Iubirea învinge gelozia nepotrivită
„Iubirea nu este geloasă.“ — 1 CORINTENI 13:4, NW.
1, 2. a) Ce le-a zis Isus discipolilor săi despre iubire? b) Este posibil şi să iubeşti, şi să fii gelos, şi cum îţi justifici răspunsul?
IUBIREA este un semn definitoriu al adevăratului creştinism. „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste între voi“, a zis Isus Cristos (Ioan 13:35). Apostolul Pavel a fost inspirat să explice modul în care iubirea trebuie să înfluenţeze relaţiile dintre creştini. Printre altele, el a scris: „Iubirea nu este geloasă“. — 1 Corinteni 13:4, NW.
2 Când a scris aceste cuvinte, Pavel s-a referit la gelozia nepotrivită. Altminteri, el nu le-ar fi spus membrilor aceleiaşi congregaţii: „Sunt gelos cu privire la voi cu o gelozie din Dumnezeu [sfântă, NW]“ (2 Corinteni 11:2). Această „gelozie sfântă“ a fost stârnită din cauza oamenilor care exercitau o influenţă dăunătoare în congregaţie. Lucrul acesta l-a îndemnat pe Pavel să le scrie creştinilor din Corint o a doua scrisoare inspirată care conţinea multe sfaturi pline de iubire. — 2 Corinteni 11:3–5.
Gelozia la creştini
3. Cum a apărut la creştinii din Corint o problemă în legătură cu gelozia?
3 În prima sa scrisoare către Corinteni, Pavel a trebuit să rezolve o problemă care îi împiedica pe aceşti creştini noi să se înţeleagă unii cu alţii. Ei îi preamăreau pe anumiţi oameni, ‘lăudându-se unul împotriva celuilalt’. Aceasta a dus la dezbinări în cadrul congregaţiei, diferiţi membri ai ei spunând: „Eu sunt al lui Pavel!“, „Şi eu al lui Apolo!“, „Şi eu al lui Chifa!“ (1 Corinteni 1:12; 4:6). Sub îndrumarea spiritului sfânt, apostolul Pavel a putut să abordeze fondul problemei. Corintenii se comportau ca nişte oameni carnali, nu „spirituali“ (NW). Iată ce le-a scris deci Pavel: „Carnali sunteţi. În adevăr, când printre voi este gelozie şi ceartă şi dezbinări, nu sunteţi voi carnali şi nu umblaţi voi în felul omului?“ — 1 Corinteni 3:1–3.
4. Ce ilustrare a folosit Pavel pentru a-şi ajuta fraţii să ajungă la o concepţie corectă unii despre alţii, şi ce învăţăminte tragem de aici?
4 Pavel i-a ajutat pe corinteni să înţeleagă concepţia corectă despre talentele şi aptitudinile persoanelor din congregaţie. El a întrebat: „Cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?“ (1 Corinteni 4:7). În 1 Corinteni, capitolul 12, Pavel a arătat că cei care fac parte din congregaţie sunt ca membrele unui corp omenesc, cum ar fi mâna, ochiul şi urechea. El a subliniat ideea că Dumnezeu a făcut în aşa fel membrele corpului, încât să se îngrijească unele de altele. Pavel le-a mai scris următoarele: „Dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună cu el“ (1 Corinteni 12:26). Toţi slujitorii actuali ai lui Dumnezeu trebuie să pună în practică acest principiu în relaţiile dintre ei. În loc să fim geloşi pe cineva din cauza însărcinării sau a realizărilor lui în serviciul pentru Dumnezeu, noi trebuie să ne bucurăm împreună cu el.
5. Ce aflăm din Iacov 4:5, şi cum scot Scripturile în evidenţă veridicitatea acestor cuvinte?
5 Să recunoaştem că acest lucru este uşor de spus, dar greu de făcut. Scriitorul biblic Iacov ne aminteşte că în fiecare om păcătos sălăşluieşte „tendinţa spre invidie“ (Iacov 4:5, NW). Prima moarte a unui om a avut loc deoarece Cain a dat frâu liber unei gelozii negative. Filistenii l-au persecutat pe Isaac fiindcă erau invidioşi pe prosperitatea sa continuă. Rahela era geloasă pe fecunditatea surorii ei. Fiii lui Iacov erau geloşi pe favoarea pe care tatăl lor i-o arăta fratelui lor mai tânăr Iosif. Miriam era, evident, geloasă pe cumnata ei neisraelită. Din invidie, Core, Datan şi Abiram au conspirat împotriva lui Moise şi a lui Aaron. Regele Saul a devenit gelos pe succesele militare ale lui David. Fără îndoială că gelozia a fost şi un factor care a generat repetate certuri între discipolii lui Isus cu privire la cine era cel mai mare dintre ei. Adevărul este că nici un om imperfect nu este cu desăvârşire scutit de această păcătoasă ‘tendinţă spre invidie’. — Geneza 4:4–8; 26:14; 30:1; 37:11; Numeri 12:1, 2; 16:1–3; Psalmul 106:16; 1 Samuel 18:7–9; Matei 20:21, 24; Marcu 9:33, 34; Luca 22:24.
În congregaţie
6. Cum pot bătrânii să-şi stăpânească tendinţa spre invidie?
6 Toţi creştinii trebuie să se păzească de invidie şi de gelozia nepotrivită, inclusiv bătrânii numiţi să se îngrijească de congregaţiile poporului lui Dumnezeu. Dacă un bătrân manifestă umilinţă a minţii, el nu va încerca în mod ambiţios să-i pună în umbră pe alţii. Pe de altă parte, dacă un anumit bătrân are aptitudini remarcabile de organizator sau de vorbitor public, ceilalţi se vor bucura, considerând aceasta drept o binecuvântare pentru congregaţie (Romani 12:15, 16). Poate că un frate face progrese frumoase, dovedind că produce în viaţă roadele spiritului lui Dumnezeu. Când îi analizează calităţile, bătrânii trebuie să aibă grijă să nu exagereze o greşeală minoră a acestuia ca să se justifice de ce nu îl recomandă ca slujitor ministerial sau ca bătrân. Lucrul acesta ar trăda lipsă de iubire şi de rezonabilitate.
7. Ce problemă poate apărea când un creştin primeşte o însărcinare teocratică?
7 Dacă cineva primeşte o însărcinare teocratică sau o binecuvântare spirituală, ceilalţi membri ai congregaţiei trebuie să se păzească de invidie. De exemplu, poate că la demonstraţiile de la întrunirile creştine o soră capabilă este folosită mai des decât o altă soră. Lucrul acesta poate stârni gelozia unor surori. O problemă asemănătoare a existat, probabil, şi între Evodia şi Sintiche, din congregaţia din Filipi. Poate că surorile de azi care manifestă asemenea sentimente trebuie încurajate cu amabilitate de bătrâni să manifeste umilinţă şi „să fie cu un gând în Domnul“. — Filipeni 2:2, 3; 4:2, 3.
8. La ce păcate poate duce gelozia?
8 Poate că un creştin cunoaşte o greşeală comisă în trecut de cineva care este binecuvântat acum cu privilegii în congregaţie (Iacov 3:2). Poate că, din gelozie, el se simte ispitit să le spună altora acest lucru şi să conteste însărcinarea pe care o are acel frate în congregaţie. Faptul acesta ar fi contrar iubirii, care „acoperă o mulţime de păcate“ (1 Petru 4:8). Discuţiile iscate de gelozie pot tulbura pacea unei congregaţii. „Dacă aveţi în inimile voastre gelozie amară şi ceartă, a avertizat discipolul Iacov, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, sufletească, demonică.“ — Iacov 3:14, 15.
În familie
9. Cum pot partenerii conjugali să-şi stăpânească sentimentele de gelozie?
9 Multe căsnicii eşuează din cauza geloziei nepotrivite. Faptul de a nu avea încredere în partenerul conjugal dovedeşte lipsă de iubire (1 Corinteni 13:7). Pe de altă parte, unul dintre parteneri poate fi insensibil la sentimentele de gelozie ale celuilalt. De exemplu, o soţie poate fi geloasă deoarece soţul ei îi acordă atenţie unei alte persoane de sex opus. Sau poate că un soţ devine gelos din cauza timpului pe care soţia lui îl petrece cu îngrijirea unei rude nevoiaşe. Fiindu-le jenă din cauza acestor sentimente, partenerii conjugali poate că nu spun nimic, dar îşi manifestă frustrarea în diferite moduri care complică lucrurile. În loc să procedeze astfel, un partener conjugal gelos trebuie să vorbească şi să-şi mărturisească sincer sentimentele. La rândul său, celălalt partener trebuie să manifeste înţelegere şi să-şi asigure partenerul de iubirea lui (Efeseni 5:28, 29). Amândoi trebuie să stingă sentimentele de gelozie, evitând situaţiile care le stârnesc. Poate că, uneori, un supraveghetor creştin trebuie să-şi ajute soţia să înţeleagă faptul că, pentru a se achita de responsabilitatea de păstor al turmei lui Dumnezeu, el acordă o atenţie corespunzătoare şi în limitele bunei cuviinţe persoanelor de sex opus din congregaţie (Isaia 32:2). Desigur, un bătrân trebuie să fie atent ca să nu dea niciodată motive întemeiate de gelozie. Aceasta pretinde din partea lui să fie echilibrat şi să aibă grijă să dedice timp întăririi propriilor legături conjugale. — 1 Timotei 3:5; 5:1, 2.
10. Cum pot părinţii să-şi ajute copiii să-şi învingă sentimentele de gelozie?
10 Şi părinţii trebuie să-şi ajute copiii să înţeleagă ce este gelozia nepotrivită. Deseori, între copii se stârnesc certuri care se transformă în bătăi. În majoritatea cazurilor, cauza fundamentală a acestora este gelozia. Întrucât fiecare copil îşi are necesităţile lui, copiii nu pot fi trataţi toţi la fel. Pe lângă aceasta, ei trebuie să înţeleagă faptul că fiecare dintre ei are atât calităţi, cât şi defecte. Dacă de fiecare dată un copil este îndemnat să facă tot atât cât face şi celălalt, lucrul acesta poate trezi în el invidia, iar în celălalt mândria. Deci părinţii trebuie să-şi înveţe copiii să-şi aprecieze progresele, reflectând la exemplele din Cuvântul lui Dumnezeu, nu luându-se la întrecere unul cu altul. Iată ce spune Biblia: „Să nu devenim egotişti, promovând competiţii între noi, invidiindu-ne unii pe alţii“, ci „fiecare să-şi dovedească propria sa lucrare şi atunci va avea motiv de exultare numai cu privire la el însuşi şi nu prin comparaţie cu altă persoană“ (Galateni 5:26, NW; 6:4, NW). Dar lucrul cel mai important este ca părinţii creştini să-şi ajute copiii studiind cu regularitate Biblia cu ei şi punctând exemplele bune şi pe cele rele din Cuvântul lui Dumnezeu. — 2 Timotei 3:15.
Exemple de persoane care şi-au stăpânit gelozia
11. În ce fel a fost Moise un excelent exemplu în ce priveşte stăpânirea geloziei?
11 Spre deosebire de conducătorii avizi de putere ai acestei lumi, „Moise era foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului“ (Numeri 12:3). Când misiunea de a-i conduce singur pe israeliţi a devenit o povară pentru Moise, Iehova a făcut ca spiritul Său să acţioneze asupra a 70 de israeliţi, dându-le putere ca să-l ajute. Când doi dintre aceştia au început să acţioneze ca profeţi, Iosua a considerat că lucrul acesta punea în umbră calitatea de conducător a lui Moise, înjosindu-l. Iosua a vrut să le impună limite acestor oameni, dar Moise i-a spus cu umilinţă: „Eşti gelos pentru mine? De-ar fi ca tot poporul DOMNULUI să fie alcătuit din proroci şi DOMNUL să-Şi pună Duhul Lui peste ei!“ (Numeri 11:29). Într-adevăr, Moise a fost bucuros când alţii au primit privilegii de serviciu. El nu a fost gelos şi nu a dorit glorie pentru sine.
12. Ce l-a ajutat pe Ionatan să evite sentimentele de gelozie?
12 Un exemplu minunat al modului în care iubirea stăpâneşte eventualele sentimente de gelozie nepotrivită l-a dat Ionatan, fiul regelui israelit Saul. Ionatan urma să moştenească tronul tatălui său, dar Iehova îl alesese ca succesor la tron pe David, fiul lui Iese. Mulţi oameni, dacă s-ar fi aflat în situaţia lui Ionatan, ar fi fost geloşi pe David, considerându-l rival. Totuşi, datorită iubirii lui Ionatan pentru David, gelozia nu a putut niciodată să pună stăpânire pe fiul lui Saul. Iată de ce, când a aflat de moartea lui Ionatan, David a putut să spună: „Sunt îndurerat pentru tine, fratele meu Ionatan! Tu erai plin de farmec pentru mine; iubirea ta pentru mine era minunată: mai presus de dragostea de femeie“. — 2 Samuel 1:26.
Exemple desăvârşite
13. Cine este cel mai bun exemplu în ce priveşte gelozia, şi de ce?
13 Iehova Dumnezeu este cel mai mare exemplu de persoană care îşi stăpâneşte chiar şi gelozia potrivită. El exercită un control perfect asupra acestor sentimente. Orice manifestare puternică a geloziei divine este întotdeauna în armonie cu iubirea, justiţia şi înţelepciunea lui Dumnezeu. — Isaia 42:13, 14.
14. Ce exemplu a dat Isus în comparaţie cu Satan?
14 Al doilea exemplu remarcabil de persoană care îşi stăpâneşte gelozia este Isus Cristos, Fiul preaiubit al lui Dumnezeu. „Măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi [Isus] n-a socotit ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu“ (Filipeni 2:6). Ce contrast izbitor între atitudinea sa şi atitudinea manifestată de îngerul ambiţios care a devenit Satan Diavolul! Asemenea „împăratului Babilonului“, Satan a dorit, plin de gelozie, să ‘fie ca Cel Prea Înalt’, devenind un dumnezeu rival în opoziţie cu Iehova (Isaia 14:4, 14; 2 Corinteni 4:4). Satan chiar a încercat să-l determine pe Isus ‘să se arunce înaintea lui şi să i se închine’ (Matei 4:9). Dar nimic nu l-a putut abate pe Isus de la supunerea sa umilă faţă de suveranitatea lui Iehova. În contrast cu Satan, Isus „S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce“. Isus a susţinut legitimitatea guvernării Tatălui său, respingând totalmente atitudinea plină de mândrie şi gelozie a Diavolului. Fiindcă Isus a fost fidel, „Dumnezeu L-a înălţat foarte sus şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domn“. — Filipeni 2:7–11.
Cum să ne stăpânim gelozia
15. De ce trebuie să avem grijă să ne stăpânim sentimentele de gelozie?
15 Spre deosebire de Dumnezeu şi de Cristos, creştinii sunt imperfecţi. Fiind păcătoşi, poate că, uneori, se simt îndemnaţi să acţioneze cu o gelozie păcătoasă. De aceea, în loc să lăsăm ca gelozia să ne îndemne să-l criticăm pe un colaborator în credinţă pentru o greşeală minoră sau pentru o faptă rea imaginară, trebuie să reflectăm la următoarele cuvinte inspirate: „Nu fi prea drept şi nu te socoti prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur?“ — Eclesiastul 7:16.
16. Ce sfaturi preţioase cu privire la gelozie au fost date într-o ediţie din trecut a acestei reviste?
16 Iată ce se preciza cu privire la gelozie în Turnul de veghere din 15 martie 1911: „Deşi trebuie să fim foarte zeloşi şi foarte geloşi pentru cauza Domnului, trebuie totuşi să ne asigurăm deplin că slăbiciunea unui alt creştin nu constituie o chestiune personală; şi trebuie să vedem dacă nu cumva suntem persoane care se amestecă în treburile altora. De asemenea, trebuie să vedem dacă este potrivit ca bătrânii să se ocupe de problema respectivă ori dacă este sau nu de datoria noastră să mergem să le spunem bătrânilor. Toţi trebuie să fim foarte geloşi pentru cauza Domnului şi pentru lucrarea sa, dar trebuie să fim foarte atenţi ca gelozia aceasta să nu fie amară . . . cu alte cuvinte, trebuie să ne asigurăm deplin că nu suntem geloşi pe altul, ci pentru altul, şi anume pentru interesele şi bunăstarea sa“. — 1 Petru 4:15.
17. Cum putem evita păcatele generate de gelozie?
17 Cum putem noi, în calitate de creştini, să evităm mândria, gelozia şi invidia? Putem face aceasta dacă lăsăm ca spiritul sfânt al lui Dumnezeu să acţioneze liber în viaţa noastră. De exemplu, trebuie să ne rugăm pentru spiritul lui Dumnezeu şi pentru ajutor ca să manifestăm excelentele roade ale acestuia (Luca 11:13). Trebuie să frecventăm întrunirile creştine, care se deschid cu o rugăciune şi care se bucură de spiritul lui Dumnezeu şi de binecuvântarea sa. În plus, trebuie să studiem Biblia, care a fost inspirată de Dumnezeu (2 Timotei 3:16). De asemenea, trebuie să participăm la lucrarea de predicare a Regatului, lucrare care se efectuează cu puterea spiritului sfânt al lui Iehova (Faptele 1:8). Faptul de a-i ajuta pe colaboratorii noştri creştini care s-au simţit zdrobiţi de o experienţă amară este un alt mod de a ne supune influenţei binefăcătoare a spiritului sfânt al lui Dumnezeu (Isaia 57:15; 1 Ioan 3:15–17). Îndeplinirea cu zel a tuturor acestor obligaţii creştine va contribui la ocrotirea noastră de păcatele generate de gelozie, căci Cuvântul lui Dumnezeu declară: „Continuaţi să umblaţi prin spirit şi nu veţi îndeplini nici o dorinţă carnală“. — Galateni 5:16, NW.
18. De ce nu va trebui să luptăm pentru totdeauna împotriva sentimentelor de gelozie nepotrivită?
18 Primul dintre roadele spiritului sfânt al lui Dumnezeu este iubirea (Galateni 5:22, 23). Manifestarea iubirii ne va ajuta să ne stăpânim tendinţele păcătoase acum. Dar în viitor? Milioane de slujitori ai lui Iehova speră să trăiască în viitorul Paradis pământesc, unde pot aştepta cu încredere să ajungă oameni perfecţi. În acea lume nouă va predomina iubirea şi nimeni nu va mai cădea pradă sentimentelor de gelozie nepotrivită, deoarece „însăşi creaţia va fi eliberată din robia stricăciunii, ca să se bucure de libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu“. — Romani 8:21.
Idei la care să medităm
◻ Ce ilustrare folosită de Pavel a ajutat la învingerea geloziei?
◻ Cum ar putea gelozia să tulbure pacea unei congregaţii?
◻ Cum pot părinţii să-i înveţe pe copii să-şi învingă gelozia?
◻ Cum putem evita păcatele generate de gelozie?
[Legenda fotografiei de la pagina 16]
Nu lăsaţi ca gelozia să tulbure pacea congregaţiei!
[Legenda fotografiei de la pagina 17]
Părinţii îşi pot învăţa copiii să-şi învingă sentimentele de gelozie.