Este Dumnezeu pe primul loc în familia ta?

„Să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată inima ta.“ — MARCU 12:29, 30.

 1. Cât este de important să-l iubim pe Iehova?

„CARE este cea dintâi dintre toate poruncile?“, l-a întrebat un cărturar pe Isus. În loc să-şi spună propria-i părere, Isus a răspuns la întrebarea acestuia citând din Cuvântul lui Dumnezeu versetele din Deuteronomul 6:4, 5. El a zis: „Cea dintâi este aceasta: «Ascultă, Israele! DOMNUL [Iehova, NW], Dumnezeul nostru, DOMNUL este unul singur»; şi: «Să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată gândirea ta şi cu toată puterea ta»“. — Marcu 12:28–30.

 2. a) Ce opoziţie a avut de înfruntat Isus? b) Ce poate face uneori dificil faptul de a-i plăcea lui Iehova?

² Faptul de a asculta de ceea ce Isus a numit cea dintâi poruncă — adică cea mai importantă — pretinde să facem întotdeauna ce-i place lui Iehova. Isus a făcut lucrul acesta, deşi, cu o anumită ocazie, apostolul Petru a obiectat cu privire la atitudinea lui Isus, iar cu o alta, propriile sale rude apropiate au făcut la fel (Matei 16:21–23; Marcu 3:21; Ioan 8:29). Ce vei face tu într-o situaţie similară? Să presupunem că membrii familiei tale doresc să pui capăt studierii Bibliei şi asocierii cu Martorii lui Iehova. Îl vei pune pe Dumnezeu pe primul loc făcând ce-i place lui? Este Dumnezeu pe primul loc, chiar şi atunci când membrii familiei se împotrivesc, poate, eforturilor tale de a-i sluji?

Capcana opoziţiei din partea familiei

 3. a) Ce consecinţe ar putea avea învăţăturile lui Isus asupra familiei? b) Cum pot arăta membrii familiei pentru cine au o mai mare afecţiune?

³ Isus nu a minimizat dificultăţile care ar putea rezulta atunci când alţi membri ai familiei se împotrivesc celui care acceptă învăţăturile sale. „Omul va avea ca vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui“, a spus Isus. Însă, în pofida acestei regretabile consecinţe, Isus a arătat cine trebuie să fie pe primul loc, spunând: „Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine“ (Matei 10:34–37). Îl punem pe Iehova Dumnezeu pe primul loc respectând învăţăturile Fiului său, Isus Cristos, care este „reprezentarea exactă a Fiinţei Lui [Dumnezeu]“. — Evrei 1:3; Ioan 14:9.

 4. a) Ce a spus Isus că implica faptul de a fi un discipol al său? b) În ce sens trebuie creştinii să-i urască pe membrii familiei?

⁴ Cu o altă ocazie, când a vorbit despre ce anume implică faptul de a fi un adevărat discipol al său, Isus a spus: „Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe soţia sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu“ (Luca 14:26). Evident, Isus nu a vrut să spună că discipolii săi trebuie să-i urască literalmente pe membrii familiei lor, deoarece el le-a poruncit oamenilor să-şi iubească chiar şi duşmanii (Matei 5:44). Isus s-a referit aici, mai degrabă, la faptul că discipolii săi trebuie să-i iubească pe membrii familiei mai puţin decât pe Dumnezeu. (Compară cu Matei 6:24.) În armonie cu această înţelegere, Biblia spune că Iacov a „urât-o“ pe Leea şi a iubit-o pe Rahela, ceea ce însemna că el nu a iubit-o pe Leea atât de mult ca pe sora ei, Rahela (Geneza 29:30–32, NW). Conform celor spuse de Isus, noi trebuie să urâm, adică să iubim mai puţin decât pe Iehova chiar propria noastră ‘viaţă’, sau sufletul nostru!

 5. Cum exploatează Satan cu viclenie aranjamentul familial?

⁵ În calitate de Creator şi Dătător al vieţii, Iehova merită devoţiune completă din partea tuturor slujitorilor săi (Apocalipsa 4:11). „Îmi plec genunchii înaintea Tatălui“, a scris apostolul Pavel, „din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ“ (Efeseni 3:14, 15). Iehova a conceput aranjamentul familial într-un mod minunat, astfel că membrii familiei au afecţiune naturală unii pentru alţii (1 Împăraţi 3:25, 26; 1 Tesaloniceni 2:7). Însă Satan Diavolul exploatează cu viclenie această afecţiune naturală care include dorinţa de a le plăcea celor dragi. El înteţeşte focul opoziţiei din cadrul familiei, şi pentru mulţi este o adevărată încercare să stea fermi de partea adevărului Bibliei în faţa acesteia. — Apocalipsa 12:9, 12.

Înfruntând încercarea

 6, 7. a) Cum pot fi ajutaţi membrii familiei să înţeleagă importanţa studierii Bibliei şi a asocierii creştine? b) Cum putem demonstra că îi iubim cu adevărat pe membrii familiei noastre?

⁶ Ce vei face dacă vei fi obligat să alegi între a-i plăcea lui Dumnezeu şi a-i plăcea unui membru al familiei? Vei gândi că Dumnezeu nu aşteaptă de la noi să studiem Cuvântul său şi să aplicăm principiile sale dacă lucrul acesta creează disensiuni familiale? Dar gândeşte-te. Dacă cedezi şi încetezi să studiezi Biblia sau să te asociezi cu Martorii lui Iehova, cum vor ajunge cei dragi să înţeleagă că cunoştinţa exactă a Bibliei este o chestiune de viaţă şi de moarte? — Ioan 17:3; 2 Tesaloniceni 1:6–8.

⁷ Am putea ilustra această situaţie astfel: Un membru al familiei are, probabil, patima băutului. Faptul de a ignora sau scuza problema sa ar fi realmente în folosul lui? Ar fi mai bine să păstrezi pacea renunţând şi nefăcând nimic cu privire la problema sa? Nu, probabil eşti de acord că cel mai bine ar fi să încerci să-l ajuţi să depăşească problema beţiei, chiar dacă aceasta înseamnă să înfrunţi furia şi ameninţările lui (Proverbele 29:25). În mod similar, dacă îi iubeşti cu adevărat pe membrii familiei tale, nu vei ceda în faţa eforturilor lor de a te opri să studiezi Biblia (Faptele 5:29). Numai luând poziţie fermă îi poţi ajuta să înţeleagă că faptul de a trăi conform învăţăturilor lui Cristos înseamnă însăşi viaţa noastră.

 8. Cum tragem foloase din faptul că Isus a îndeplinit în mod fidel voinţa lui Dumnezeu?

⁸ Uneori poate fi foarte dificil să-l punem pe Dumnezeu pe primul loc. Dar să nu uităm, Satan i-a făcut dificilă înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu chiar şi lui Isus. Însă Isus niciodată nu a renunţat; pentru noi, el a îndurat chiar şi chinurile morţii pe un stâlp de tortură. „Isus Hristos, [este] Mântuitorul nostru“, spune Biblia. El „a murit pentru noi“ (Tit 3:6; 1 Tesaloniceni 5:10). Nu suntem recunoscători pentru faptul că Isus nu a cedat în faţa opoziţiei? Deoarece a suferit o moarte de jertfă, noi avem perspectiva vieţii veşnice într-o paşnică lume nouă a dreptăţii, exercitând credinţă în sângele vărsat de el. — Ioan 3:16, 36; Apocalipsa 21:3, 4.

Posibilitatea unei recompense bogate

 9. a) Cum pot lua parte creştinii la salvarea altora? b) Care era situaţia familială a lui Timotei?

⁹ Ţi-ai dat seama că şi tu poţi lua parte la salvarea altora, inclusiv a mult iubitelor tale rude? Apostolul Pavel l-a îndemnat pe Timotei: „Stăruie în aceste lucruri [pe care le-ai învăţat], căci făcând aşa, te vei mântui [salva, NW] şi pe tine însuţi şi pe cei care te ascultă“ (1 Timotei 4:16). Timotei a crescut într-un cămin divizat, tatăl său grec fiind necredincios (Faptele 16:1; 2 Timotei 1:5; 3:14). Deşi nu ştim dacă tatăl lui Timotei a devenit vreodată credincios, posibilitatea care i s-a oferit a fost mult facilitată de conduita fidelă a soţiei sale, Eunice, şi a lui Timotei.

10. Ce pot face creştinii pentru a-i ajuta pe partenerii lor necredincioşi?

¹⁰ Scripturile dezvăluie faptul că soţii şi soţiile care susţin cu fermitate adevărul biblic pot contribui la salvarea partenerilor lor necreştini, ajutându-i să devină credincioşi. Apostolul Pavel a scris: „Dacă un frate are o soţie necredincioasă şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea. Şi dacă o femeie are un soţ necredincios şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de soţul ei. Căci ce ştii tu, soţie, dacă îţi vei mântui soţul? Sau ce ştii tu, soţule, dacă îţi vei mântui soţia?“ (1 Corinteni 7:12, 13, 16). Apostolul Petru a descris modul concret în care soţiile îşi puteau salva soţii, dând îndemnul: „Fiţi supuse şi voi soţilor voştri, pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea soţiilor lor“. — 1 Petru 3:1.

11, 12. a) Ce recompensă au primit mii de creştini, şi ce au făcut ei pentru a o primi? b) Relataţi experienţa unui membru de familie care a fost răsplătit pentru perseverenţa sa fidelă.

¹¹ În ultimii ani, mii de oameni au devenit Martori ai lui Iehova după ce s-au împotrivit luni sau chiar ani de zile activităţii creştine a rudelor lor Martore. Ce recompensă este aceasta pentru creştinii care au rămas fermi şi ce binecuvântare pentru foştii împotrivitori! Cu emoţie în glas, un bătrân creştin în vârstă de 74 de ani a relatat: „Le mulţumesc adesea soţiei şi copiilor pentru că au stat neclintiţi de partea adevărului pe parcursul anilor în care eu eram un împotrivitor“. El a spus că timp de trei ani a refuzat cu încăpăţânare să-i permită soţiei chiar şi să-i vorbească despre Biblie. „Dar ea a ales momentul favorabil“, a spus el, „şi a început să-mi depună mărturie în timp ce îmi masa picioarele. Cât sunt de recunoscător că nu a cedat în faţa opoziţiei mele!“

¹² Un alt soţ care s-a împotrivit familiei sale a scris: ‘Eram cel mai înverşunat duşman al soţiei mele, deoarece, după ce ea a acceptat adevărul, o ameninţam şi ne certam în fiecare zi; trebuie să spun că întotdeauna eu eram cel care începea cearta. Dar în zadar; soţia mea rămânea ferm ataşată de Biblie. Au trecut astfel doisprezece ani de luptă înverşunată împotriva adevărului, împotriva soţiei şi a copilului meu. Pentru amândoi, eu eram Diavolul încarnat’. În cele din urmă, acest bărbat a început să-şi analizeze viaţa. ‘Mi-am dat seama ce ticălos fusesem’, a explicat el. ‘Am citit Biblia şi, graţie instruirii primite, sunt în prezent un Martor botezat.’ Dar gândiţi-vă la marea recompensă a soţiei, care a contribuit la ‘salvarea soţului ei’, îndurând cu fidelitate opoziţia acestuia timp de 12 ani!

Să învăţăm de la Isus

13. a) Care este lecţia principală pe care soţii şi soţiile ar trebui s-o înveţe din viaţa lui Isus? b) Cum pot trage foloase din exemplul lui Isus oamenii care găsesc că le este greu să se supună voinţei lui Dumnezeu?

¹³ Lecţia principală pe care soţii şi soţiile ar trebui s-o înveţe din viaţa lui Isus este aceea a ascultării de Dumnezeu. „Totdeauna fac ce-I este plăcut“, a spus Isus. „Nu caut voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis“ (Ioan 5:30; 8:29). Isus a fost ascultător chiar şi atunci când, odată, i-a displăcut un anumit aspect al voinţei lui Dumnezeu. „Dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine“, s-a rugat el. Dar a adăugat imediat: „Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta“ (Luca 22:42). Isus nu i-a cerut lui Dumnezeu să-şi schimbe voinţa; el a arătat că îl iubea cu adevărat pe Dumnezeu, supunându-se în mod ascultător voinţei Sale, indiferent care ar fi fost aceasta (1 Ioan 5:3). Faptul de a pune voinţa lui Dumnezeu întotdeauna pe primul loc, aşa cum a făcut Isus, este de importanţă vitală pentru a avea succes nu numai în viaţa de celibatar, ci şi în viaţa conjugală şi de familie. Să vedem de ce.

14. Ce mod de gândire greşit au unii creştini?

¹⁴ Aşa cum am văzut mai înainte, atunci când cei credincioşi îl pun pe Dumnezeu pe primul loc, ei caută să rămână cu partenerii lor necredincioşi, reuşind adesea să-i orienteze pe calea salvării. Chiar şi atunci când ambii parteneri sunt credincioşi, căsnicia s-ar putea să nu fie deloc ideală. Din cauza înclinaţiilor păcătoase, soţii şi soţiile nu au întotdeauna gânduri iubitoare unul faţă de celălalt (Romani 7:19, 20; 1 Corinteni 7:28). Unii merg până acolo, încât se gândesc să-şi caute un alt partener, chiar dacă nu au motive scripturale de divorţ (Matei 19:9; Evrei 13:4). Ei raţionează că aşa este cel mai bine pentru ei, că voinţa lui Dumnezeu ca soţii şi soţiile să rămână împreună este prea grea (Maleahi 2:16; Matei 19:5, 6). Acesta este, evident, un alt caz de reflectare a gândurilor umane, şi nu a gândurilor lui Dumnezeu.

15. De ce constituie o protecţie faptul de a-l pune pe Dumnezeu pe primul loc?

¹⁵ Ce protecţie constituie faptul de a-l pune pe Dumnezeu pe primul loc! Partenerii conjugali care fac acest lucru vor încerca să rămână ataşaţi unul de altul şi să-şi rezolve problemele aplicând sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu. Ei evită astfel toate suferinţele ce rezultă din ignorarea voinţei Sale (Psalmul 19:7–11). Acest lucru este ilustrat de un cuplu tânăr care, aflându-se în pragul divorţului, a decis să urmeze sfatul Bibliei. După ani de zile, reflectând la bucuria pe care o avea în căsnicia ei, soţia a spus: „Când mă gândesc că puteam fi separată de soţul meu în toţi aceşti ani, trebuie să mă aşez şi să plâng în hohote. Şi mă rog lui Iehova Dumnezeu şi-i mulţumesc pentru sfatul şi îndrumarea sa care ne-au unit într-o relaţie atât de fericită“.

Soţilor, soţiilor, imitaţi-l pe Cristos!

16. Ce exemplu a lăsat Isus atât pentru soţi, cât şi pentru soţii?

¹⁶ Isus, care întotdeauna l-a pus pe Dumnezeu pe primul loc, le-a dat un minunat exemplu atât soţilor, cât şi soţiilor, şi este bine ca ei să-i acorde multă atenţie. Soţii sunt îndemnaţi să imite modul plin de consideraţie în care Isus îşi exercită autoritatea de cap asupra membrilor congregaţiei creştine (Efeseni 5:23). Iar soţiile creştine pot învăţa din exemplul ireproşabil de supunere a lui Isus faţă de Dumnezeu. — 1 Corinteni 11:3.

17, 18. În ce moduri le-a dat Isus un excelent exemplu soţilor?

¹⁷ Biblia dă porunca: „Soţilor, iubiţi-vă soţiile, după cum şi Hristos a iubit Biserca şi S-a dat pe Sine pentru ea“ (Efeseni 5:25). O modalitate importantă prin care Isus şi-a arătat iubirea faţă de congregaţia formată din discipolii săi a fost aceea că le era un prieten apropiat. „V-am numit prieteni, a spus Isus, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu“ (Ioan 15:15). Gândiţi-vă la tot timpul pe care l-a petrecut Isus discutând cu discipolii săi — la nenumăratele discuţii pe care le-a avut cu ei — şi la încrederea pe care le-a acordat-o! Nu constituie acesta un excelent exemplu pentru soţi?

¹⁸ Isus a manifestat un interes real faţă de discipolii săi şi a avut o sinceră afecţiune pentru ei (Ioan 13:1). Când învăţăturile sale le erau neclare, el îşi făcea cu răbdare timp pentru a clarifica în particular lucrurile (Matei 13:36–43). Soţilor, este bunăstarea spirituală a soţiilor voastre un lucru la fel de important pentru voi? Petreci tu timp cu ea, asigurându-te că amândoi aveţi clare în minte şi inimă adevărurile Bibliei? Isus i-a însoţit pe apostolii săi în minister, instruindu-i probabil pe fiecare în parte. Îţi însoţeşti tu soţia în minister, făcând împreună cu ea vizite din casă în casă şi conducând studii biblice?

19. Cum le-a lăsat Isus un exemplu soţilor prin modul în care a tratat slăbiciunile persistente ale apostolilor săi?

¹⁹ Isus le-a oferit un extraordinar exemplu soţilor, în special atunci când a avut de-a face cu imperfecţiunile apostolilor săi. În timpul ultimei sale cine cu apostolii săi, el a sesizat un persistent spirit de rivalitate. I-a criticat el cu asprime? Nu, ci a spălat cu umilinţă picioarele fiecăruia dintre ei (Marcu 9:33–37; 10:35–45; Ioan 13:2–17). Manifeşti tu o astfel de răbdare faţă de soţia ta? În loc să te plângi de o slăbiciune persistentă, încerci tu s-o ajuţi cu răbdare şi să-i sensibilizezi inima prin exemplul tău? Foarte probabil că soţiile vor reacţiona la o astfel de compasiune iubitoare, aşa cum au făcut în cele din urmă şi apostolii.

20. Ce nu ar trebui să uite niciodată soţiile creştine, şi cine constituie un exemplu pentru ele?

²⁰ Şi soţiile trebuie să mediteze la Isus, care niciodată nu a uitat că „Dumnezeu este Capul lui Hristos“. El întotdeauna s-a supus Tatălui său ceresc. În mod asemănător, soţiile nu ar trebui să uite că „bărbatul este capul femeii“, da, că soţul este capul lor (1 Corinteni 11:3; Efeseni 5:23). Apostolul Petru le-a îndemnat pe soţiile creştine să se gândească la exemplul ‘sfintelor femei’ din antichitate, în special la cel al Sarei, „care asculta pe Avraam şi-l numea «domnul ei»“. — 1 Petru 3:5, 6.

21. De ce a avut succes căsnicia lui Avraam şi a Sarei, în timp ce a lui Lot şi a soţiei sale a eşuat?

²¹ Evident, Sara a renunţat la o locuinţă confortabilă într-un oraş prosper, pentru a trăi în corturi într-o ţară străină. De ce? Deoarece a preferat acel stil de viaţă? Probabil, nu. Deoarece soţul ei i-a cerut să meargă? Fără îndoială, acesta era un factor, întrucât Sara îl iubea şi îl respecta pe Avraam pentru calităţile sale sfinte (Geneza 18:12). Însă motivul principal pentru care şi-a urmat soţul a fost iubirea pentru Iehova şi dorinţa sinceră de a respecta îndrumarea lui Dumnezeu (Geneza 12:1). Ea a găsit plăcere în ascultarea de Dumnezeu. Soţia lui Lot, în schimb, a ezitat să facă voinţa lui Dumnezeu, privind deci cu jind în urmă la lucrurile lăsate în oraşul ei natal, Sodoma (Geneza 19:15, 25, 26; Luca 17:32). Ce sfârşit tragic al acelei căsătorii — şi aceasta din cauza neascultării de Dumnezeu!

22. a) Ce autoexaminare îşi vor face în mod înţelept membrii familiei? b) Ce vom analiza în următorul articol de studiu?

²² Aşadar, fie că eşti soţ, fie că eşti soţie, este vital să te întrebi: „Este Dumnezeu pe primul loc în familia noastră? Mă străduiesc eu într-adevăr să-mi îndeplinesc rolul pe care mi l-a încredinţat Dumnezeu în cadrul familiei? Depun eu eforturi sincere ca să-mi iubesc partenerul şi să-l ajut să câştige sau să menţină o bună relaţie cu Iehova?“ În majoritatea familiilor există şi copii. În continuare vom examina rolul părinţilor şi necesitatea ca atât părinţii, cât şi copiii să-l pună pe Dumnezeu pe primul loc.

Vă amintiţi?

◻ Ce consecinţe ar putea avea învăţăturile lui Isus asupra multor familii?

◻ Ce recompensă au primit mii de creştini fermi?

◻ Ce îi va ajuta pe parteneri să evite imoralitatea şi divorţul?

◻ Ce pot învăţa soţii din exemplul lui Isus?

◻ Cum pot contribui soţiile la o căsnicie fericită?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Cum a contribuit Sara la succesul căsniciei ei?