Iehova — „O viguroasă persoană de război“

FORŢELE de elită ale armatei egiptene fuseseră şterse din existenţă. De–a lungul Mării Roşii cadavrele conducătorilor de care şi ale cavaleriei erau săltate de valuri iar echipamentul militar era împrăştiat pe ţărm. Conduşi de Moise, bărbaţii Israelului exultau de bucurie în timp ce cîntau cîntecul de victorie: „Vreau să–i cînt lui Iehova, deoarece el s–a înălţat nespus de mult. El a azvîrlit în mare calul şi călăreţul lui. Iehova este o viguroasă persoană de război. Iehova este numele său“. — Exod 15:1, 3, NW.

Victoria lui Iehova la Marea Roşie a fost într–adevăr o demonstraţie a superiorităţii sale în război. Israelul părăsise Egiptul în formaţie de luptă, dar avînd o minimă capacitate ofensivă. Prin intermediul unui stîlp de nor care devenea un stîlp de foc noaptea, Iehova îi condusese de la Ramses pînă la „marginea deşertului“, la Etam (Exod 12:37; 13:18, 20-22). Atunci Iehova i–a spus lui Moise: „Spune fiilor lui Israel să se întoarcă şi să–şi întindă taberele înaintea Pihahirotului, între Migdol şi mare, faţă în faţă cu Baal–Ţefon. . . . Şi Faraon va zice despre fiii lui Israel: «S–au rătăcit prin ţară». . . . Şi–i va urmări“ (Exod 14:1-4). Ascultător, Israel a făcut stînga–mprejur şi s–a îndreptat spre Pihahirot. Spionii Faraonului au raportat deruta aparentă şi, aşa cum fusese profeţit, Faraonul şi–a mobilizat armata pentru urmărire. — Exod 14:5-9.

O capcană — pentru Israel sau pentru Faraon?

Încercuiţi de munţi pe ambele flancuri, avînd marea în faţă, şi pe egipteni în spate, israeliţii înspăimîntaţi păreau a fi prinşi în capcană, aşa că au strigat la Dumnezeu pentru ajutor. Adunînd poporul, Moise a spus: „Să nu vă fie teamă. Staţi fermi şi vedeţi salvarea de la Iehova, pe care o va înfăptui astăzi pentru voi. Pentru că pe egiptenii pe care îi vedeţi astăzi nu îi veţi mai vedea, nu, niciodată. Iehova însuşi va lupta pentru voi, iar voi înşivă veţi sta în linişte“ (Exod 14:10-14, NW). Conform acestei promisiuni, „stîlpul de nor s–a depărtat din avangarda lor şi a stat în spatele lor. Astfel, el a venit între tabăra egiptenilor şi tabăra lui Israel. . . . Şi acest grup nu s–a apropiat de celălalt grup toată noaptea“. — Exod 14:15-20, NW.

Potrivit directivei lui Iehova, Moise şi–a ridicat toiagul deasupra mării şi «a despicat–o» pentru ca israeliţii să poată scăpa. Şi un miracol uluitor s–a produs! (Exod 14:16, 21) Un vînt puternic dinspre răsărit a început să despice apele Mării Roşii, formînd o trecătoare destul de largă pentru ca întreaga naţiune — circa trei milioane — să o străbată în formaţie de luptă. La stînga şi la dreapta coloanei israelite, apa „congelată“ stătea ca două ziduri uriaşe. — Exod 15:8.

Israeliţii, ajutaţi de lumina de la stîlpul de foc, au scăpat trecînd prin albia mării uscate de vînt. Pînă dimineaţa, ultimul dintre israeliţi a ieşit pe ţărmul opus. „Egiptenii i–au urmărit; şi toţi caii lui faraon, carele şi călăreţii lui au intrat după ei în mijlocul mării“. Urmăritorii intraseră într–o capcană! — Exod 14:23.

„[Iehova] a semănat confuzie în tabăra egiptenilor. Şi el a scos roţile de la carele lor, astfel că ei le conduceau cu dificultate“. Acum Moise şi–a întins mîna peste mare, iar „marea a început să se întoarcă la starea ei normală“. Zidurile de apă s–au prăbuşit şi au început să–i acopere pe egipteni. Ei au încercat să fugă, „dar Iehova s–a debarasat de [ei] în mijlocul mării“. Nici unul nu a supravieţuit! Jubilînd, israeliţii au cîntat un cîntec de triumf lui Iehova. — Exod 14:24–15:3; Psalm 106:11, NW.

Iehova luptă pentru Iosua

Iehova s–a dovedit a fi „o viguroasă persoană de război“ şi în alte bătălii. Una dintre acestea a fost la Ai. Primul atac împotriva oraşului a eşuat din cauza păcatului grav al lui Acan. Cînd infracţiunea a fost corectată, Iehova i–a dat comenzi de luptă lui Iosua. — Iosua 7:1, 4, 5, 11-26; 8:1, 2.

Urmînd instrucţiunile lui Iehova, Iosua  a făcut, în timpul nopţii, o ambuscadă la spatele oraşului, pe latura lui vestică. Trupele sale principale au fost mutate în nord, spre o vale la marginea oraşului Ai şi au apărut pregătite pentru un atac frontal. Bărbaţii din Ai au ieşit la momeală. Înflăcăraţi încă de succesul primei confruntări, ei s–au avîntat orbeşte împotriva israeliţilor, afară din oraş. Făcîndu–se că se retrag, israeliţii au apucat–o pe „drumul deşertului“, atrăgîndu–l pe duşman şi mai departe de Ai. — Iosua 8:3-17, NW.

Exact la momentul potrivit, Iehova i–a spus lui Iosua: „Întinde suliţa pe care o ai în mînă spre Ai, căci am s–o dau în mîna ta!“ La acest semnal oamenii din ambuscadă au atacat oraşul trecîndu–l prin foc şi sabie. Văzînd fumul, forţele duşmane de afară s–au demoralizat complet. Trecînd de la apărare la atac, Iosua  l–a prins pe duşman în capcană, între cele două forţe ale sale. O victorie umană? Nu. Israeliţii au cîştigat deoarece, aşa cum le–a spus Iosua  mai tîrziu, „Iehova, Dumnezeul vostru, a fost cel care a luptat pentru voi“. — Iosua 8:18-27; 23:3, NW.

Bătălia de la Chison

Superioritatea lui Iehova în luptă a fost din nou demonstrată la Valea Chison, lîngă Meghido. Regele canaanit Iabin asuprise Israelul timp de 20 de ani. Armata sa sub comanda lui Sisera includea 900 de care de război cu coase de fier pe roţile lor — o putere care părea invincibilă pe vremea aceea. — Judecători 4:1-3.

Totuşi, prin profetesa Debora, Iehova l–a chemat pe judecătorul Barac să adune zece mii de războinici pe vîrful Muntelui Tabor pentru a provoca la luptă forţele lui Iabin. Sisera a reacţionat repede la acestă creştere a forţelor armate, alergînd de la Haroşet la valea de torente Chison, între Muntele Tabor şi Meghido. El se gîndea, fără îndoială, că aici, pe teren neted, pedestraşilor slab echipaţi ai Israelului nu le rămînea nici o şansă în faţa carelor sale. El nu socotea, totuşi, că lupta împotriva unui Duşman ceresc. — Judecători 4:4-7, 12, 13.

Iehova i–a poruncit lui Barac să se mute de pe înălţimile sigure ale Taborului în cîmpia din vale, pentru a atrage în luptă trupele lui Sisera. Apoi Iehova a lovit. O inundaţie subită a transformat cîmpul de luptă într–o mocirlă, imobilizînd trupele lui Sisera. În panica ce a urmat, pedestrimea Israelului i–a pus pe duşmani pe fugă. „Toată tabăra lui Sisera a căzut sub ascuţişul sabiei. Nu a mai rămas nici măcar unul“. Apele umflate ale Chisonului, ieşite din matcă, au înghiţit carele canaanite şi poate că au cărat cu ele unele cadavre. — Judecători 4:14-16; 5:20, 21.

Victorie împotriva lui Gog şi a mulţimii lui

Aceste evenimente antice au prefigurat cea mai mare victorie a lui Iehova care aparţine încă viitorului. La orizont se conturează o bătălie care va avea loc „în partea finală a anilor“. Conform profeţiei lui Ezechiel, Gog, un simbol al „guvernatorului acestei lumi“, Satan Diavolul, va mobiliza o forţă de atac internaţională. El îşi va dirija trupele spre invadarea figurativilor „munţi ai lui Israel“, adică starea spirituală înaltă a «Israelului creştin al lui Dumnezeu». — Ezechiel 38:1-9; Ioan 12:31; Galateni 6:16.

Ce anume îl tentează pe Gog să declanşeze acest atac total împotriva poporului lui Dumnezeu? Profeţia indică starea lor paşnică, de prosperitate spirituală. Iată ce spune Gog: „«Mă voi sui împotriva ţării acesteia cu sate fără ziduri, voi năvăli peste oamenii aceştia liniştiţi, care stau fără grijă în locuinţele lor, toţi în locuinţe fără ziduri, şi neavînd nici zăvoare, nici porţi! Mă voi duce să iau pradă şi să fac jaf . . . [în] poporul . . . care are turme şi bunuri“. — Ezechiel 38:10-12.

În general, poporul lui Iehova nu este bogat materialiceşte. Totuşi, el a produs o abundentă bogăţie spirituală ca urmare a lucrării lui de predicare mondială. Acum s–a adunat „o mare mulţime . . . din toate naţiunile“, mulţime care numără peste 4 milioane de membri (Revelaţia 7:9,10, NW). Cîtă bogăţie, într–adevăr! Satan — furios pe această prosperitate spirituală — încearcă să extermine poporul lui Dumnezeu.

Dar năpustindu–se asupra solului figurativ al lui Israel, Gog îl atacă, de fapt, pe însuşi Iehova Dumnezeu. „Mi se va sui în nări mînia aprinsă“, spune Iehova, care se va răzbuna în folosul poporului său. Armatele lui Gog se vor pierde în haos. „Sabia fiecăruia se va întoarce împotriva fratelui său“. Iehova va descătuşa atunci puterile sale distrugătoare — «ploaie torenţială şi pietre de grindină; foc şi pucioasă». Ca şi la Marea Roşie, Ai şi Chison, Iehova va lupta încă o dată pentru poporul său şi îşi va glorifica numele. „Mă voi slăvi şi Mă voi sfinţi, Mă voi face cunoscut înaintea mulţimii popoarelor, şi vor şti că Eu sînt [Iehova, NW]“. — Ezechiel 38:18-23.

Documentele istorice ale bătăliilor lui Iehova din antichitate ne dau motive să ne încredem total în această victorie viitoare din timpul «marelui necaz» (Matei 24:21, 22). Ţinînd întotdeauna totul sub control, Iehova poate să zădărnicească planurile duşmanilor săi şi să manevreze împrejurările în vederea salvării poporului său. Într–adevăr se va dovedi a fi aşa cum a profeţit Isaia: „DOMNUL înaintează ca un viteaz, îşi stîrneşte gelozia ca un om de război; înalţă glasul, strigă, Îşi arată puterea împotriva vrăjmaşilor Săi“ (Isaia 42:13). În ochii Martorilor săi, el va fi pentru totdeauna IEHOVA, «VIGUROASA PERSOANĂ DE RĂZBOI»! — Exod 15:3, NW.

[Harta de la pagina 25]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Traseul exodului din Egipt

GOSEN

Memfis

Ramses

Sucot

Migdol

Pihahirot

Etam

[Legenda fotografiilor de la pagina 26]

Aici, în regiunea Ai, Iehova i–a condus pe Iosua  şi pe poporul Său la o victorie uluitoare

Apa Chisonului a crescut repede, contribuind la înfrîngerea duşmanilor lui Iehova

[Provenienţa fotografiei]

Photos: Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.