Cel mai mare om care a trăit vreodată

„Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.“ — MATEI 16:16.

 1, 2. a) Cum ar putea fi stabilită măreţia unui om? b) Care oameni din istorie au fost numiţi mari, şi de ce?

CINE crezi că este cel mai mare om care a trăit vreodată? Pe ce criterii ai putea stabili măreţia unui om? Oare pe baza geniului său militar? A calităţilor lui intelectuale superioare? A forţei sale fizice?

² Diferiţi conducători au fost numiţi mari; de exemplu: Cirus cel Mare, Alexandru cel Mare şi Carol cel Mare, care a fost numit „cel Mare“ încă din timpul vieţii lui. Prin prezenţa lor copleşitoare, oameni ca aceştia au exercitat o mare influenţă asupra celor pe care îi conduceau.

 3. a) Care este testul prin care se măsoară măreţia unui om? b) Folosind un asemenea test, cine este cel mai mare om care a trăit vreodată?

³ Este interesant faptul că istoricul H. G. Wells a descris testul său de a stabili măreţia unui om. Cu peste 50 de ani în urmă el a scris: „Testul unui istoric pentru a stabili măreţia unui individ este: «Ce anume a lăsat el să se dezvolte în urma sa? I-a iniţiat el pe oameni să gîndească după criterii noi, cu o asemenea vigoare, încît ea a continuat şi după el?» Potrivit acestui test, a spus Wells în încheiere, Isus Cristos se află pe primul loc“. Chiar şi Napoleon Bonaparte a remarcat că „Isus Cristos îi influenţează pe supuşii Săi şi le dă porunci, fără a fi prezent vizibil, în corp“.

 4. a) Ce păreri contradictorii există cu privire la Isus? b) Ce loc îi acordă lui Isus în istorie un istoric necreştin?

⁴ Totuşi, unii au obiectat, spunînd că Isus nu este o persoană istorică, ci un mit. Mulţi au căzut în cealaltă extremă şi l-au idolatrizat pe Isus, considerîndu-l drept Dumnezeu şi spunînd că Dumnezeu a venit pe pămînt în persoana lui Isus. Însă, bazîndu-şi concluziile numai pe dovezile istorice referitoare la existenţa lui Isus ca om, Wells a scris următoarele: „Este interesant şi semnificativ ca un istoric să constate, fără a avea nici un fel de prejudecată de ordin teologic, că el nu poate descrie cu sinceritate progresul omenirii, fără să acorde un loc primordial învăţătorului sărac din Nazaret. . . . Un istoric ca mine, care nici măcar nu se consideră creştin, constată că progresul omenirii se axează în mod indiscutabil pe viaţa şi personalitatea acestui om deosebit de important“.

A existat în realitate Isus?

 5, 6. Ce au de spus istoricii H. G. Wells şi Will Durant referitor la istoricitatea lui Isus?

⁵ Dar dacă cineva ţi-ar spune că Isus n-a existat în realitate niciodată, că el a fost, de fapt, un mit, o invenţie a unor oameni din secolul întîi? Cum ai răspunde la această afirmaţie surprinzătoare? Deşi Wells recunoaşte că „nu ştim despre [Isus] pe cît am dori să ştim, el remarcă, totuşi, că cele patru evanghelii . . . ne dau o imagine a unei personalităţi foarte bine conturate; ele se dovedesc a fi convingătoare în privinţa realităţii. A presupune că el nu a trăit niciodată, că relatările despre viaţa sa sînt invenţii, este un lucru mai dificil, iar pentru un istoric ridică mult mai multe probleme decît a accepta că elementele esenţiale din relatările evanghelice sînt fapte“.

⁶ Respectatul istoric Will Durant a gîndit într-un mod asemănător şi a declarat: „Faptul ca doar cîţiva oameni simpli [care îşi spuneau creştini] să fi inventat într-o singură generaţie o personalitate atît de puternică şi de atrăgătoare, cu o etică atît de înaltă şi cu o viziune atît de încurajatoare asupra fraternităţii umane ar constitui un miracol mult mai puţin credibil decît oricare dintre cele consemnate în Scripturi“.

 7, 8. Cît de mult a influenţat Isus istoria omenirii?

⁷ Astfel, l-ai putea întreba pe un asemenea sceptic: Ar fi putut o persoană mitică — o persoană care nu a trăit aievea — să influenţeze istoria umană într-un mod atît de remarcabil? Lucrarea de referinţă The Historians’ History of the World făcea următoarea observaţie: „Rezultatul istoric al activităţilor [lui Isus] a fost mai important, chiar şi din punct de vedere strict laic, decît faptele oricărui alt personaj istoric. O nouă eră, recunoscută de principalele civilizaţii ale lumii, începe odată cu naşterea sa“. Gîndiţi-vă la acest lucru. Chiar şi calendarele de azi au la bază anul în care se crede că s-a născut Isus. „Datele anterioare acelui an sînt menţionate cu denumirea î.Chr., sau înainte de Cristos, ne explică The World Book Encyclopedia. Datele posterioare acelui an sînt menţionate cu denumirea A.D., adică anno Domini (în anul Domnului nostru).“

⁸ Prin învăţăturile sale mobilizatoare şi prin faptul că şi-a trăit viaţa în armonie cu ele, Isus a influenţat puternic, de aproape două mii de ani, existenţa a nenumăraţi oameni. Un scriitor a exprimat corespunzător această idee: „Toate armatele care au mărşăluit de-a lungul timpului, şi toate navele care au fost construite de-a lungul timpului, şi toate parlamentele care au ţinut sesiuni de-a lungul timpului, şi toţi regii care au domnit de-a lungul timpului — toate acestea puse laolaltă nu au influenţat tot atît de puternic viaţa omului cum a făcut-o Isus“. Şi totuşi, iată ce spun criticii: ‘Tot ce ştim cu adevărat despre Isus se găseşte în Biblie. Cu privire la el nu există alte relatări contemporane lui’. Dar este adevărat acest lucru?

 9, 10. a) Ce au spus vechii istorici şi scriitori laici despre Isus? b) Ce concluzie a tras, pe baza mărturiei vechilor istorici, o renumită enciclopedie?

⁹ Deşi referirile la Isus Cristos sînt rare la istoricii laici vechi, ele există, totuşi. Cornelius Tacitus, un foarte apreciat istoric latin din secolul întîi, a scris că împăratul roman Nero ‘a dat vina pe creştini pentru incendierea Romei’. Apoi Tacitus a explicat următoarele: „Denumirea [de creştin] vine de la Cristos, pe care procuratorul Pontius Pilat l-a executat sub domnia lui Tiberius“. Suetonius şi Pliniu cel Tînăr, alţi scriitori latini ai timpului, l-au menţionat şi ei pe Cristos. Pe lîngă aceasta, Flavius Josephus, un istoric evreu din secolul întîi, a scris în Antiquities of the Jews despre moartea discipolului creştin Iacov. Explicînd acest fapt, Josephus a spus că Iacov era „fratele lui Isus, care era numit Cristos“.

¹⁰ The New Encyclopædia Britannica trage următoarea concluzie: „Aceste relatări independente dovedesc că, în timpurile vechi, chiar şi cei care se opuneau creştinismului nu s-au îndoit niciodată de istoricitatea lui Isus, care a fost pusă la îndoială pentru prima dată şi din motive neîntemeiate la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, pe parcursul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea“.

Cine a fost în realitate Isus?

11. a) Care este, în esenţă, singura sursă de informaţii istorice despre Isus? b) Ce întrebare şi-au pus propriii continuatori ai lui Isus despre identitatea sa?

¹¹ În principal însă, tot ce se cunoaşte acum despre Isus a fost consemnat de către continuatorii săi din secolul întîi. Relatările lor au fost păstrate în Evanghelii — cărţi biblice scrise de doi dintre apostolii săi, Matei şi Ioan, şi de doi dintre discipolii săi, Marcu şi Luca. Ce ne dezvăluie referitor la identitatea lui Isus relatările acestor oameni? Cine a fost el în realitate? Asociaţii lui Isus din secolul întîi au meditat la această chestiune. Cînd au văzut cum Isus a calmat marea agitată, certînd-o, s-au întrebat cu uimire: „Cine este în realitate acesta?“ La o dată ulterioară Isus şi-a întrebat apostolii: „Voi însă cine spuneţi că sînt eu?“ — Marcu 4:41, NW; Matei 16:15, NW.

12. De unde ştim că Isus nu este Dumnezeu?

¹² Dacă ţi s-ar pune ţie această întrebare, cum ai răspunde? Cine a fost în realitate Isus? Mulţi din creştinătate ar spune, desigur, că el a fost Dumnezeul Atotputernic într-o formă umană, Dumnezeu materializat. Totuşi, asociaţii intimi ai lui Isus n-au crezut niciodată că el era Dumnezeu. Apostolul Petru l-a numit „Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu“ (Matei 16:16). Şi oricît de mult am cerceta, nicăieri nu vom găsi că Isus a pretins că este Dumnezeu. Dimpotrivă, el le-a spus evreilor că el este „Fiul lui Dumnezeu“, nu Dumnezeu. — Ioan 10:36.

13. În ce fel se deosebea Isus de toţi ceilalţi oameni?

¹³ Cînd Isus a umblat pe o mare agitată, discipolii au fost impresionaţi de faptul că el nu era un om ca oricare altul (Ioan 6:18-21). El era o persoană cu totul specială. Şi acesta deoarece el trăise ca persoană spirituală cu Dumnezeu în cer, desigur ca înger, identificat în Biblie drept arhanghel (1 Tesaloniceni 4:16; Iuda 9). Dumnezeu l-a creat înainte de a crea toate celelalte lucruri (Coloseni 1:15). Astfel, din timpuri imemoriale, înainte chiar de crearea universului fizic, Isus s-a bucurat, în cer, de o comunitate intimă cu Tatăl său, Iehova Dumnezeu, Marele Creator. — Proverbele 8:22, 27-31; Eclesiastul 12:1.

14. Cum a devenit Isus om?

¹⁴ Apoi, cu aproape două mii de ani în urmă, Dumnezeu a transferat viaţa Fiului său în pîntecele unei femei. În felul acesta, el a devenit un fiu uman al lui Dumnezeu, născut în mod normal, dintr-o femeie (Galateni 4:4). În timp ce Isus se dezvolta în pîntecele mamei sale, Maria, şi, mai tîrziu, cînd creştea ca băiat, el depindea de cei pe care Dumnezeu îi alesese să-i fie părinţi pămînteşti. În cele din urmă Isus a ajuns la maturitate şi, evident, atunci i s-a permis să-şi amintească de asocierea lui anterioară cu Dumnezeu în cer. Lucrul acesta s-a întîmplat cînd „cerurile I s-au deschis“ la botez. — Matei 3:16; Ioan 8:23; 17:5.

15. De unde ştim că Isus era în totalitate om cînd a trăit pe pămînt?

¹⁵ Într-adevăr, Isus a fost o persoană unică. El era, totuşi, un om — egalul lui Adam, pe care Dumnezeu îl crease la început şi îl pusese în grădina Edenului. Iată ce a spus apostolul Pavel despre aceasta: „«Omul dintîi, Adam, a fost făcut un suflet viu;» cel din urmă Adam, un duh dătător de viaţă“. Isus este numit „cel din urmă Adam“ deoarece, asemenea primului Adam, el era un om perfect. Dar după ce a murit, Isus a fost înviat şi apoi i s-a alăturat din nou Tatălui său în cer, ca persoană spirituală. — 1 Corinteni 15:45.

Cît este de bine să înveţi despre Dumnezeu

16. a) Ce anume făcea ca asocierea cu Isus să fie un minunat privilegiu? b) De ce se putea spune că cine l-a văzut pe Isus l-a văzut pe Dumnezeu?

¹⁶ Gîndeşte-te o clipă la minunatul privilegiu de care s-au bucurat unii în calitate de asociaţi intimi ai lui Isus cînd el a fost pe pămînt! Imaginează-ţi–i, ascultîndu-l şi vorbindu-i, urmărindu-l şi chiar lucrînd cu Cel care a petrecut, poate, miliarde de ani în calitate de însoţitor intim al lui Iehova Dumnezeu în cer! Ca fiu fidel, Isus l-a copiat pe Tatăl său ceresc în tot ce a făcut. De fapt, Isus l-a imitat pe Tatăl său atît de bine, încît el a putut să le spună apostolilor săi cu puţin timp înainte de execuţia sa: „Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl“ (Ioan 14:9, 10). Într-adevăr, în orice situaţie cu care s-a confruntat aici, pe pămînt, Isus a făcut întocmai cum ar fi făcut Tatăl său, Dumnezeul Atotputernic, dacă ar fi fost aici. Astfel, cînd studiem viaţa şi ministerul lui Isus Cristos învăţăm, de fapt, ce fel de persoană este Dumnezeu.

17. Cărui scop minunat i-a servit serialul „Viaţa lui Isus şi serviciul său sacru“, publicat în Turnul de veghere?

¹⁷ Aşadar, serialul „Viaţa lui Isus şi serviciul său sacru“, care a fost prezentat în ediţii succesive ale Turnului de veghere din aprilie 1985 pînă în iunie 1991, nu numai că a furnizat o descriere excelentă a omului Isus, ci ne-a şi învăţat o mulţime de lucruri despre Tatăl său ceresc, Iehova Dumnezeu. După primele două episoade, un ministru-pionier a scris plin de apreciere la Watch Tower Society, spunînd printre altele: „Ce altă cale mai bună există pentru a te apropia de Tatăl decît să-l cunoşti mai bine pe Fiul!“ Cît este de adevărat acest lucru! Grija plină de tandreţe a Tatălui faţă de oameni şi dărnicia sa sînt amplificate în viaţa Fiului.

18. Cine este Autorul mesajului despre Regat, şi cum a recunoscut Isus acest lucru?

¹⁸ Este minunat să urmăreşti iubirea lui Isus faţă de Tatăl său, manifestată prin faptul că el s-a supus complet voinţei sale. „Nu fac nimic din proprie iniţiativă, le-a spus Isus evreilor care căutau să-l omoare, ci spun aceste lucruri aşa cum Tatăl m-a învăţat.“ (Ioan 8:28, NW). Prin urmare, nu Isus era autorul mesajului despre Regat pe care îl predica, ci Iehova Dumnezeu! Iar Isus, în mod repetat, îi acorda onoare Tatălui său pentru acest lucru. „Eu nu am vorbit din propriul meu impuls, a spus el, ci însuşi Tatăl care m-a trimis mi-a dat o poruncă privitoare la ce să spun şi ce să vorbesc. . . . Astfel deci lucrurile pe care le vorbesc, le vorbesc exact aşa cum mi le-a spus Tatăl.“ — Ioan 12:49, 50, NW.

19. a) De unde ştim că Isus a predat aşa cum predă Iehova? b) De ce a fost Isus cel mai mare om care a trăit vreodată?

¹⁹ Şi totuşi, Isus nu numai că a vorbit sau a predat pur şi simplu ce i-a spus Tatăl, ci a făcut mult mai mult. El a vorbit sau a predat lucrurile respective în modul în care Tatăl le-ar fi vorbit sau le-ar fi predat. În plus, în toate activităţile şi relaţiile sale s-a comportat şi a acţionat întocmai cum Tatăl s-ar fi comportat şi ar fi acţionat în împrejurări similare. „Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, a explicat Isus, ci numai ce vede pe Tatăl făcînd; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.“ (Ioan 5:19). În toate privinţele Isus a fost o reflectare perfectă a Tatălui său, Iehova Dumnezeu. Aşadar, nu este de mirare că el a fost cel mai mare om care a trăit vreodată! Cu siguranţă, deci, este de importanţă vitală să reflectăm profund la acest om deosebit de semnificativ!

Iubirea lui Dumnezeu văzută în Isus

20. De unde putea şti apostolul Ioan că „Dumnezeu este iubire“?

²⁰ Ce anume învăţăm din efectuarea unui studiu temeinic şi atent al vieţii şi al ministerului lui Isus? De fapt, apostolul Ioan a recunoscut că ‘nimeni n-a văzut pe Dumnezeu’ (Ioan 1:18). Şi totuşi, cu încredere absolută, Ioan a scris, în 1 Ioan 4:8, „Dumnezeu este iubire“ (NW). Ioan a putut spune acesta deoarece el cunoştea iubirea lui Dumnezeu prin ceea ce văzuse în Isus.

21. Ce lucru privitor la Isus l-a făcut pe acesta cel mai mare om care a trăit vreodată?

²¹ Asemenea Tatălui, Isus era plin de compasiune, binevoitor, smerit şi abordabil. Cel slab şi împovărat se simţea la largul său în compania lui, aşa cum se simţeau oamenii de orice fel — bărbaţi, femei, copii, bogaţi, săraci, puternici şi, de asemenea, păcătoşi notorii. Într-adevăr, în special exemplul de iubire neasemuită, manifestat prin imitarea Tatălui său, era cel care l-a făcut pe Isus cel mai mare om care a trăit vreodată. Chiar Napoleon Bonaparte se pare că ar fi spus: „Alexandru, Cezar, Carol cel Mare şi eu însumi am fondat imperii, dar pe ce bază ne-am realizat marile lucrări? Pe forţă. Numai Isus Cristos şi-a fondat regatul pe iubire, iar actualmente milioane de oameni ar muri pentru el“.

22. Ce era revoluţionar în învăţăturile lui Isus?

²² Învăţăturile lui Isus au fost revoluţionare. „Nu vă opuneţi celui care este rău, îndemna Isus, ci oricui te pălmuieşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt.“ „Continuaţi să-i iubiţi pe duşmanii voştri şi să vă rugaţi pentru cei care vă persecută.“ ‘Faceţi-le altora ce doriţi să vă facă ei vouă.’ (Matei 5:39, 44; 7:12). Dacă fiecare ar aplica aceste învăţături sublime, lumea ar fi cu totul alta!

23. Ce făcea Isus pentru a sensibiliza inimile şi a-i îndemna pe oameni să facă binele?

²³ Parabolele, sau ilustrările, lui Isus au sensibilizat inimile, îndemnîndu-i pe oameni să facă binele şi să evite răul. Poate că îţi aminteşti de binecunoscuta sa relatare despre un samaritean dispreţuit care a ajutat un om rănit aparţinînd unei alte rase, în timp ce oamenii presupuşi religioşi ai propriei sale rase nu au vrut s-o facă. Sau relatarea despre un tată iertătător, plin de compasiune şi fiul său risipitor. Şi ce s-ar putea spune despre relatarea privitoare la regele care i-a iertat unui sclav o datorie de 60 de milioane de dinari, însă sclavul s-a întors acasă şi a aruncat în închisoare un tovarăş al său de sclavie care nu a putut să-i plătească o datorie de numai 100 de dinari? Folosind ilustrări simple, Isus a subliniat meschinăria actelor de egoism şi mîndrie, arătînd totodată ce fascinante sînt manifestările de iubire şi milă! — Matei 18:23-35; Luca 10:30-37; 15:11-32.

24. De ce putem spune că Isus a fost, în mod indiscutabil, cel mai mare om care a trăit vreodată?

²⁴ Însă ceea ce i-a atras pe oameni în mod deosebit la Isus şi i-a influenţat în bine a fost faptul că propria sa viaţă se armoniza perfect cu învăţătura sa. El punea în practică ceea ce predica. Isus a suportat cu răbdare greşelile celorlalţi. Cînd discipolii săi se certau privitor la cine era cel mai mare, el mai degrabă îi corecta cu amabilitate decît să-i mustre cu asprime. El s-a îngrijit cu umilinţă de nevoile lor şi chiar le-a spălat picioarele (Marcu 9:30-37; 10:35-45; Luca 22:24-27; Ioan 13:5). În sfîrşit, el a suferit de bună voie o moarte dureroasă nu numai în folosul lor, ci şi în folosul întregii omeniri! Fără îndoială, Isus a fost cel mai mare om care a trăit vreodată.

Cum ai răspunde?

◻ Ce dovadă există că Isus a fost, într-adevăr, o persoană istorică?

◻ De unde ştim că Isus a fost un om, dar prin ce se deosebea el de toţi ceilalţi oameni?

◻ De ce studierea vieţii lui Isus este cel mai bun mod de a învăţa despre Dumnezeu?

◻ Ce putem învăţa despre iubirea lui Dumnezeu, studiind despre Isus?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Apostolii lui Isus se întrebau cu uimire: „Cine este în realitate acesta?“