„Lumina a venit în lume“

„Acum aceasta este baza pentru judecată: că lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai degrabă întunericul decît lumina“. — IOAN 3:19, NW.

 1. De ce ar trebui ca fiecare să fie interesat de judecata divină?

MAJORITATEA oamenilor de astăzi nu sînt preocupaţi prea mult de judecata divină. Unii consideră ca de la sine înţeles faptul că Dumnezeu îi va judeca într–un mod favorabil dacă merg cu regularitate la biserică şi nu îi fac nici un rău aproapelui. În faţa multora, învăţătura creştinătăţii despre focul iadului şi purgatoriu a discreditat întreaga idee a judecăţii divine. Dar mult răspîndita apatie şi minciunile creştinătăţii nu pot schimba realitatea că în final fiecare om va fi judecat de Dumnezeu (Romani 14:12; 2 Timotei 4:1; Apocalipsa 20:13). De această judecată depind multe lucruri. Cei judecaţi în mod favorabil vor primi darul vieţii veşnice din partea lui Dumnezeu, în timp ce oamenii judecaţi nefavorabil vor primi deplina plată a păcatului: moartea. — Romani 6:23.

 2. Care este baza judecăţii divine?

² Prin urmare, creştinii sinceri sînt interesaţi de judecata divină şi doresc în modul cel mai serios să–i fie plăcuţi lui Dumnezeu. Cum pot ei face lucrul acesta? La Ioan 3:19 (NW), Isus ne dă cheia. El spune: „Acum aceasta este baza pentru judecată: că lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai degrabă întunericul decît lumina, deoarece lucrările lor erau rele“. Da, judecata lui Dumnezeu se va baza pe faptul dacă noi iubim mai degrabă lumina decît întunericul.

„Dumnezeu este lumină“

 3. Ce este întunericul şi ce este lumina?

³ În sens spiritual, întunericul este legat de ignoranţa şi lipsa de speranţă care există în lumea lui Satan — deşi acesta adesea se pretinde a fi un „înger de lumină“ (2 Corinteni 4:4; 11:14; Efeseni 6:12). Pe de altă parte, lumina este în legătură cu înţelegerea şi iluminarea care vin de la Iehova Dumnezeu. Pavel a vorbit despre lumină atunci cînd a scris: „Căci Dumnezeu este cel care a zis: «Să strălucească lumina din întuneric», şi el a strălucit în inimile noastre, pentru a le ilumina cu glorioasa cunoştinţă a lui Dumnezeu prin faţa lui Cristos“ (2 Corinteni 4:6, NW). Lumina spirituală se identifică atît de mult cu Iehova Dumnezeu încît apostolul Ioan a scris: „Dumnezeu e lumină“. — 1 Ioan 1:5; Apocalipsa 22:5.

 4. (a) Cum a făcut Iehova disponibilă lumina? (b) Cum putem manifesta iubire faţă de lumină?

⁴ Iehova a pus la dispoziţie lumina prin intermediul Cuvîntului său care astăzi se află la îndemîna oricui în forma sa scrisă, Sfînta Biblie (Psalm 119:105; 2 Petru 1:19). Astfel, psalmistul şi–a exprimat cu adevărat iubirea faţă de lumină cînd a scris: „Cît de mult iubesc eu legea Ta! Toată ziua mă gîndesc la ea. Sufletul meu ţine mărturiile tale şi le iubesc mult de tot“ (Psalm 119:97, 167). Iubeşti şi tu lumina tot atît de mult cum, evident, o iubea psalmistul? Citeşti tu cu regularitate Cuvîntul lui Dumnezeu, meditezi la el, te străduieşti din răsputeri să aplici în practică ceea ce spune el? (Psalm 1:1-3) Dacă da, ai perspectiva de a fi judecat favorabil de către Iehova.

«Eu sînt lumina lumii»

 5. Asupra cui este concentrată lumina divină?

⁵ Lumina dătătoare de viaţă provenită de la Iehova se concentrează asupra persoanei lui Isus Cristos. În introducerea Evangheliei lui Ioan citim: „Prin intermediul lui [Isus] era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina străluceşte în întuneric dar întunericul nu a biruit–o“ (Ioan 1:4, 5, NW). Într–adevăr, Isus este într–o atît de strînsă asociere cu lumina încît este numit „adevărata lumină care luminează orice fel de om“ (Ioan 1:9, NW). Isus însuşi a zis: „Cît sînt în lume, sînt lumina lumii“. — Ioan 9:5.

 6. Ce trebuie să facă cineva pentru a obţine o judecată favorabilă care să ducă la viaţă veşnică?

⁶ Prin urmare, cei care iubesc lumina îl iubesc pe Isus şi au credinţă în el. Este imposibilă obţinerea unei judecăţi favorabile independent de Isus. Da, noi putem beneficia de o judecată favorabilă numai orientîndu–ne spre el ca mijloc de salvare stabilit de Dumnezeu. Isus a zis: „Cine crede în Fiul are viaţă veşnică; dar cine n–ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mînia lui Dumnezeu rămîne peste el“ (Ioan 3:36). Ce înseamnă însă faptul de a exercita credinţă în Isus?

 7. În cine altcineva mai implică credinţă faptul de a crede în Isus?

⁷ În primul rînd, Isus însuşi a zis: „Cine crede în Mine, nu crede [numai, NW] în Mine, ci [şi, NW] în Cel care M–a trimis pe Mine. Şi cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel care M–a trimis pe Mine. Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămînă în întuneric“ (Ioan 12:44-46). Cei care îl iubesc pe Isus şi exercită credinţă în el trebuie să aibă o iubire profundă şi faţă de Iehova, Dumnezeul şi Tatăl lui Isus, şi să creadă în el (Matei 22:37; Ioan 20:17). Oricine foloseşte numele lui Isus în închinare dar omite să acorde cea mai mare onoare lui Iehova nu iubeşte în mod sincer lumina. — Psalm 22:27; Romani 14:7, 8; Filipeni 2:10, 11.

„Instrumentul principal“ al lui Dumnezeu

 8. Cum s–a concentrat lumina divină asupra lui Isus încă înainte de naşterea sa umană?

⁸ Exercitarea credinţei în Isus mai înseamnă şi recunoaşterea deplină a rolului său în scopurile lui Iehova. Importanţa acestui rol a fost subliniată atunci cînd îngerul i–a spus lui Ioan: „Depunerea mărturiei pentru Isus este cea care inspiră profeţia“ (Apocalipsa 19:10, NW; Fapte 10:43; 2 Corinteni 1:20). Începînd cu prima profeţie din Eden, toate profeţiile de inspiraţie divină au, în ultimă instanţă, de a face cu Isus şi rolul său în realizarea scopurilor lui Dumnezeu. În mod asemănător, Pavel le–a spus crştinilor galateni că Legea a fost „îndrumătorul . . . spre Hristos“ (Galateni 3:24). Acest vechi legămînt avea menirea să pregătească naţiunea în vederea venirii lui Isus ca Mesia. Astfel, chiar înainte de naşterea sa umană, lumina de la Iehova se concentra asupra lui Isus.

 9. Ce implica din anul 33 e.n. încoace iubirea luminii?

⁹ În anul 29 e.n., Isus s–a prezentat pentru botez şi a fost uns cu spiritul sfînt, devenind astfel promisul Mesia. În 33 e.n. el a murit ca om perfect, a fost înviat, s–a urcat la cer şi acolo a prezentat valoarea vieţii sale pentru păcatele noastre (Evrei 9:11-14, 24). Aceste serii de evenimente au marcat un punct de cotitură în relaţiile lui Dumnezeu cu oamenii. Isus era acum „Instrumentul principal al vieţii“, „Instrument al salvării“, „Instrumentul principal al credinţei noastre şi Cel care o duce la perfecţiune“ (Fapte 3:15; Evrei 2:10; 12:2, NW; Romani 3:23, 24). Din anul 33 e.n. încoace, cei care iubeau lumina au recunoscut şi acceptat faptul că, în afară de Isus, „în nimeni altul nu este mîntuire, căci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mîntuiţi“. — Fapte 4:12.

10. De ce prezintă o aşa mare importanţă faptul de–a asculta cuvintele lui Isus şi de a ne conforma lor?

¹⁰ Exercitarea credinţei în Isus mai însemna şi acceptarea lui în calitatea sa de „Cuvîntul“ şi de „Minunat Sfătuitor“ (Ioan 1:1; Isaia 9:6). Ceea ce spune Isus reflectă întotdeauna adevărul divin (Ioan 8:28; Apocalipsa 1:1, 2). Ascultarea de el este o problemă de viaţă şi de moarte. Isus le–a zis iudeilor din zilele sale: „Cine aude cuvîntul Meu şi crede în Cel care M–a trimis are viaţă veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă“ (Ioan 5:24). În secolul întîi e.n. cei care au acţionat conform cuvintelor lui Isus au fost salvaţi din întunericul lumii lui Satan şi, cum s–ar spune, au venit la viaţă. Ei au fost declaraţi drepţi cu perspectiva de a deveni comoştenitori cu el în Regatul său ceresc (Efeseni 1:1; 2:1, 4-7). Astăzi, ascultarea de cuvintele lui Isus le deschide multora calea de a fi declaraţi drepţi cu perspectiva de a supravieţui Armaghedonului şi de–a ajunge la viaţă umană perfectă în lumea nouă. — Apocalipsa 21:1-4; compară cu Ioan 2:21, 25.

„Cap peste toate lucrurile“

11. Ce înaltă autoritate i s–a acordat lui Isus în anul 33 e.n.?

¹¹ După învierea sa, Isus le–a descoperit discipolilor săi o altă faţetă a luminii. El a spus: „Toată autoritatea Mi–a fost dată în cer şi pe pămînt“ (Matei 28:18). Isus era astfel ridicat la o poziţie proeminentă în organizaţia universală a lui Iehova. Pavel oferă detalii în continuare, spunînd: „[Dumnezeu] L–a înviat [pe Isus] dintre cei morţi şi L–a pus să stea la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai presus de orice domnie, de orice stăpînire, de orice putere, de orice autoritate şi de orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. El I–a pus totul sub picioare şi L–a dat să fie Cap peste toate lucrurile Bisericii [congregaţiei, NW], care este trupul Lui“ (Efeseni 1:20-23; Filipeni 2:9-11). Din anul 33 e.n., iubirea luminii includea recunoaşterea acestei înalte poziţii a lui Isus.

12. Ce au acceptat chiar de la început creştinii unşi, şi cum au demonstrat ei aceasta în mod practic?

¹² În final, întreaga omenire va recunoaşte autoritatea lui Isus (Matei 24:30; Apocalipsa 1:7). Cei care iubesc lumina o recunosc însă bucuroşi chiar de la început. Membrii unşi ai congregaţiei creştine îl acceptă pe Isus drept „Capul trupului, al Bisericii [congregaţiei, NW]“ (Coloseni 1:18; Efeseni 5:23). Cînd ei devin o parte a acestui trup, ei sînt «eliberaţi de sub puterea întunericului şi transferaţi în împărăţia Fiului dragostei Lui [Dumnezeu]» (Coloseni 1:13). De acum ei se supun cu toată seriozitatea conducerii lui Isus în orice aspect al vieţii, iar în vremurile noastre ei le învaţă pe „alte oi“ să facă la fel (Ioan 10:16). Recunoaşterea autorităţii lui Isus este o cerinţă cheie pentru a putea obţine o judecată favorabilă.

13. Cînd a început Isus să exercite autoritatea Regatului, şi cu ce efect asupra pămîntului?

¹³ La înălţarea sa la cer în anul 33 e.n., Isus nu şi–a exercitat îndată, din plin, autoritatea. Deşi Cap al congregaţiei creştine, el a aşteptat timpul corespunzător pentru a–şi exercita deplina autoritate asupra omenirii în general (Psalm 110:1; Fapte 2:33-35). Acel timp a sosit în 1914, cînd Isus a fost întronat ca Rege al Regatului lui Dumnezeu şi cînd „ultimele zile“ ale acestei lumi au început (2 Timotei 3:1). Din 1919, strîngerea rămăşiţei celor unşi s–a îndreptat spre încheiere. În special din 1935, Isus desparte omenirea în „oi“, care vor moşteni «împărăţia care le–a fost pregătită lor», şi în „capre“, care vor „merge în pedeapsă veşnică“. — Matei 25:31-34, 41, 46.

14. Cum a dovedit o mare mulţime că iubeşte lumina, şi ce va rezulta pentru ea din aceasta?

¹⁴ Îmbucurător este faptul că oile s–au dovedit a fi numeroase în aceste zile din urmă. O mare mulţime a acestora, „din orice neam, din orice seminţie, din orice popor şi de orice limbă“, care se numără cu milioanele, a apărut pe scena lumii. Asemenea celor unşi, care sînt tovarăşii lor, aceşti oameni asemănători oilor iubesc lumina. „Ei şi–au spălat hainele şi le–au albit în sîngele Mielului“ şi strigă cu voce tare: „Mîntuirea este a Dumnezeului nostru care stă pe scaunul de domnie şi a Mielului“. Din această cauză, marea mulţime ca grup va primi o judecată favorabilă. Membrii ei „vin din necazul cel mare“, supravieţuind distrugerii din Armaghedon a oamenilor care iubesc întunericul. — Apocalipsa 7:9, 10, 14.

„Copii ai luminii“

15. În ce mod demonstrează acţiunile noastre supunerea ce o avem faţă de Regele Isus Cristos?

¹⁵ Cum pot însă cei care iubesc lumina, fie că aparţin celor unşi, fie că aparţin altor oi, să îi fie supuşi în mod practic lui Isus ca unuia întronat de către Dumnezeu ca Rege şi Judecător în exerciţiul funcţiunii? O modalitate constă în încercarea de a fi acel fel de oameni pe care Isus îi aprobă. Cînd era pe pămînt Isus a arătat o apreciere faţă de calităţi cum sînt sinceritatea, căldura sufletească, entuziasmul pentru adevăr, calităţi pe care el însuşi le–a manifestat (Marcu 12:28-34, 41-44; Luca 10:17, 21). Dacă dorim o judecată favorabilă, noi trebuie să dezvoltăm asemenea calităţi.

16. De ce este vital să evităm lucrările ce aparţin întunericului?

¹⁶ Lucrul acesta este deosebit de adevărat deoarece întunericul lumii lui Satan se intensifică pe măsură ce ne apropiem de sfîrşit (Apocalipsa 16:10). Prin urmare, cuvintele adresate romanilor de către Pavel sînt foarte potrivite: „Noaptea este foarte înaintată, se apropie ziua. Să lepădăm deci faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să umblăm frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii, nu în desfrînări şi în fapte de ruşine, nu în certuri şi în invidie“ (Romani 13:12, 13). În timp ce viaţa veşnică este un dar din partea lui Dumnezeu, sinceritatea credinţei şi a iubirii nostre faţă de lumină sînt demonstrate de către acţiunile noastre (Iacov 2:26). Astfel, judecata pe care o vom primi va depinde mult de măsura în care efectuăm lucrări corecte, evitîndu–le pe cele incorecte.

17. Ce înseamnă «a te îmbrăca cu Domnul Isus Cristos»?

¹⁷ După ce dă acest sfat la Romani 13:12, 13, apostolul Pavel încheie spunînd: „Îmbrăcaţi–vă cu Domnul Isus Cristos şi nu faceţi cu anticipaţie planuri pentru dorinţele cărnii“ (Romani 13:14, NW). Ce înseamnă «a te îmbrăca cu Domnul Isus Cristos»? Înseamnă că creştinii trebuie să îl urmeze îndeaproape pe Isus, îmbrăcînd, ca să spunem aşa, exemplul şi atitudinea sa şi străduindu–se a fi asemenea lui. „La aceasta aţi fost chemaţi“, a spus Petru, „fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v–a lăsat un exemplu, ca să călcaţi pe urmele lui“. — 1 Petru 2:21.

18. Ce schimbări radicale sînt necesare dacă dorim să obţinem o judecată favorabilă?

¹⁸ Aceasta implica adesea schimbări radicale în viaţa unui creştin. „Odinioară eraţi întuneric, dar acum sînteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii. Căci roada luminii stă în orice bunătate, în dreptate şi în adevăr“ (Efeseni 5:8, 9). Toţi aceia care practică lucrările întunericului nu iubesc lumina şi nu vor primi o judecată favorabilă atîta timp cît nu fac schimbări.

„Voi sînteţi lumina lumii“

19. În ce moduri diferite poate un creştin reflecta lumina?

¹⁹ În final, a iubi lumina înseamnă a o reflecta astfel încît şi alţii să o poată vedea şi să fie atraşi de ea. „Voi sînteţi lumina lumii“, a zis Isus. Apoi a adăugat: „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre drepte şi să preamărească pe Tatăl vostru care este în ceruri“ (Matei 5:14, 16). Faptele drepte ale unui creştin includ manifestarea oricărei fel de bunătăţi, dreptăţi şi adevăr, deoarece o asemenea conduită frumoasă asigură o puternică mărturie pentru adevăr (Galateni 6:10; 1 Petru 3:1). Ele includ în mod special faptul de a vorbi şi altora despre adevăr. Astăzi, aceasta înseamnă participarea la campania mondială de predicare a «veştii bune a împărăţiei . . . în toată lumea ca o mărturie pentru toate popoarele». Aceasta înseamnă a–i revizita cu răbdare pe cei interesaţi, a studia Biblia cu ei şi a–i ajuta ca şi ei să efectueze lucrările care aparţin luminii. — Matei 24:14; 28:19, 20.

20. (a) Ce extindere are strălucirea luminii astăzi? (b) De ce mari binecuvîntări se bucură cei ce reacţionează pozitiv la lumină?

²⁰ În zilele noastre, graţie zeloasei activităţi de predicare a creştinilor fideli, vestea bună este auzită în peste 200 de ţări, iar lumina străluceşte ca niciodată înainte. Isus a zis: „Eu sînt lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii“ (Ioan 8:12). Ce bucurie să participi la împlinirea acestei promisiuni! Viaţa noastră este cu atît mai bogată acum cu cît nu mai lîncezim în întunericul lumii lui Satan. Perspectivele noastre sînt într–adevăr minunate cînd privim spre o judecată favorabilă din partea Judecătorului numit de către Iehova (2 Timotei 4:8). Ce tragedie ar fi, dacă odată veniţi la lumină, ne–am reîntoarce în întuneric şi am primi o judecată nefavorabilă! În articolul următor vom discuta cum putem rămîne puternici în credinţă.

Poţi să explici?

◻ Care este baza judecăţii divine?

◻ Ce rol central are Iisus în ce priveşte scopurile lui Dumnezeu?

◻ Cum demonstrăm că îi sîntem supuşi lui Isus ca unuia pe care Iehova l–a întronat ca Rege?

◻ Cum ne putem dovedi „copii ai luminii“?

◻ În ce fel străluceşte lumina ca niciodată înainte în întunericul acestei lumi?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

În final, întreaga omenire va recunoaşte autoritatea lui Isus

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Arătăm că iubim lumina dacă o reflectăm şi pentru alţii