marele preot Eli al Israelului era delăsător cu privire la disciplinarea fiilor săi, Hofni şi Fineas, care oficiau ca preoţi la tabernacol. Nemulţumiţi cu porţia dintr–o jertfă fixată pentru ei de Legea lui Dumnezeu, cei doi l–au pus pe un slujitor să ceară carne crudă de la o persoană care aducea jertfă, înainte ca grăsimea ofrandei să fumege pe altar. Fiii lui Eli au avut şi relaţii sexuale cu femei care slujeau la intrarea în tabernacol. Însă în loc să–i înlăture din serviciu, Eli doar i–a mustrat cu blîndeţe, onorîndu–i mai mult pe ei decît pe Dumnezeu (1 Samuel 2:12-29). Nu–i de mirare că „cuvîntul DOMNULUI era rar în timpul acela“! (1 Samuel 3:1) Deci bătrînii creştini nu trebuie să cedeze unui raţionament fals, nici să manifeste o bunăvoinţă greşit înţeleasă care ar putea periclita spiritualitatea congregaţiei. Adevărata bunăvoinţă nu este oarbă la cuvintele şi faptele rele care violează normele lui Dumnezeu.

 9. a) Ce atitudine ne poate ajuta să evităm să cădem pradă bunăvoinţei greşit înţelese? b) Cum a dovedit Isus tărie în ce priveşte comportarea faţă de religioniştii apostaţi?

⁹ Dacă trebuie să evităm manifestarea unei bunăvoinţe greşit înţelese, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne ajute să avem o asemenea tărie, aşa cum reiese clar din cuvintele psalmistului: „Depărtaţi–vă de la mine, răufăcătorilor; iar eu voi păzi poruncile Dumnezeului meu“ (Psalm 119:115). Este de asemenea nevoie să urmăm exemplul lui Isus Cristos, care nu a fost niciodată vinovat de manifestarea unei bunăvoinţe greşit înţelese. De fapt, Isus a fost însăşi personificarea adevăratei bunăvoinţe. De exemplu, «lui i s–a făcut milă de oameni, pentru că erau necăjiţi şi risipiţi ca nişte oi care n–au păstor». De aceea oamenii sinceri nu se sfiau să–i vorbească lui Isus, şi chiar să–i aducă pe copiii lor la el. Dar imaginaţi–vă bunăvoinţa şi compasiunea manifestate de el cînd „i–a luat în braţe şi . . . i–a binecuvîntat“! (Matei 9:36; Marcu 10:13-16) Deşi era binevoitor, Isus era, totuşi, ferm cu privire la ceea ce era drept în ochii Tatălui său. Isus niciodată nu a tolerat răutatea; el a avut de la Dumnezeu tăria de a–i demasca pe conducătorii religioşi ipocriţi. În Matei 23:13-26, el a repetat de cîteva ori condamnarea: „Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici!“ De fiecare dată Isus a explicat motivul pentru judecata divină.

Bunăvoinţa însoţită de iubire

10. Cum au manifestat discipolii lui Isus bunăvoinţă şi iubire faţă de colaboratorii lor în credinţă?

¹⁰ Referitor la continuatorii săi, Isus a zis: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste între voi“ (Ioan 13:35). Şi care este un aspect al iubirii cu care se identifică adevăraţii discipoli ai lui Isus? Pavel a spus: „Iubirea este îndelung răbdătoare şi binevoitoare“ (1 Corinteni 13:4, NW). Ca să fim îndelung răbdători şi binevoitori trebuie să suportăm imperfecţiunile şi greşelile altora, aşa cum şi Iehova face cu bunăvoinţă lucrul acesta (Psalm 103:10-14; Romani 2:4; 2 Petru 3:9, 15). Iubirea şi bunăvoinţa creştină se manifestă şi cînd colaboratorii noştri în credinţă dintr–o anumită regiune a pămîntului se confruntă cu greutăţi. Reacţionînd nu numai cu „bunăvoinţă umană“, creştinii din alte părţi îşi manifestă iubirea frăţească donînd lucruri materiale pentru a–i ajuta pe acei închinători ai lui Iehova. — Fapte 28:2, NW.

11. Ce este, din punct de vedre spiritual, bunătatea iubitoare?

¹¹ Bunăvoinţa este însoţită de iubire în fraza „bunătate iubitoare“ (NW), folosită deseori în Scripturi. Aceasta este o bunătate care izvorăşte din iubire loială. Substantivul ebraic redat prin „bunătate iubitoare“ (ché·sedh) este mai mult decît o consideraţie tandră. Este acea bunăvoinţă prin care cineva se ataşează cu iubire de un lucru pînă cînd scopul său în legătură cu acesta este realizat. Bunătatea iubitoare sau iubirea loială a lui Iehova se manifestă în diferite feluri. De exemplu, ea se manifestă în acţiunile sale de eliberare şi ocrotire. — Psalm 6:4; 40:11; 143:12.

12. De ce anume pot fi siguri slujitorii lui Iehova cînd se roagă pentru ajutor sau eliberare?

¹² Nu este de mirare că bunătatea iubitoare a lui Iehova îi atrage pe oameni la el! (Ieremia 31:3) Cînd slujitorii fideli ai lui Iehova au nevoie de libertate sau de ajutor, ei ştiu că bunătatea sa iubitoare este într–adevăr o iubire loială care nu îi va părăsi cînd au nevoie de ea. De aceea, ei se pot ruga plini de credinţă asemenea psalmistului care a spus: „Cît despre mine, m–am încrezut în bunătatea ta iubitoare; să mi se bucure inima în salvarea ta“ (Psalm 13:5, NW). Întrucît iubirea lui Dumnezeu este loială, slujitorii săi nu se încred zadarnic în bunătatea sa iubitoare. Cînd se roagă pentru ajutor sau eliberare, ei au această asigurare: „DOMNUL nu–şi va lăsa poporul şi nu–Şi va părăsi moştenirea.“ — Psalm 94:14.

Răsplătiri care se datoresc bunăvoinţei

13, 14. De ce o persoană binevoitoare are prieteni loiali?

¹³ Imitîndu–l pe Iehova, slujitorii săi «se comportă unii faţă de alţii cu bunătate iubitoare şi îndurări» (Zaharia 7:9; Efeseni 5:1, NW). „Lucrul dezirabil la omul pămîntean este bunătatea sa iubitoare“, iar cine manifestă această însuşire culege răsplătiri bogate (Proverbe 19:22, NW). Care sînt cîteva dintre acestea?

¹⁴ Bunăvoinţa ne face să fim plini de tact şi, astfel, ne ajută să păstrăm bune relaţii cu alţii. O persoană plină de tact vorbeşte şi acţionează sau rezolvă situaţii grele într–un mod delicat şi inofensiv. În timp ce o „persoană crudă“ suferă ostracizare, „un om cu bunătate iubitoare îşi tratează propriul său suflet în mod salutar“ (Proverbe 11:17, NW). Oamenii evită o persoană crudă, dar se simt atraşi de cel care le arată bunătate iubitoare. Deci un om binevoitor are prieteni loiali. — Proverbe 18:24.

15. Ce efect poate avea bunăvoinţa într–o casă divizată pe plan religios?

¹⁵ O soţie creştină care are un soţ necredincios îl poate atrage pe acesta la adevărul lui Dumnezeu printr–o însuşire cum este bunăvoinţa. Înainte de a fi învăţat adevărul şi de a fi îmbrăcat „noua personalitate, care a fost creată conform voinţei lui Dumnezeu, în adevărată dreptate şi loialitate“, ei poate că i–a lipsit bunăvoinţa şi a fost chiar certăreaţă (Efeseni 4:24, NW). Dacă soţul ei ar fi cunoscut anumite proverbe, el ar fi fost de acord că „o soţie cicălitoare este ca o streaşină de pe care picură întruna“ şi că „mai bine să locuieşti într–un pămînt pustiu, decît cu o soţie cicălitoare şi supărăcioasă“ (Proverbe 19:13; 21:19). Însă acum, conduita castă şi respectul profund al soţiei creştine, împreună cu însuşiri ca bunăvoinţa, o pot ajuta să–şi cîştige soţul de partea credinţei adevărate (1 Petru 3:1, 2). Da, lucrul acesta poate constitui o răsplată pentru bunăvoinţa ei.

16. Cum putem beneficia de pe urma bunăvoinţei manifestate faţă de noi?

¹⁶ Bunăvoinţa manifestată faţă de noi ne poate fi de folos în sensul că ne face să arătăm mai multă compasiune şi să fim mai iertători. De exemplu, dacă am avea nevoie de ajutor spiritual şi am fi trataţi cu bunăvoinţă şi blîndeţe, nu am înclina oare mai mult, din această cauză, să–i tratăm pe alţii într–un mod asemănător? Ei bine, o comportare plină de bunăvoinţă şi blîndeţe este ceea ce se aşteaptă de la oameni calificaţi spiritualiceşte, fiindcă Pavel a scris: „Fraţilor, chiar dacă un om ar fi prins într–o greşeală, voi care sînteţi duhovniceşti să–l îndreptaţi cu duhul blîndeţii; şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu“ (Galateni 6:1). Bătrînii numiţi vorbesc cu blîndeţe şi bunăvoinţă atunci cînd caută să–i ajute pe colaboratorii lor în credinţă care au greşit. Însă fie că am primit noi înşine ajutor amabil, fie că nu am primit, ce aşteaptă Dumnezeu de la toţi aceia care îi slujesc? Ei bine, se cuvine ca toţi creştinii să manifeste bunăvoinţă faţă de alţii şi să ţină seama de următorul sfat al lui Pavel: „Fiţi binevoitori unii cu alţii, plini de o tandră compasiune, iertîndu–vă cu francheţe unii pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu v–a iertat cu francheţe pe voi prin Cristos“ (Efeseni 4:32, NW). Bineînţeles, dacă am fost iertaţi de cineva sau am fost ajutaţi cu bunăvoinţă să depăşim o dificultate spirituală, lucrul acesta ar trebui să ne sporească propria capacitate de a ierta şi de a manifesta compasiune şi bunăvoinţă.

Apreciaţi bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu

17. Întrucît sîntem păcătoşi din naştere, pentru ce fel de bunăvoinţă trebuie să fim deosebit de recunoscători?

¹⁷ Întrucît toţi ne–am născut păcătoşi, condamnaţi la moarte, există o bunăvoinţă pentru care trebuie să fim deosebit de recunoscători. Este vorba de bunăvoinţă nemeritată a lui Iehova Dumnezeu. Faptul că păcătoşii vor fi eliberaţi de condamnarea la moarte şi vor fi declaraţi drepţi reprezintă o bunăvoinţă care este total nemeritată. Pavel, care a menţionat bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu de 90 de ori în cele 14 scrisori ale sale de inspiraţie divină, le–a spus creştinilor din vechea Romă: „Căci toţi au păcătuit şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu, fiind declaraţi drepţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus“ (Romani 3:23, 24, nota de subsol). Cît ar trebui să apreciem bunătatea nemeritată pe care o manifestă Iehova Dumnezeu!

18, 19. Cum putem evita ratarea scopului bunătăţii nemeritate a lui Dumnezeu?

¹⁸ Dacă nu arătăm apreciere, am putea să nu sesizăm bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu. În această privinţă, Pavel a spus: „Noi sîntem, aşadar, ambasadori în locul lui Cristos, ca şi cum Dumnezeu ar implora prin noi. Ca înlocuitori ai lui Cristos, vă rugăm stăruitor: «Împăcaţi–vă cu Dumnezeu.» Pe cel care n–a cunoscut păcatul, el l–a făcut păcat pentru noi, pentru ca noi să putem deveni dreptatea lui Dumnezeu prin intermediul lui. Lucrînd împreună cu el, vă implorăm şi noi să nu acceptaţi bunătatea nemeritată doar pentru a–i rata scopul. Fiindcă el spune: «Într–un timp favorabil te–am auzit şi într–o zi de salvare te–am ajutat.» Iată, acum este timpul deosebit de favorabil. Iată, acum este ziua salvării. În nici o privinţă, noi nu dăm vreun motiv de poticnire, pentru ca ministerul nostru să nu fie criticat; dimpotrivă, în toate privinţele, ne recomandăm pe noi înşine ca miniştri ai lui Dumnezeu“ (2 Corinteni 5:20–6:4, NW). Ce voia Pavel să spună?

¹⁹ Creştinii unşi sînt ambasadori în locul lui Cristos, iar membrii marii mulţimi sînt trimişii lor. Împreună, ei îi îndeamnă pe oameni să se împace cu Dumnezeu ca să obţină salvarea. Pavel nu voia ca vreo persoană să primească, prin intermediul lui Isus Cristos, bunătatea nemeritată a lui Iehova Dumnezeu, iar apoi să–i rateze scopul. Aceasta ni s–ar putea întîmpla dacă nu am efectua lucrarea pentru care bunătatea nemeritată ne–a făcut apţi. Fiind în relaţii bune cu Dumnezeu ca oameni care sîntem împăcaţi cu el, noi nu vom primi zadarnic bunătatea sa nemeritată dacă vom îndeplini „ministerul împăcării, adică faptul că Dumnezeu a împăcat o lume cu sine prin intermediul lui Cristos“ (2 Corinteni 5:18, 19, NW). Şi vom face altora cel mai mare bine prin aceea că îi ajutăm să se împace cu Dumnezeu.

20. Ce vom analiza în articolul următor?

²⁰ Slujitorii lui Iehova îşi folosesc timpul şi resursele în acţiuni de bunăvoinţă atunci cînd caută să–i ajute spiritualiceşte pe oameni prin ministerul creştin. Dar ce putem învăţa din exemplele scripturale practice? În articolul următor vom analiza cîteva dintre ele şi vom trece în revistă alte căi de a–i plăcea lui Iehova prin faptul că manifestăm bunăvoinţă.

Ce veţi răspunde?

◻ Ce este bunăvoinţa?

◻ Cum putem evita să cădem pradă bunăvoinţei greşit înţelese?

◻ De ce poporul lui Iehova se poate încrede în bunătatea sa iubitoare?

◻ Care sînt unele răsplătiri care se datoresc bunăvoinţei?

◻ Ce trebuie să facem ca să nu ratăm scopul bunătăţii nemeritate a lui Iehova?

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Bunăvoinţa îi face pe bătrînii creştini răbdători, delicaţi şi compătimitori

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Bunăvoinţa unei soţii creştine o poate ajuta pe aceasta să–şi cîştige soţul de partea credinţei adevărate

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Putem să facem altora cel mai mare bine prin faptul că îi ajutăm să se împace cu Dumnezeu