O viaţă nouă pentru strămoşii noştri

ÎNVAŢĂ oare Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, că, la moarte, fiecare persoană îşi continuă în mod firesc viaţa într-un domeniu spiritual? Nu, nu învaţă aceasta. Biblia prezintă o încântătoare speranţă de viaţă după moarte, dar nu aşa cum şi-o imaginează mulţi.

Să vedem ce spune Biblia despre primul nostru strămoş, Adam. Iehova l-a format „din ţărâna pământului“ (Geneza 2:7). Adam avea posibilitatea să trăiască pentru totdeauna în fericire pe pământ (Geneza 2:16, 17). Cu toate acestea, el s-a răzvrătit împotriva iubitorului său Creator, iar rezultatul a fost moartea.

Unde s-a dus Adam la moarte? Dumnezeu i-a spus: „Te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce“. — Geneza 3:19.

Unde a fost Adam înainte ca Iehova să-l fi format din ţărână? Nicăieri. El nu a existat. Deci, atunci când Iehova a spus că Adam se va „întoarce în pământ“, el nu a vrut să spună decât că Adam avea să devină din nou fără viaţă, exact ca ţărâna. Adam nu a „trecut dincolo“ pentru a deveni întemeietorul unei lumi a spiritelor ancestrale. El nu a trecut nici spre o viaţă de beatitudine cerească, nici spre un chin veşnic într-un loc de tortură. Singura tranziţie în cazul lui a fost de la viaţă la lipsă de viaţă, de la o stare de existenţă la una de inexistenţă.

Dar restul omenirii? Oare şi descendenţii lui Adam încetează să mai existe la moarte? Biblia răspunde: „Toate [şi oamenii, şi animalele] merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână şi toate se întorc în ţărână“. — Eclesiastul 3:19, 20.

Starea morţilor

Da, morţii sunt lipsiţi de viaţă, incapabili să audă, să vadă, să vorbească sau să gândească. De exemplu, Biblia spune: „Cei vii măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic . . . Şi dragostea lor, şi ura lor, şi invidia lor, de mult au şi pierit“. Biblia mai declară: „În Locuinţa Morţilor, în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“. — Eclesiastul 9:5, 6, 10.

Prin urmare, Cuvântul lui Dumnezeu susţine că, atât timp cât trăiesc, oamenii sunt conştienţi că vor muri. Însă, odată cu moartea, ei nu mai sunt conştienţi de nimic. Ei nu stau lângă propriile lor cadavre ca să vadă ce se întâmplă cu ele. În starea de nonexistenţă nu există nici plăcere, nici durere, nici bucurie, nici întristare. Cei morţi nu sunt conştienţi de trecerea timpului. Ei se află într-o stare de inconştienţă mai profundă decât orice somn.

Iov, un slujitor al lui Dumnezeu din antichitate, ştia că oamenii nu continuă să trăiască după moarte. El a înţeles totodată că, fără intervenţia lui Dumnezeu, nu ar mai exista nici o speranţă de revenire la viaţă. Iov a spus: „Omul, când moare, rămâne întins; omul, când îşi dă sufletul, unde mai este? Aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală“ (Iov 14:10, 12). Cu siguranţă Iov nu se aştepta ca, la moarte, să li se alăture strămoşilor săi într-o lume a spiritelor.

Speranţa învierii

Întrucât, la moarte, existenţa încetează, întrebarea esenţială este cea pusă de Iov în continuare: „Dacă un om viguros moare, poate el trăi din nou?“ Iov însuşi a dat acest răspuns: „Toate zilele serviciului meu obligatoriu [perioada din mormânt] voi aştepta, până când îmi va veni uşurarea. Tu [Iehova] vei chema şi eu îţi voi răspunde. Îţi va fi dor de lucrarea mâinilor tale“. — Iov 14:14, 15, NW.

Cu alte cuvinte, chiar dacă Iov avea să treacă într-o stare de nonexistenţă, Dumnezeu nu urma să îl uite. Iov avea încredere că va veni timpul când Iehova Dumnezeu îl va „chema“ din nou la viaţă prin intermediul învierii.

Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a arătat că speranţa lui Iov în înviere era realistă. Isus a demonstrat că morţii pot fi înviaţi. Cum? Înfăptuind el însuşi învieri. El nu a fost de faţă ca să-l învie pe Iov, însă, când a fost pe pământ, Isus l-a înviat pe fiul unei văduve din oraşul Nain. Isus a mai înviat-o pe fetiţa de 12 ani a unui om cu numele Iair. Şi el l-a înviat pe prietenul său Lazăr, care fusese mort timp de patru zile. — Luca 7:11–15; 8:41, 42, 49–56; Ioan 11:38–44.

Pe lângă efectuarea acestor miracole, Isus a vorbit despre o înviere viitoare de mari proporţii. El a spus: „Vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele“ (Ioan 5:28, 29). Mai târziu, apostolul Pavel, pe care Iehova l-a folosit ca să învie un tânăr, şi-a exprimat şi el încrederea într-o înviere viitoare. El a spus: „Am în Dumnezeu nădejdea aceasta . . . că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi“. — Faptele 20:7–12; 24:15.

Aceste referiri scripturale la o înviere viitoare nu fac aluzie la continuarea vieţii într-un domeniu spiritual. Ele îndreaptă atenţia spre timpul când milioane de morţi vor reveni la viaţă în corpuri fizice chiar aici pe pământ. Aceşti înviaţi nu vor fi oameni care nu mai au nici o amintire despre viaţa lor anterioară de pe pământ. Ei nu se vor naşte tot bebeluşi. Dimpotrivă, ei vor fi aceleaşi persoane care au fost când au murit, cu aceleaşi amintiri şi cu aceeaşi personalitate. Ei înşişi se vor putea recunoaşte, iar alţii îi vor putea recunoaşte şi ei. Ce bucurie va fi atunci când aceste persoane li se vor alătura din nou prietenilor şi familiilor lor! Şi ce emoţionant va fi să-i întâlnim pe strămoşii noştri!

Înviere la viaţă cerească

Nu a spus Isus că unii vor merge la cer? Ba da. În seara dinaintea morţii sale, el a spus: „În casa Tatălui Meu sunt multe locuinţe. . . . Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, voi veni din nou şi vă voi lua la Mine Însumi, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi“ (Ioan 14:2, 3). Isus le vorbea apostolilor săi fideli, însă cuvintele sale nu lasă să se înţeleagă că toţi oamenii buni merg la cer.

Isus a indicat faptul că cei înviaţi la viaţă cerească trebuie să corespundă şi altor cerinţe pe lângă aceea de a duce o viaţă virtuoasă. O cerinţă este să aibă cunoştinţă exactă despre Iehova şi despre scopurile sale (Ioan 17:3). Alte cerinţe sunt să exercite credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos şi să asculte de Dumnezeu (Ioan 3:16; 1 Ioan 5:3). O alta este să fie ‘născuţi din nou’ în calitate de creştini botezaţi şi născuţi de spiritul sfânt al lui Dumnezeu (Ioan 1:12, 13; 3:3–6). Iar o altă cerinţă în vederea vieţii cereşti este să treacă prin încercări la fel ca Isus, dovedindu-se fideli lui Dumnezeu chiar până la moarte. — Luca 22:29; Apocalipsa 2:10.

Există un motiv pentru toate aceste cerinţe înalte. Cei înviaţi pentru viaţă cerească trebuie să îndeplinească o lucrare importantă. Iehova ştia că guvernele umane nu vor reuşi niciodată să dirijeze cu succes problemele de pe pământ. Aşa că el a pregătit un guvern, sau Regat, ceresc care să domnească peste omenire (Matei 6:9, 10). Isus va fi Regele acelui Regat (Daniel 7:13, 14). Persoanele selectate de pe pământ şi înviate pentru a trăi în cer vor domni împreună cu el. Biblia a prezis că aceşti înviaţi vor deveni „o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru şi ei vor împărăţi pe pământ“. — Apocalipsa 5:10.

Aveau oare să întrunească cerinţele pentru învierea cerească un mare număr de oameni? Nu. Fără să aibă vreo vină pentru aceasta, majoritatea celor adormiţi în moarte nu corespund cerinţelor. Mulţi dintre ei au avut puţine ocazii, sau chiar nici una, de a afla adevărul despre Iehova şi despre scopurile sale. Ei au trăit şi au murit fără să aibă vreo cunoştinţă despre Isus Cristos sau despre Regatul lui Dumnezeu.

Isus i-a numit pe cei care vor merge la cer o „turmă mică“ (Luca 12:32). Mai târziu s-a dezvăluit că numărul celor „care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ“ pentru a domni împreună cu Cristos în cer avea să fie de 144 000 (Apocalipsa 14:1–3; 20:6). Chiar dacă 144 000 este un număr suficient de mare pentru a ocupa acele „multe locuri“ la care a făcut referire Isus, el este mic în comparaţie cu miliardele de oameni care au descins din Adam. — Ioan 14:2.

Evenimente dinaintea învierii pământeşti

Să trecem în revistă ce am discutat până aici. Potrivit Bibliei, cei care mor sunt lipsiţi de viaţă în moarte până când vor fi înviaţi de Iehova Dumnezeu. Unii sunt înviaţi la viaţă cerească, unde vor domni cu Isus Cristos în guvernul Regatului. Majoritatea oamenilor vor fi înviaţi pe pământ, urmând să devină supuşi ai Regatului.

Iehova îşi va împlini scopul cu privire la pământ prin intermediul învierii pământeşti, în parte. Iehova a creat pământul „ca să fie locuit“ (Isaia 45:18). El trebuia să fie locuinţa permanentă a omenirii. Aşadar, psalmistul a cântat: „Cerurile sunt cerurile DOMNULUI, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor“. — Psalmul 115:16.

Înainte de a începe învierea la viaţă pământească trebuie să aibă loc mari schimbări. Probabil sunteţi de acord că în scopul lui Dumnezeu nu a fost prevăzut ca pământul să ajungă plin de războaie, poluare, crime şi violenţă. Aceste probleme sunt cauzate de oameni care nu au respect faţă de Dumnezeu şi faţă de legile sale drepte. Prin urmare, Regatul lui Dumnezeu îi va ‘distruge pe cei care distrug pământul’ — un pas important în vederea realizării voinţei sale pe pământ (Apocalipsa 11:18). Regatul îi va distruge pe toţi oamenii răi, permiţându-le celor drepţi să trăiască veşnic pe pământ. — Psalmul 37:9, 29.

Paradisul pe pământ

Cei înviaţi pe un pământ curăţat vor avea un temperament blând, vor fi oameni plini de compasiune, care fac ce este drept (compară cu Matei 5:5). Sub supravegherea iubitoare a Regatului lui Dumnezeu, ei vor avea o viaţă fericită, în siguranţă. Biblia oferă această minunată anticipare a condiţiilor care vor predomina atunci: „[Dumnezeu] va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut“. — Apocalipsa 21:4.

Da, pământul va fi transformat într-un paradis (Luca 23:43). Gândiţi-vă ce va însemna aceasta! Spitalele şi sanatoriile vor fi desfiinţate. În paradis, cei care suferă în prezent din cauza bătrâneţii vor fi din nou puternici şi sănătoşi (Iov 33:25; Isaia 35:5, 6). Nu vor mai exista birouri de pompe funebre, cimitire sau pietre funerare. Prin intermediul Regatului său, Iehova ‘va nimici moartea pe vecie’ (Isaia 25:8). Astfel de binecuvântări pot însemna, în mod sigur, o viaţă nouă pentru noi şi pentru strămoşii noştri.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Cei înviaţi pe pământ vor fi supuşi ai Regatului.