„Noi am găsit pe Mesia“!

„El [Andrei], cel dintîi, a găsit pe fratele său Simon şi i-a zis: «Noi am găsit pe Mesia» (care în traducere înseamnă Hristos).“ — IOAN 1:41.

 1. Ce a mărturisit Ioan Botezătorul despre Isus din Nazaret, şi la ce concluzie a ajuns Andrei în legătură cu el?

ANDREI a privit îndelung şi îndeaproape la acel bărbat iudeu care se numea Isus din Nazaret. El nu avea înfăţişarea unui rege, sau a unui înţelept, sau a unui rabin. Nu avea veşminte regale, nici păr cărunt, nici mîini catifelate şi piele albă. Isus era tînăr — aproape 30 de ani — şi avea mîini aspre şi piele bronzată de meşteşugar. Astfel, probabil că Andrei nu a fost surprins aflînd că Isus era tîmplar. Totuşi, Ioan Botezătorul spusese despre acest bărbat: „Iată Mielul lui Dumnezeu!“ În ziua anterioară Ioan spusese ceva şi mai uluitor: „El este Fiul lui Dumnezeu“. Putea fi adevărat acest lucru? Andrei a petrecut cîtva timp în ziua aceea ascultîndu-l pe Isus. Nu ştim ce a spus Isus; ştim însă că spusele sale au schimbat viaţa lui Andrei. El s-a grăbit să-l găsească pe fratele său, Simon, şi a exclamat: „Noi am găsit pe Mesia“! — Ioan 1:34–41.

 2. De ce este important să examinăm dovezile care atestă faptul că Isus a fost promisul Mesia?

² Andrei şi Simon (căruia Isus i-a dat numele de Petru) au devenit mai tîrziu apostoli ai lui Isus. După ce au petrecut mai bine de doi ani ca discipoli ai săi, Petru i-a spus lui Isus: „Tu eşti Hristosul [Mesia], Fiul Dumnezeului Celui viu“ (Matei 16:16). Apostolii şi discipolii fideli au fost dispuşi în cele din urmă să moară pentru această convingere. În prezent, milioane de oameni sinceri sînt tot atît de devotaţi. Dar pe baza căror dovezi? La urma urmei, dovezile sînt cele care deosebesc credinţa de simpla credulitate (vezi Evrei 11:1). De aceea, să examinăm trei serii generale de dovezi care atestă că Isus a fost într-adevăr Mesia.

Linia genealogică a lui Isus

 3. Ce anume consemnează Evangheliile lui Matei şi Luca în privinţa genealogiei lui Isus?

³ Linia genealogică a lui Isus este prima dovadă pe care o oferă Scripturile greceşti creştine în sprijinul identităţii lui mesianice. Biblia a prezis că Mesia urma să vină pe linia familiei regelui David (Psalmul 132:11, 12; Isaia 11:1, 10). Evanghelia lui Matei începe astfel: „Carte a genealogiei lui Isus Hristos, fiu al lui David, fiu al lui Avraam“. Matei sprijină această afirmaţie îndrăzneaţă reconstituind genealogia lui Isus pe linia lui Iosif, tatăl său adoptiv (Matei 1:1–16). Evanghelia lui Luca trasează linia de descendenţă a lui Isus prin Maria, mama sa naturală, ajungînd prin David şi Avraam pînă la Adam (Luca 3:23–38).a Astfel, redactorii evangheliilor îşi documentează temeinic afirmaţia că Isus era moştenitor al lui David, atît în mod natural, cît şi legal.

 4, 5. a) Au contestat contemporanii lui Isus faptul că el descindea din David, şi de ce este semnificativ lucrul acesta? b) Cum sprijină unele referinţe nebiblice genealogia lui Isus?

⁴ Chiar şi cei mai sceptici oponenţi ai identităţii mesianice a lui Isus nu pot nega afirmaţia că el este fiu al lui David. De ce? Există două motive. Primul constă în faptul că, timp de decenii, această afirmaţie a fost foarte repetată în Ierusalim înainte ca oraşul să fie distrus în anul 70 e.n. (compară cu Matei 21:9; Faptele 4:27; 5:27, 28). Dacă afirmaţia ar fi fost falsă, oricare dintre oponenţii lui Isus — şi avea mulţi — ar fi putut dovedi dacă Isus era un înşelător, verificîndu-i pur şi simplu genealogia în înregistrările din arhivele publice.b Dar istoria nu menţionează pe nimeni care să fi contestat faptul că Isus descindea din Regele David. Evident, afirmaţia era de necombătut. Fără îndoială că Matei şi Luca îşi copiaseră numele necesare, pentru a dovedi genealogia lui Isus în cadrul evangheliilor lor, direct din registrele publice.

⁵ Al doilea motiv este că surse exterioare Bibliei confirmă acceptarea generală a genealogiei lui Isus. De exemplu, în Talmud este menţionat un rabin din secolul al patrulea care proferează injurii la adresa Mariei, mama lui Isus, pentru că ‘s-a prostituat cu tîmplari’; dar acelaşi pasaj admite că „ea era descendenta unor prinţi şi domnitori“. Un exemplu anterior este istoricul din secolul al doilea Hegesippus. El a relatat că, atunci cînd împăratul roman Domiţian a vrut să-i extermine pe toţi descendenţii lui David, unii duşmani ai primilor creştini i-au denunţat pe nepoţii lui Iuda, fratele vitreg al lui Isus, „ca fiind din familia lui David“. Dacă Iuda era un descendent recunoscut al lui David, nu tot aşa era şi Isus? Incontestabil! — Galateni 1:19; Iuda 1:1.

Profeţii mesianice

 6. Cît de mult abundă Scripturile ebraice de profeţii mesianice?

⁶ O altă serie de dovezi care atestă că Isus era Mesia o constituie profeţiile împlinite. Scripturile ebraice abundă de profeţii care se aplică la Mesia. În lucrarea The Life and Times of Jesus the Messiah (Viaţa şi timpurile lui Isus Mesia), Alfred Edersheim a numărat 456 de pasaje din Scripturile ebraice pe care rabinii din antichitate le considerau mesianice. Însă, rabinii aveau multe idei greşite referitoare la Mesia; multe din pasajele pe care le indicau ei nu sînt nicidecum mesianice. Cu toate acestea, există, oricum, un mare număr de profeţii care îl identifică pe Isus ca fiind Mesia. — Compară cu Apocalipsa 19:10.

 7. Care sînt cîteva dintre profeţiile pe care Isus le-a împlinit cînd a fost pe pămînt?

⁷ Iată cîteva dintre ele: oraşul în care avea să se nască (Mica 5:2; Luca 2:4–11); tragedia uciderii în masă a unor copii, care avea să aibă loc după naşterea sa (Ieremia 31:15; Matei 2:16–18); faptul că avea să fie chemat din Egipt (Osea 11:1; Matei 2:15); conducători ai naţiunilor aveau să se unească pentru a-l distruge (Psalmul 2:1, 2; Faptele 4:25–28); trădarea sa pentru 30 de piese de argint (Zaharia 11:12; Matei 26:15); chiar felul morţii sale. — Psalmul 22:16; Ioan 19:18, 23; 20:25, 27.c

Profeţia referitoare la sosirea sa

 8. a) Ce profeţie indică data cînd urma să sosească Mesia? b) Care sînt cei doi factori ce trebuie cunoscuţi pentru a înţelege această profeţie?

⁸ Să ne concentrăm atenţia doar asupra unei singure profeţii. La Daniel 9:25 li se spunea iudeilor cînd urma să vină Mesia. Aici citim: „Să ştii deci şi să înţelegi, că de la darea poruncii pentru restabilirea şi zidirea din nou a Ierusalimului, pînă la Unsul (Mesia), Prinţul, sînt şapte săptămîni şi şaizeci şi două de săptămîni“. La prima vedere, această profeţie ar putea părea enigmatică. Dar, într-un sens general, ea ne cere să găsim numai două elemente informative: un punct de plecare şi o durată de timp. Să ilustrăm lucrul acesta: dacă aţi fi avut o hartă indicînd spre o comoară îngropată „în parcul oraşului, la o distanţă de 50 de prăjini est de fîntînă“, probabil aţi fi considerat că indicaţiile sînt stranii — îndeosebi dacă nu aţi fi ştiut unde se afla fîntîna sau ce lungime avea o ‘prăjină’. Dar n-aţi fi căutat oare cele două elemente pentru a putea găsi locul unde se afla comoara? Ei bine, profeţia lui Daniel este foarte asemănătoare, cu deosebirea că avem de identificat un moment de început şi de măsurat perioada care urmează.

 9, 10. a) De cînd încep să fie măsurate cele 69 de săptămîni? b) Cît au durat cele 69 de săptămîni, şi de unde ştim aceasta?

⁹ În primul rînd, avem nevoie de punctul de plecare, data cînd ‘s-a dat porunca pentru restabilirea şi zidirea din nou a Ierusalimului’. Apoi, trebuie să ştim distanţa de la acest punct, mai precis, cît au durat cele 69 (7 plus 62) de săptămîni. Nici unul dintre aceste elemente informative nu este greu de obţinut. Neemia ne spune foarte explicit că porunca pentru reconstruirea zidurilor din jurul Ierusalimului, în scopul restabilirii, în sfîrşit, a oraşului, s-a dat „în anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxes“ (Neemia 2:1, 5, 7, 8). Aceasta situează punctul nostru de plecare în anul 455 î.e.n.d

¹⁰ Dar, în ce priveşte aceste 69 de săptămîni, puteau fi ele săptămîni de zile propriu-zise? Nu, căci Mesia nu a apărut doar la un an şi ceva după anul 455 î.e.n. Astfel, majoritatea bibliştilor, precum şi numeroase traduceri (inclusiv versiunea evreiască Tanakh, într-o notă de subsol la acest verset) sînt de acord că acestea reprezintă săptămîni „de ani“. Acest concept de ‘săptămînă de ani’, sau un ciclu de şapte ani, era familiar evreilor din antichitate. Exact la fel cum respectau o zi de sabat la fiecare şapte zile, ei respectau şi un an sabatic la fiecare şapte ani (Exodul 20:8–11; 23:10, 11). Astfel, 69 de săptămîni de ani ar însemna de 69 de ori şapte ani, adică 483 de ani. Tot ce ne-a rămas de făcut este să numărăm. Numărînd 483 de ani începînd din 455 î.e.n. ajungem la anul 29 e.n. — exact anul cînd Isus a fost botezat şi a devenit ma·shi·ach, Mesia! — Vezi „Seventy weeks“ (Şaptezeci de săptămîni), Insight on the Scriptures, volumul 2, pagina 899.

11. Cum le-am putea răspunde celor care afirmă că acesta nu este decît un fel modern de a interpreta profeţia lui Daniel?

¹¹ Unii ar putea obiecta că acesta nu este altceva decît un fel modern de a interpreta profeţia pentru a corespunde istoriei. Dacă ar fi aşa, de ce oamenii din timpul lui Isus aşteptau ca Mesia să apară în acea perioadă? Istoricul creştin Luca, istoricii romani Tacitus şi Suetoniu, istoricul evreu Josephus şi filozoful evreu Filo toţi au trăit cam în această perioadă şi au atestat această stare de aşteptare (Luca 3:15). Unii erudiţi din prezent susţin în mod insistent că opresiunea romană era aceea care-i făcea pe evrei să dorească cu ardoare şi să aştepte venirea lui Mesia în acele zile. De ce îl aşteptau însă evreii pe Mesia atunci şi nu cu secole înainte, în timpul brutalei persecuţii greceşti? De ce a spus Tacitus că nişte „profeţii misterioase“ i-au determinat pe evrei să aştepte domnitori puternici care să vină din Iudeea şi „să dobîndească o stăpînire mondială“? Abba Hillel Silver, în cartea sa A History of Messianic Speculation in Israel (O istorie a speculaţiilor mesianice în Israel), recunoaşte că „Mesia era aşteptat în jurul celui de-al doilea sfert de secol al erei noastre“, nu din cauza persecuţiei romane, ci din cauza „cronologiei populare a acelor zile“, care provenea, în parte, din cartea lui Daniel.

Identificat din cer

12. Cum l-a identificat Iehova pe Mesia?

¹² Al treilea gen de dovezi referitoare la identitatea mesianică a lui Isus este mărturia lui Dumnezeu însuşi. Conform cu Luca 3:21, 22, după ce a fost botezat, Isus a fost uns cu cea mai sacră şi puternică forţă din univers, cu propriul spirit sfînt al lui Iehova Dumnezeu. Iar Iehova a recunoscut cu propriul său glas că îl aprobase pe Isus, Fiul său. În alte două ocazii Iehova i-a vorbit lui Isus direct din cer, demonstrînd în felul acesta aprobarea Sa: o dată în prezenţa a trei dintre apostolii lui Isus, şi altă dată în prezenţa unei mulţimi de spectatori (Matei 17:1–5; Ioan 12:28, 29). În plus, au fost trimişi îngeri din cer pentru a confirma statutul de Cristos sau Mesia al lui Isus. — Luca 2:10, 11.

13, 14. Cum a demonstrat Iehova faptul că l-a aprobat pe Isus ca Mesia?

¹³ Iehova şi-a manifestat aprobarea sa asupra unsului său împuternicindu-l să înfăptuiască lucrări mari. De exemplu, Isus a enunţat profeţii care au prezentat în mod detaliat o istorie anticipată — unele extinzîndu-se pînă în zilele noastre.e El a înfăptuit totodată miracole, cum ar fi hrănirea unor mulţimi flămînde şi vindecarea celor bolnavi. El chiar a înviat morţi. Oare continuatorii săi au inventat pur şi simplu ulterior nişte istorisiri despre aceste acţiuni pline de putere? Ei bine, Isus şi-a înfăptuit multe dintre miracolele sale în faţa unor martori oculari, uneori fiind prezente mii de persoane în acelaşi timp. Nici chiar duşmanii lui Isus nu au putut nega că el a făcut realmente aceste lucruri (Marcu 6:2; Ioan 11:47). Mai mult decît atît, dacă continuatorii lui Isus aveau tendinţa să inventeze astfel de relatări, atunci de ce erau atît de deschişi atunci cînd era vorba despre propriile lor greşeli? Într-adevăr, ar fi fost ei dispuşi să moară pentru o credinţă bazată pe simple mituri pe care le inventaseră ei personal? Nu. Miracolele lui Isus sînt fapte istorice.

¹⁴ Dumnezeu a adus încă o mărturie puternică cu privire la identitatea de Mesia a lui Isus. Prin intermediul spiritului sfînt el s-a îngrijit ca dovezile identităţii mesianice a lui Isus să fie aşternute în scris şi să devină o parte a celei mai mult traduse şi mai larg răspîndite cărţi din întreaga istorie.

De ce evreii nu l-au acceptat pe Isus?

15. a) Cît de ample sînt dovezile care confirmă identitatea lui Isus ca Mesia? b) Ce aşteptări i-au determinat pe mulţi dintre evrei să-l respingă pe Isus în calitate de Mesia?

¹⁵ În total deci, aceste trei categorii de dovezi includ literalmente sute de fapte care-l identifică pe Isus ca Mesia. Nu este aceasta suficient? Imaginaţi-vă că faceţi cerere pentru un permis de conducere sau pentru o carte de credit şi vi se spune că trei acte de identitate nu vă sînt suficiente — trebuie să aduceţi sute. Cît de neraţional ar fi acest lucru! Fără îndoială, aşadar, Isus este identificat în mod amplu în Biblie. De ce, totuşi, mulţi dintre membrii propriului popor al lui Isus au negat toate aceste dovezi care arătau că el era Mesia? Deoarece, indiferent cît ar fi de importante pentru credinţa adevărată, dovezile nu garantează credinţa. Din nefericire, mulţi oameni cred ceea ce doresc ei să creadă, chiar şi în faţa celor mai copleşitoare dovezi. În ce-l priveşte pe Mesia, majoritatea evreilor aveau idei foarte precise referitor la ceea ce doreau. Ei doreau un mesia politic, un mesia care să pună capăt opresiunii romane şi să restabilească Israelul la o glorie asemănătoare, în sens material, celei din zilele lui Solomon. Cum puteau ei deci să-l accepte pe acest umil fiu de tîmplar, pe acest nazarinean care nu manifesta interes pentru politică sau bogăţii? Cum putea, mai ales, să fie el Mesia după ce a suferit şi a murit în mod josnic pe un stîlp de tortură?

16. De ce au trebuit continuatorii lui Isus să-şi modifice propriile lor aşteptări cu privire la Mesia?

¹⁶ Chiar şi discipolii lui Isus au fost tulburaţi de moartea sa. După învierea lui glorioasă, ei au sperat în mod evident că el ‘va restabili [regatul, NW] lui Israel’ imediat (Faptele 1:6). Dar ei nu l-au respins pe Isus ca Mesia numai pentru că această speranţă personală nu s-a realizat. Ei au exercitat credinţă în el pe baza dovezilor ample de care dispuneau, iar înţelegerea lor a crescut în mod treptat; misterele s-au clarificat. Ei au ajuns să înţeleagă faptul că Mesia nu putea îndeplini toate profeţiile referitoare la el în timpul scurt petrecut ca om pe pămînt. O profeţie vorbea despre venirea sa în mod umil, călare pe mînzul unei măgăriţe, în timp ce alta vorbea despre venirea sa în glorie, pe nori! Cum puteau fi adevărate amîndouă? Evident, el urma să vină a doua oară. — Daniel 7:13; Zaharia 9:9.

De ce a trebuit să moară Mesia

17. Cum anume arăta în mod clar profeţia lui Daniel faptul că Mesia trebuia să moară, şi pentru ce motiv avea să moară?

¹⁷ În plus, profeţiile mesianice arătau în mod clar că Mesia trebuia să moară. De pildă, aceeaşi profeţie care prezicea momentul cînd, avea să sosească Mesia, în versetul următor spunea: „După aceste şaizeci şi două de săptămîni [care au urmat după cele şapte săptămîni], Unsul va fi stîrpit“ (Daniel 9:26). Cuvîntul ebraic folosit aici pentru „stîrpit“, ka·ráth, este acelaşi cuvînt care se folosea în sentinţa de condamnare la moarte sub legea mozaică. Fără îndoială Mesia trebuia să moară. De ce? Versetul 24 ne oferă răspunsul: „Pentru a sfîrşi cu păcatul, pentru a face ispăşire pentru eroare şi pentru a introduce dreptatea pe timpuri indefinite“ (NW). Evreii ştiau bine că numai o jertfă, o moarte, putea face ispăşire pentru eroare. — Leviticul 17:11; compară cu Evrei 9:22.

18. a) Cum indică Isaia capitolul 53 faptul că Mesia trebuie să sufere şi să moară? b) Ce aparent paradox ridică această profeţie?

¹⁸ Isaia capitolul 53 vorbeşte despre Mesia ca despre un Slujitor special al lui Iehova care urma să sufere şi să moară pentru a acoperi păcatele altora. Versetul 5 spune: „El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre“. Aceeaşi profeţie, după ce ne spune că acest Mesia trebuie să moară ca „jertfă pentru vină“, dezvăluie că tot El „va trăi multe zile, şi plăcerea [lui Iehova, NW] va prospera în mîna Lui“ (versetul 10, nota de subsol). Nu este acesta un paradox? Cum putea Mesia să moară şi apoi ‘să trăiască multe zile’? Cum putea să fie oferit ca jertfă şi apoi să facă ‘să prospere plăcerea lui Iehova’? Cum putea, efectiv, să moară şi să rămînă mort fără să împlinească cele mai importante profeţii privitoare la el, şi anume că urma să domnească pentru totdeauna ca Rege şi să aducă pacea şi fericirea întregii lumi? — Isaia 9:6, 7.

19. Cum conciliază învierea lui Isus aparentele profeţii contradictorii în legătură cu Mesia?

¹⁹ Acest aparent paradox a fost soluţionat printr-un miracol unic şi spectaculos. Isus a fost înviat. Sute de evrei sinceri au devenit martori oculari ai acestei realităţi glorioase (1 Corinteni 15:6). Apostolul Pavel a scris mai tîrziu: „El [Isus Cristos], după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, aşteptînd de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor“ (Evrei 10:10, 12, 13). Da, după ce Isus a fost înviat la viaţă cerească şi după o perioadă de ‘aşteptare’, urma ca el să fie, în cele din urmă, întronat ca Rege şi să acţioneze împotriva duşmanilor Tatălui său, Iehova. În rolul său de Rege ceresc, Isus Mesia influenţează viaţa fiecărei persoane aflate acum în viaţă. În ce mod? Articolul următor va examina lucrul acesta.

[Note de subsol]

Cum aţi răspunde?

◻ De ce examinăm dovezi pentru a vedea dacă Isus este promisul Mesia?

◻ Cum sprijină genealogia lui Isus identitatea sa mesianică?

◻ Cum contribuie profeţiile biblice la demonstrarea faptului că Isus a fost Mesia?

◻ În ce moduri a confirmat Iehova personal identitatea lui Isus ca Mesia?

◻ De ce l-au respins atît de mulţi evrei pe Isus în calitate de Mesia, şi de ce aceste motive erau nefondate?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Fiecare dintre multele miracole ale lui Isus au furnizat o nouă dovadă a identităţii sale mesianice