Iehova nu este vinovat

„Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa se îndură [Iehova, NW] de cei care se tem de el. Căci El ştie din ce sîntem întocmiţi: Îşi aduce aminte că sîntem ţărînă.“ — PSALMUL 103:13, 14.

 1, 2. Cine a fost Avraam, şi cum a ajuns nepotul său Lot să locuiască în oraşul nelegiuit Sodoma?

IEHOVA nu este răspunzător de necazurile pe care le putem întîmpina din cauza greşelilor noastre. În acest sens, gîndiţi-vă la ceea ce s-a întîmplat cu circa 3 900 de ani în urmă. Avraam (Avram), prietenul lui Dumnezeu, şi nepotul său Lot deveniseră foarte bogaţi (Iacov 2:23). De fapt, averile şi cirezile lor erau atît de mari, încît „ţara nu-i încăpea să locuiască împreună“. Pe lîngă aceasta, între păzitorii vitelor celor doi bărbaţi izbucnise o ceartă (Geneza 13:5–7). Ce se putea face în privinţa aceasta?

² Pentru a pune capăt certei, Avraam a propus să se facă o separare şi l-a lăsat pe Lot să aleagă primul. Deşi Avraam era mai în vîrstă şi s-ar fi cuvenit ca nepotul său să-l lase pe el să aleagă cel mai bun ţinut, Lot a ales cea mai frumoasă regiune — întreaga zonă udată din belşug de apă şi situată în partea inferioară a Iordanului. Aparenţele înşală, deoarece în apropiere se aflau Sodoma şi Gomora, oraşe degradate moraliceşte. Lot şi familia sa s-au mutat în cele din urmă în Sodoma, fapt care a constituit un pericol de ordin spiritual. Pe lîngă aceasta, ei au fost luaţi captivi cînd regele Chedorlaomer şi aliaţii lui l-au învins pe conducătorul Sodomei. Avraam şi oamenii săi i-au salvat, dar Lot şi familia sa au revenit la Sodoma. — Geneza 13:8–13; 14:4–16.

 3, 4. Ce s-a întîmplat cu Lot şi cu membrii familiei sale cînd Dumnezeu a distrus Sodoma şi Gomora?

³ Din cauza perversiunilor sexuale şi a degradării morale din Sodoma şi Gomora, Iehova a hotărît distrugerea acestor oraşe. Plin de milă, el a trimis doi îngeri care i-au dus pe Lot, pe soţia acestuia şi pe cele două fiice ale lor afară din Sodoma. Ei nu trebuiau să privească înapoi, dar soţia lui Lot a privit, tînjind se pare după lucrurile lăsate în urmă. În momentul acela, ea s-a transformat într-un stîlp de sare. — Geneza 19:1–26.

⁴ Ce pierderi au suferit Lot şi fiicele sale! Fetele au trebuit să lase în urmă bărbaţii cu care trebuiau să se căsătorească. Lot rămăsese acum fără soţie şi fără averi. De fapt, el a ajuns în cele din urmă să trăiască într-o peşteră, împreună cu cele două fiice ale sale (Geneza 19:30–38). Ceea ce îi păruse a fi atît de bun s-a dovedit a fi exact contrariul. Cu toate că făcuse, evident, unele greşeli foarte grave, el a fost numit ulterior „dreptul Lot“ (2 Petru 2:7, 8, NW). Şi, cu certitudine, Iehova Dumnezeu nu era vinovat de greşelile lui Lot.

„Greşelile — cine le poate discerne?“

 5. Ce atitudine a manifestat David faţă de greşeli şi prezumţie?

⁵ Fiind imperfecţi şi păcătoşi, toţi facem greşeli (Romani 5:12; Iacov 3:2). Asemenea lui Lot, putem fi înşelaţi de aparenţe şi putem greşi în ce priveşte judecata. Psalmistul David a implorat astfel: „Greşelile — cine le poate discerne? Declară-mă nevinovat de păcatele ascunse. De asemenea, reţine-l pe slujitorul tău de la actele prezumţioase; nu lăsa ca ele să mă domine. Atunci voi fi un om complet şi voi rămîne nevinovat de multe încălcări“ (Psalmul 19:12, 13, NW). David ştia că putea comite păcate de care nici măcar nu era conştient. De aceea, el s-a rugat să-i fie iertate încălcările care îi puteau fi chiar lui ascunse. Cînd făcea o greşeală gravă deoarece carnea sa imperfectă îl îndemna să apuce pe o cale greşită, el dorea foarte mult ajutorul lui Iehova. El voia ca Dumnezeu să-l reţină de la acte prezumţioase. David nu voia ca prezumţia să devină atitudinea sa predominantă. Dimpotrivă, el dorea să fie complet în ce priveşte devoţiunea faţă de Iehova Dumnezeu.

 6. Ce mîngîiere putem găsi în Psalmul 103:10–14?

⁶ În calitate de slujitori dedicaţi ai lui Iehova din prezent, şi noi sîntem imperfecţi şi facem deci greşeli. Asemenea lui Lot, de pildă, putem face o alegere greşită în ce priveşte locul în care să locuim. Poate că lăsăm să ne scape prilejul de a ne extinde serviciul sacru pentru Dumnezeu. Deşi Iehova vede aceste greşeli, el îi ştie pe cei a căror inimă tinde spre dreptate. Chiar dacă păcătuim grav, dar ne căim, Iehova ne acordă iertare şi ajutor şi continuă să ne considere oameni pioşi. „Nu ne face după păcatele noastre, nu ne răsplăteşte după fărădelegile noastre, a declarat David. Ci cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt, atît este de mare bunătatea Lui pentru cei care se tem de El; cît este de departe răsăritul de apus, atît de mult a depărtat El greşelile noastre de la noi. Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură [Iehova, NW] de cei care se tem de El. Căci El ştie din ce sîntem întocmiţi: Îşi aduce aminte că sîntem ţărînă“ (Psalmul 103:10–14). Îndurătorul nostru Tată ceresc poate, de asemenea, să ne dea putere să ne reparăm greşeala sau ne poate acorda încă un prilej de a ne extinde, spre lauda lui, serviciul sacru.

Greşeala de a da vina pe Dumnezeu

 7. De ce suferim necazuri?

⁷ Cînd lucrurile merg rău, tendinţa oamenilor este să dea vina pe cineva sau pe ceva pentru ceea ce s-a întîmplat. Unii chiar dau vina pe Dumnezeu. Dar nu Iehova aduce asemenea necazuri asupra oamenilor. El face lucruri bune, nu dăunătoare. Ba chiar „face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi“ (Matei 5:45)! O cauză primordială a necazurilor pe care le suferim este faptul că trăim într-o lume care funcţionează pe principii egoiste şi că ea se află în puterea lui Satan Diavolul. — 1 Ioan 5:19.

 8. Ce a făcut Adam cînd lucrurile nu au mai mers bine pentru el?

⁸ Faptul de a arunca vina pe Iehova Dumnezeu pentru necazurile cauzate de greşelile pe care le facem este şi neînţelept, şi periculos. Lucrul acesta ne poate chiar costa viaţa. Primul om, Adam, ar fi trebuit să-i acorde onoare lui Dumnezeu pentru toate lucrurile bune primite de la el. Da, Adam trebuia să-i fie profund recunoscător lui Iehova pentru viaţa însăşi şi pentru binecuvîntările de care s-a bucurat în locuinţa asemănătoare unui parc — grădina Edenului (Geneza 2:7–9). Ce a făcut Adam cînd lucrurile nu au mai mers bine din cauză că nu a ascultat de Iehova şi a mîncat din fructul oprit? El s-a plîns lui Dumnezeu astfel: „Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, ea mi-a dat din pom şi am mîncat“ (Geneza 2:15–17; 3:1–12). Categoric, noi nu trebuie să dăm vina pe Iehova, aşa cum a făcut Adam.

 9. a) Dacă întîmpinăm necazuri din cauza acţiunilor noastre neînţelepte, unde putem găsi alinare? b) Potrivit cu Proverbele 19:3, ce fac unii cînd îşi cauzează singuri greutăţi?

⁹ Dacă întîmpinăm necazuri fiindcă acţiunile noastre nu sînt înţelepte, putem găsi alinare în cunoaşterea faptului că Iehova ne înţelege slăbiciunile mai bine decît noi şi că ne va elibera de necaz dacă îi arătăm devoţiune absolută. Trebuie să apreciem ajutorul divin pe care îl primim şi să nu dăm niciodată vina pe Dumnezeu pentru supărările şi greutăţile pe care ni le cauzăm singuri. În această privinţă, un proverb înţelept spune: „Nechibzuinţa omului pămîntesc este aceea care îi deformează calea şi astfel inima lui se înfurie chiar pe Iehova“ (Proverbele 19:3, NW). O altă versiune redă textul astfel: „Unii oameni se ruinează singuri prin propriile lor acţiuni stupide şi apoi dau vina pe DOMNUL“ (Today’s English Version). Iar o altă traducere spune: „Omul prin nebunia lui îşi strică rostul, şi inima lui se întărîtă împotriva Domnului“. — BIBLIA REGELE CAROL II.

10. Cum ‘a deformat’ nesăbuinţa lui Adam ‘calea’ acestuia?

¹⁰ Conform principiului din acest proverb, Adam a acţionat în mod egoist, iar gîndirea sa nesăbuită ‘i-a deformat calea’. Inima i s-a depărtat de Iehova Dumnezeu, iar el a luat calea independenţei marcate de egoismul său. Ba mai mult, ingratitudinea lui Adam a fost atît de categorică, încît el a dat vina pe Creatorul său, devenind astfel un duşman al Celui Preaînalt! Păcatul lui Adam a ruinat calea acestuia şi a familiei sale. Există aici un avertisment demn de luat în seamă. Cei care tind să dea vina pe Iehova pentru situaţiile nedorite ar face bine să se întrebe: Îi dau eu onoare lui Iehova pentru lucrurile bune de care am parte? Îi sînt eu recunoscător pentru că am viaţă în calitate de creatură a sa? Nu cumva propriile mele greşeli mi-au cauzat necazuri? Merit oare favoare sau ajutor din partea lui Iehova datorită faptului că urmez îndrumarea sa, aşa cum este ea expusă în Biblie, Cuvîntul său inspirat?

Un pericol chiar şi pentru slujitorii lui Dumnezeu

11. De ce anume erau vinovaţi cu privire la Dumnezeu conducătorii religioşi evrei din secolul întîi?

¹¹ Conducătorii religioşi evrei din secolul întîi e.n. pretindeau că-l slujesc pe Dumnezeu, dar neglijau cuvîntul adevărului său şi se sprijineau pe propria lor înţelegere (Matei 15:8, 9). Deoarece Isus Cristos a demascat gîndirea lor greşită, ei l-au omorît. Ulterior ei au manifestat o mare furie pe discipolii săi (Faptele 7:54–60). Atît de deformată era calea acestor oameni, încît, în realitate, ei s-au înfuriat pe Iehova însuşi. — Compară cu Faptele 5:34, 38, 39.

12. Ce exemplu arată că pînă şi unele persoane care sînt asociate la congregaţia creştină încearcă să dea vina pe Iehova pentru greutăţile cu care se confruntă?

¹² Chiar şi unele persoane din congregaţia creştină şi-au format o mentalitate periculoasă încercînd să-l facă pe Dumnezeu răspunzător de greutăţile cu care se confruntau. De exemplu, bătrînii numiţi dintr-o anumită congregaţie au considerat că este necesar să-i dea cu amabilitate, dar în mod ferm unei tinere căsătorite sfaturi scripturale cu scopul ca ea să înceteze asocierea cu un bărbat din lume. În timpul unei discuţii ea a dat vina pe Dumnezeu pentru că nu a ajutat-o să reziste ispitei cauzate de asocierea ei continuă cu bărbatul respectiv. De fapt, ea a spus că era furioasă pe Dumnezeu! Discuţiile de natură scripturală şi eforturile repetate de a o ajuta au fost zadarnice, iar o conduită imorală a dus ulterior la excluderea ei din congregaţia creştină.

13. De ce trebuie să evităm o atitudine de nemulţumire?

¹³ Un spirit de nemulţumire poate determina pe cineva să arunce vina pe Iehova. ‘Oamenii lipsiţi de pietate’ care s-au strecurat în congregaţia creştină din secolul întîi aveau un astfel de spirit nociv care era însoţit şi de alte forme de gîndire coruptă din punct de vedere spiritual. Aşa cum a spus discipolul Iuda, aceşti oameni „schimbă favoarea nemeritată a Dumnezeului nostru într-un pretext pentru o conduită libertină şi . . . se dovedesc falşi faţă de singurul nostru Proprietar şi Domn, Isus Cristos“. Iuda a mai spus: „Aceştia sînt oameni care murmură şi care se plîng de soarta lor în viaţă“ (Iuda 3, 4, 16, NW). Slujitorii loiali ai lui Iehova se vor ruga în mod înţelept ca să manifeste un spirit de apreciere, nu o atitudine de nemulţumire, care ar putea în cele din urmă să-i amărască în aşa măsură încît să-şi piardă credinţa în Dumnezeu şi să-şi pericliteze relaţia cu el.

14. Cum ar putea cineva să reacţioneze dacă este lezat de un colaborator creştin, dar de ce lucrul acesta nu ar fi o atitudine corespunzătoare?

¹⁴ Poate consideri că aceasta nu ţi se va întîmpla ţie. Totuşi, lucrurile care merg prost din cauza greşelilor noastre sau ale altora ne-ar putea face în cele din urmă să dăm vina pe Dumnezeu. De exemplu, o persoană ar putea fi lezată de ceea ce spune sau face un colaborator în credinţă. S-ar putea atunci ca persoana lezată — poate cineva care îi slujeşte loial lui Iehova de mulţi ani — să spună: ‘Dacă respectivul rămîne în congregaţie, eu nu voi mai asista la întruniri’. Cineva ar putea fi atît de supărat, încît să spună în inima sa: ‘Dacă se petrec lucruri ca acestea, eu nu mai vreau să fac parte din congregaţie’. Dar ar trebui un creştin să aibă o asemenea atitudine? Dacă este lezat de un alt om imperfect, de ce să se supere pe o întreagă congregaţie de oameni care îi plac lui Dumnezeu şi îi slujesc cu loialitate? De ce o persoană care s-a dedicat lui Iehova să înceteze să mai facă voinţa divină şi astfel să se supere pe Dumnezeu? Ar fi oare înţelept pentru cineva să lase ca o persoană sau un complex de împrejurări să-i distrugă buna relaţie cu Iehova? Desigur că ar fi o nebunie sau un păcat să încetăm a ne închina lui Iehova Dumnezeu pentru orice motiv. — Iacov 4:17.

15, 16. De ce anume era vinovat Diotref, dar cum se comporta Gaius?

¹⁵ Imaginează-ţi că erai în aceeaşi congregaţie cu creştinul afectuos Gaius. El făcea „o lucrare fidelă“ prin faptul că oferea ospitalitate colaboratorilor în credinţă care făceau vizite — şi care mai erau şi străini! Dar, evident, în aceeaşi congregaţie era şi mîndrul Diotref. El nu primea în mod respectuos nimic din partea lui Ioan, unul dintre apostolii lui Isus Cristos. De fapt, Diotref chiar vorbea despre Ioan folosind cuvinte răutăcioase. Apostolul a spus: „Nefiind mulţumit cu aceste lucruri, [Diotref] nu-i primeşte nici pe fraţi în mod respectuos, iar pe aceia care vor să-i primească, el caută să-i împiedice şi să-i expulzeze din congregaţie“. — 3 Ioan 1, 5–10, NW.

¹⁶ Dacă Ioan urma să vină în congregaţie, el intenţiona să amintească ceea ce făcea Diotref. Dar, între timp, cum au reacţionat Gaius şi ceilalţi creştini ospitalieri din congregaţia respectivă? În Scripturi nu există nici un indiciu că vreunul dintre ei a spus: ‘Cît timp Diotref rămîne în congregaţie, eu nu vreau să fac parte din ea. N-o să mă mai vedeţi la întruniri’. Fără îndoială că Gaius şi alţii ca el au rămas neclintiţi. Ei nu au lăsat nimic să-i oprească de la înfăptuirea voinţei divine, şi, cu certitudine, nu s-au înfuriat pe Iehova. Şi, într-adevăr, ei nu au cedat la manevrele şirete ale lui Satan Diavolul, care s-ar fi bucurat dacă ei i-ar fi devenit infideli lui Iehova şi ar fi dat vina pe Dumnezeu. — Efeseni 6:10–18.

Nu vă înfuriaţi niciodată pe Iehova

17. Cum ar trebui să ne comportăm dacă vreo persoană sau vreo situaţie ne lezează sau ne displace?

¹⁷ Chiar dacă vreo persoană sau vreo situaţie din congregaţie i-ar displace sau l-ar leza pe un slujitor al lui Dumnezeu, cel lezat şi-ar deforma de fapt propria cale dacă ar înceta asocierea cu poporul lui Iehova. Ar înseamna că o asemenea persoană nu-şi foloseşte cum se cuvine facultăţile de percepţie (Evrei 5:14). Deci în calitate de păstrători ai integrităţii, fiţi hotărîţi să înfruntaţi toate dificultăţile. Păstraţi-vă loialitatea faţă de Iehova Dumnezeu, Isus Cristos şi congregaţia creştină (Evrei 10:24, 25). Adevărul care duce la viaţă eternă nu poate fi găsit în altă parte.

18. Deşi noi nu înţelegem întotdeauna modul divin de a acţiona, de ce anume putem fi siguri referitor la Iehova Dumnezeu?

¹⁸ Amintiţi-vă, de asemenea, că Iehova nu pune niciodată pe cineva la încercare cu lucruri rele (Iacov 1:13). Dumnezeu, care este însăşi personificarea iubirii, face bine îndeosebi celor care îl iubesc (1 Ioan 4:8). Deşi noi nu înţelegem întotdeauna modul divin de a acţiona, putem fi siguri că Iehova Dumnezeu nu va eşua niciodată să facă ce este bine pentru slujitorii săi. Iată ce a spus Petru în acest sens: „Smeriţi-vă deci sub mîna cea tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la timpul potrivit, El să vă înalţe, aruncînd asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi“ (1 Petru 5:6, 7). Da, Iehova se îngrijeşte efectiv de poporul său. — Psalmul 94:14.

19, 20. Cum trebuie să ne comportăm chiar dacă încercările la care sîntem supuşi ne deprimă uneori?

¹⁹ Aşadar, nu lăsaţi pe nimeni sau nimic să vă poticnească. Aşa cum bine a spus psalmistul, „pacea abundentă le aparţine celor care iubesc legea [lui Iehova Dumnezeu], şi pentru ei nu există nici o piatră de poticnire“ (Psalmul 119:165, NW). Cu toţii trecem prin încercări, şi acestea pot, uneori, să ne deprime sau să ne descurajeze într-o oarecare măsură. Dar nu lăsaţi niciodată să încolţească în inima voastră înverşunarea, îndeosebi cea împotriva lui Iehova (Proverbele 4:23). Cu ajutorul său şi bazîndu-vă pe Scripturi, reglementaţi problemele pe care le puteţi rezolva şi suportaţi-le pe cele care persistă. — Matei 18:15–17; Efeseni 4:26, 27.

²⁰ Nu lăsaţi niciodată ca sentimentele să vă facă să reacţionaţi nesăbuit şi, astfel, să vă deformaţi calea. Vorbiţi şi comportaţi-vă în aşa fel încît să bucuraţi inima lui Dumnezeu (Proverbele 27:11). Apelaţi la Iehova în rugăciuni fierbinţi, ştiind că el se îngrijeşte realmente de voi, care faceţi parte dintre slujitorii săi, iar el vă va da discernămîntul necesar ca să rămîneţi pe calea vieţii, împreună cu poporul său (Proverbele 3:5, 6). Mai presus de orice, nu vă înfuriaţi pe Dumnezeu. Cînd lucrurile nu merg bine, amintiţi-vă întotdeauna că nu Iehova este vinovatul.

Ce veţi răspunde?

◻ Ce greşeală a făcut Lot, dar cum l-a considerat Dumnezeu?

◻ Cum considera David greşelile şi prezumţia?

◻ De ce nu trebuie să dăm vina pe Dumnezeu cînd lucrurile nu merg bine?

◻ Ce ne va ajuta să evităm a ne înfuria pe Iehova?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Cînd s-a despărţit de Avraam, Lot a făcut o alegere slabă în ce priveşte zona de locuit