Tineri care îşi aduc aminte de Creatorul lor

„Adu-ţi aminte deci de Marele tău Creator în zilele tinereţii tale.“ — ECLESIASTUL 12:1, NW.

 1. Ce cuvinte rostite de un băiat de 11 ani arată că Creatorul nostru este o persoană reală pentru el?

CE MINUNAT este când tinerii vorbesc şi se comportă într-un mod care arată că ei îl consideră pe Iehova Dumnezeu o persoană reală pe care o admiră şi căreia vor să îi placă! Iată ce a spus un băiat de 11 ani: „Când sunt singur şi privesc pe fereastră, văd ce minunată este creaţia lui Iehova. Apoi îmi imaginez cât de frumos va fi Paradisul şi că atunci voi putea să ating cu mâna animalele“ (Isaia 11:6–9). El a adăugat: „Când sunt singur, mă rog lui Iehova. Ştiu că el nu se va supăra pe mine pentru că îi vorbesc tot timpul. Ştiu că este întotdeauna prezent şi că mă urmăreşte cu atenţie“. Este Creatorul nostru la fel de real pentru voi pe cât este pentru acest băiat?

Cât de real este Dumnezeu pentru voi?

 2. a) Cum poate Creatorul vostru să devină o persoană reală pentru voi? b) Ce rol pot avea părinţii în ajutarea copiilor să înţeleagă că Dumnezeu este o persoană reală?

² Pentru ca Iehova şi promisiunile sale să fie reale pentru voi trebuie mai întâi să învăţaţi despre el şi despre viitorul minunat pe care el vi-l oferă în lumea nouă şi dreaptă despre care vorbeşte Biblia (Apocalipsa 21:3, 4). Dacă părinţii voştri v-au învăţat aceste lucruri, aveţi motive să le fiţi recunoscători, deoarece lucrul acesta vă ajută să acordaţi atenţie poruncii inspirate: „Adu-ţi aminte deci de Marele tău Creator“ (Eclesiastul 12:1, NW). O tânără a spus următoarele despre instruirea pe care i-au dat-o părinţii când era mică: „Orice lucru era pus întotdeauna în legătură cu Iehova. Aceasta a avut un rol decisiv, ajutându-mă să-mi aduc aminte de Creatorul meu“. O altă tânără a spus: „Le voi fi veşnic recunoscătoare părinţilor mei pentru că m-au învăţat că Iehova este o persoană reală. Ei mi-au arătat cum să îl iubesc şi mi-au vorbit despre bucuria de a-i sluji cu timp integral“.

 3, 4. Ce anume vă poate ajuta să vi-l imaginaţi pe Iehova ca fiind o persoană reală?

³ Totuşi, multora le vine greu să-şi imagineze că Dumnezeu este o persoană reală care se interesează de ei. Dar voi? Următoarea afirmaţie din Turnul de veghere l-a ajutat pe un tânăr să se gândească la Dumnezeu ca la o persoană: „Nu ştim cât de mare este statura lui Iehova Dumnezeu“. Bineînţeles că măreţia lui Dumnezeu nu depinde de statura sau de conformaţia lui, aşa cum s-a spus în următoarea propoziţie din acelaşi Turn de veghere: „Adevărata sa măreţie depinde de personalitatea pe care o are Dumnezeu“. Într-adevăr, el este un Dumnezeu iertător, iubitor, plin de compasiune şi fidela (Exodul 34:6; Deuteronomul 32:4; Psalmul 86:5; Iacov 5:11). Aţi ajuns să îl consideraţi pe Iehova o astfel de persoană, respectiv un prieten demn de încredere cu care puteţi întreţine relaţii preţioase? — Isaia 41:8; Iacov 2:23.

⁴ Isus i-a ajutat pe discipolii săi din secolul I e.n. să întreţină personal relaţii cu Dumnezeu. Astfel, când apostolul Ioan a scris cu anticipaţie despre învierea sa la viaţă cerească, el a remarcat următoarele: „Vom fi ca [Dumnezeu], pentru că Îl vom vedea aşa cum este“ (1 Ioan 3:2; 1 Corinteni 15:44). Şi tinerii de azi pot fi ajutaţi să îl considere pe Dumnezeu o persoană reală pe care o vor putea cunoaşte bine, chiar dacă, personal, nu îl pot vedea. Un tânăr a spus: „Părinţii m-au ajutat să îmi aduc aminte de Iehova punându-mi multe întrebări cum ar fi: «Ce ar spune Iehova? Cum ai explica cu propriile tale cuvinte? Ce înseamnă aceasta?»“ Nu-i aşa că astfel de întrebări ne fac să ne gândim la relaţiile noastre personale cu Dumnezeu?

Ce înseamnă a ne aminti?

 5. Ce exemple biblice arată că a-ţi aduce aminte de cineva nu înseamnă numai a-ţi aduce aminte de numele său?

⁵ A asculta de porunca „Adu-ţi aminte deci de Marele tău Creator“ înseamnă nu numai a ne gândi la Iehova, ci şi a acţiona, adică a înfăptui ceea ce îi place lui. Când răufăcătorul l-a implorat pe Isus „Adu-ţi aminte de mine când vei veni în regatul tău“, el voia ca Isus să facă mai mult decât să-şi aducă aminte de numele lui. El voia ca Isus să acţioneze: să îl învie (Luca 23:42, NW). În mod asemănător, când se afla în închisoare şi l-a rugat pe paharnicul Faraonului să îi aducă aminte acestuia de el, Iosif aştepta să se întreprindă o acţiune în folosul său. Iar când Iov i-a cerut Lui Dumnezeu: ‘Adu-ţi aminte de mine’, el îi cerea, de fapt, ca, la o dată viitoare, Dumnezeu să acţioneze pentru a-l învia. — Iov 14:13; Geneza 40:14, 23.

 6. Ce arată că termenul ebraic pentru „a-şi aminti“ înseamnă afecţiune pentru lucrul sau fiinţa amintită?

⁶ Un biblist spune că termenul ebraic tradus prin „a-şi aminti“ înseamnă deseori „tandră afecţiune a minţii şi acţiune care însoţeşte amintirea“. Faptul că termenul „a-şi aminti“ semnifică „afecţiune“ se poate observa în exclamarea „adunăturii de oameni“ care se afla în deşert: „Ne aducem aminte de peştele pe care îl mâncam în Egipt“! Aşa cum Iov s-a rugat ca Dumnezeu să îşi aducă aminte de el în mod favorabil, tot aşa Ezechia, Neemia, David şi psalmistul anonim s-au rugat lui Iehova să îşi aducă aminte de ei cu afecţiune, ca semn de recunoaştere a fidelităţii lor. — Numeri 11:4, 5, NW; 2 Împăraţi 20:3; Neemia 5:19; 13:31; Psalmii 25:7; 106:4.

 7. Dacă ne aducem aminte de Dumnezeu cu afecţiune, în ce fel va influenţa acest lucru conduita noastră?

⁷ Aşadar, ne-am putea întreba: „Ne amintim cu afecţiune de Creatorul nostru şi evităm să facem vreun lucru care l-ar leza sau l-ar îndurera?“ O tânără a spus: „Mama m-a ajutat să înţeleg că Iehova are sentimente, şi am ştiut de la o vârstă fragedă că acţiunile mele au efect asupra lui“ (Psalmul 78:40–42). O altă tânără a relatat: „Ştiam că acţiunile mele fie vor sprijini, fie vor obstrucţiona răspunsul la acuzaţia lui Satan la adresa lui Iehova. Voiam să îi bucur inima lui Iehova, fapt care m-a ajutat şi mă ajută în continuare“. — Proverbele 27:11.

 8. a) Ce activitate va arăta că ne aducem aminte de Iehova cu afecţiune? b) Ce întrebări vor analiza cu înţelepciune tinerii?

⁸ Să recunoaştem că în această lume rea nu este întotdeauna uşor să ne amintim de Iehova şi să participăm din plin la activitatea care îi place lui. Totuşi, ce minunat ar fi dacă am putea să îl imităm pe tânărul Timotei, din secolul I e.n. — ca să nu mai vorbim de miile de tineri temători de Dumnezeu din prezent —, îndeplinind serviciul creştin cu timp integral ca miniştri-pionieri (Faptele 16:1–3; 1 Tesaloniceni 3:2)! Totuşi, v-aţi putea întreba: Puteţi să vă întreţineţi singuri în serviciul de pionier? Iar dacă v-aţi căsători, aţi avea posibilitatea să vă întreţineţi familia (1 Timotei 5:8)? Acestea sunt întrebări importante, şi este esenţial să le analizaţi cu seriozitate.

Scopul instruirii

 9. Ce hotărâre trebuie să ia tinerii referitor la instruirea laică?

⁹ Pe măsură ce omenirea progresează, este nevoie de mai multă instruire pentru obţinerea unui loc de muncă adecvat ca să vă întreţineţi în serviciul de pionier. Poate că aţi observat că până şi unii absolvenţi de facultate au trebuit să urmeze cursuri de recalificare ca să dobândească o calificare suplimentară pe care patronii actuali o apreciază foarte mult. Deci câtă instruire vreţi să dobândiţi voi, tineri care vreţi să îi plăceţi lui Dumnezeu? Hotărârea trebuie luată în mod corespunzător, având în vedere porunca inspirată: „Adu-ţi aminte deci de Marele tău Creator“.

10. Care este cea mai bună instruire pe care o putem primi?

¹⁰ Va trebui, desigur, să urmaţi ceea ce chiar mulţi specialişti laici consideră a fi cea mai bună instruire: cea dobândită pe baza studierii atente a Cuvântului lui Dumnezeu. Scriitorul german Johann Wolfgang von Goethe a scris următoarele: „Cu cât este mai mare progresul intelectual [al unui popor], cu atât mai mare va fi posibilitatea lui de a folosi Biblia atât ca fundament, cât şi ca instrument al educaţiei“. Într-adevăr, un studiu al Bibliei vă va pregăti pentru viaţă mai bine decât orice alt fel de instruire. — Proverbele 2:6–17; 2 Timotei 3:14–17.

11. a) Care este cea mai importantă lucrare pe care o putem face? b) De ce a ales o tânără să dobândească o anumită instruire?

¹¹ Întrucât cunoştinţa lui Dumnezeu dă viaţă, lucrarea cea mai importantă pe care o puteţi efectua azi este aceea de a le împărtăşi altora această cunoştinţă (Proverbele 3:13–18; Ioan 4:34; 17:3). Însă, pentru a face aceasta în mod eficient, trebuie să învăţaţi lucrurile de bază. Trebuie să ştiţi să gândiţi clar şi să vorbiţi logic, precum şi să scrieţi şi să citiţi bine — deprinderi pe care le învăţaţi la şcoală. Aşadar, luaţi în serios materiile de la şcoală, aşa cum a făcut Tracy, o tânără din Florida (S.U.A.), care a absolvit liceul cu diplomă de merit. Iată ce speră ea: „Obiectivul meu a fost întotdeauna să fiu slujitoare cu timp integral a lui Iehova, Dumnezeul meu, şi sper că instruirea mea mă va ajuta să ating acest obiectiv“.

12. Dacă se alege o instruire laică suplimentară, la atingerea cărui obiectiv poate aceasta să ajute?

¹² V-aţi gândit la motivele pentru care vă duceţi la şcoală? Aveţi ca motiv primordial pregătirea pentru a deveni miniştri eficienţi ai lui Iehova? Dacă da, va trebui să analizaţi cu seriozitate în ce măsură instruirea voastră corespunde acestui obiectiv. După ce vă veţi consulta cu părinţii, poate că se va lua decizia să urmaţi anumite studii care depăşesc nivelul minim de şcolarizare cerut de lege. Poate că această instruire suplimentară vă va ajuta să obţineţi un serviciu ca să vă puteţi întreţine singuri şi să vă rămână, totodată, timp şi energie pentru a participa cu timp integral la lucrarea pentru Regat. — Matei 6:33.

13. Cum şi-au demonstrat obiectivul în viaţă două creştine din Rusia care au urmat o instruire suplimentară?

¹³ Unii care urmează cursuri suplimentare intră în ministerul cu timp integral chiar pe durata acestor cursuri. Să luăm cazul Nadiei şi al Marinei, două adolescente din Moscova. Amândouă s-au botezat în aprilie 1994 şi au început să slujească în calitate de pionieri auxiliari. La scurt timp după aceea au absolvit liceul şi s-au înscris la un curs de contabilitate cu durata de doi ani. În mai 1995 au început serviciul de pionier regular, obţinând totuşi note de zece la cursul de contabilitate. În plus, în timp ce erau încă la şcoală, amândouă au putut să conducă în medie 14 studii biblice pe săptămână. Cele două tinere speră că instruirea lor în contabilitate le va da posibilitatea să găsească un loc de muncă adecvat, care să le permită să se întreţină în timp ce vor efectua ministerul cu timp integral.

14. Indiferent de nivelul de instruire laică pe care îl alegem, care ar trebui să fie cel mai important lucru din viaţa noastră?

¹⁴ Dacă urmaţi o instruire laică ce depăşeşte nivelul minim cerut de lege, analizaţi-vă cu înţelepciune motivaţia. Intenţionaţi să vă faceţi un nume şi să strângeţi bogăţii materiale (Ieremia 45:5; 1 Timotei 6:17)? Sau obiectivul vostru este acela de a folosi instruirea suplimentară ca să participaţi mai mult la serviciul lui Iehova? Lydia, o tânără care a ales să urmeze o instruire suplimentară, şi-a fixat ca obiectiv excelent lucrurile spirituale: „Alţii care urmează o instruire superioară lasă ca materialismul să le pună piedici şi uită de Dumnezeu. În ce mă priveşte, relaţiile cu Dumnezeu sunt lucrul cel mai important“. Ce exemplu lăudabil pentru fiecare dintre noi!

15. Ce diversitate privind nivelul de instruire exista în rândul creştinilor din secolul I e.n.?

¹⁵ În ce priveşte nivelul de instruire, este demn de reţinut faptul că în rândul creştinilor din secolul I e.n. exista o mare diversitate. De exemplu, apostolii Petru şi Ioan erau consideraţi „oameni fără carte“, deoarece nu fuseseră instruiţi în şcolile rabinice (Faptele 4:13). Pe de altă parte, apostolul Pavel a beneficiat de o instruire asemănătoare cu învăţământul superior de azi. Totuşi, Pavel nu a folosit această instruire pentru a se pune pe sine în centrul atenţiei. Instruirea a fost mai curând un avantaj pentru el când le-a predicat oamenilor din diferite pături sociale (Faptele 22:3; 1 Corinteni 9:19–23; Filipeni 1:7). În mod asemănător, Manaen, care fusese „crescut împreună cu tetrarhul Irod“, se afla printre cei din fruntea congregaţiei din Antiohia. — Faptele 13:1.

De ce să vă administraţi cu înţelepciune banii?

16. a) De ce poate fi mai greu să ne aducem aminte de Creatorul nostru când suntem datornici? b) În ce fel arată una dintre ilustrările lui Isus importanţa de a ne gândi înainte de a cheltui?

¹⁶ Dacă nu vă administraţi cu înţelepciune banii, este, poate, mai greu să vă aduceţi aminte de Creatorul vostru şi să faceţi ce îi place lui. Şi aceasta fiindcă, dacă vă înglodaţi în datorii, se poate spune că aveţi un alt stăpân. Iată ce explică Biblia: „Împrumută bani, şi eşti sclavul celui care îţi dă cu împrumut“ (Proverbele 22:7, Today’s English Version). Una dintre ilustrările lui Isus subliniază importanţa faptului de a gândi înainte de a cheltui. „Cine dintre voi, a zis Isus, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească? Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi şi toţi cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el.“ — Luca 14:28, 29.

17. De ce este deseori greu să ţinem sub control cheltuielile?

¹⁷ Deci, plini de înţelepciune, străduiţi-vă să trăiţi potrivit următorului principiu scriptural: „Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii“ (Romani 13:8). Dar acesta este greu de urmat îndeosebi când vi se oferă mereu noi produse, despre care cei ce le fac reclamă spun că aveţi neapărat nevoie. Iată ce a remarcat un părinte care a încercat să îşi ajute copiii să manifeste discernământ: „Am stat mult de vorbă despre deosebirea dintre necesitate şi dorinţă“. În general, şcoala nu a predat astfel de materii şi nu a furnizat aproape nici o instruire privind administrarea banilor cu simţul răspunderii. „Absolvim liceul cunoscând mai multe lucruri despre triunghiul isoscel decât despre modul de a economisi banii“, a declarat o asistentă socială. Deci ce anume vă va ajuta să vă cheltuiţi banii cu înţelepciune?

18. Care este secretul unei administrări înţelepte a banilor, şi de ce?

¹⁸ Ascultarea de sfatul „Adu-ţi aminte deci de Marele tău Creator“ este secretul unei administrări înţelepte a banilor, deoarece, când ascultaţi de această poruncă, acordaţi prioritate faptului de a-i plăcea lui Iehova, iar afecţiunea voastră pentru el vă influenţează modul în care vă cheltuiţi banii. Ca atare, veţi încerca să nu lăsaţi ca dorinţele personale să vă împiedice să-i oferiţi lui Dumnezeu devoţiune din tot sufletul (Matei 16:24–26). Vă veţi strădui să vă păstraţi ochiul „simplu“, bine fixat asupra Regatului lui Dumnezeu şi a înfăptuirii voinţei sale (Matei 6:22–24). În felul acesta veţi ajunge să consideraţi sfatul divin de ‘a-l onora pe Iehova cu lucrurile voastre de valoare’ drept un privilegiu şi o bucurie. — Proverbele 3:9, NW.

Tineri demni de a fi imitaţi

19. Cum şi-au adus aminte de Creatorul lor tinerii din trecut?

¹⁹ Din fericire, mulţi tineri din trecut şi din prezent şi-au adus aminte de Creatorul lor. Micuţul Samuel a rămas neclintit în serviciul de la tabernacol în pofida atitudinii imorale a celor cu care slujea acolo (1 Samuel 2:12–26). Soţia lui Potifar, o femeie seducătoare, nu a putut să-l ademenească pe tânărul Iosif să comită fornicaţie (Geneza 39:1–12). Cu toate că nu era decât „un copil“, Ieremia a predicat curajos în pofida unei opoziţii înverşunate (Ieremia 1:6–8). O fată israelită l-a îndrumat fără teamă pe un comandant al puternicei armate siriene să caute ajutor în Israel, unde putea învăţa despre Iehova (2 Împăraţi 5:1–4). Tânărul Daniel şi tovarăşii săi şi-au păstrat credinţa când au fost testaţi cu privire la legile divine despre dietă. Iar tinerii Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au preferat să fie aruncaţi într-un cuptor aprins decât să-şi compromită loialitatea faţă de Dumnezeu prin închinare la o imagine. — Daniel 1:8, 17; 3:16–18; Exodul 20:5.

20. Cum şi-au amintit de Creatorul lor mulţi tineri de azi?

²⁰ Azi, peste 2 000 de tineri între 19 şi 25 de ani slujesc la sediul mondial al Martorilor lui Iehova din Statul New York (S.U.A.). Ei sunt doar un grup mic din zecile de mii de tineri din toată lumea care îşi aduc aminte de Creatorul lor. La fel ca Iosif din antichitate, ei au refuzat să îşi compromită puritatea morală. Când au fost forţaţi să aleagă cui vor să îi slujească, mulţi dintre ei au ascultat mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni (Faptele 5:29). În 1946, în Polonia, Henryka Zur, o tânără în vârstă de 15 ani, a fost torturată când a refuzat să îndeplinească un act de idolatrie religioasă. „În sinea ta crede ce vrei, i-a propus unul dintre persecutori, numai fă semnul crucii pe care îl fac catolicii.“ Deoarece a refuzat, ea a fost târâtă până în pădure şi împuşcată, dar speranţa ei sigură în viaţa eternă a rămas nealterată!b

21. Ce invitaţie ar fi înţelept să acceptăm, şi care va fi rezultatul?

²¹ Cât de mult trebuie să îi fi bucurat inima lui Iehova tinerii care şi-au adus aminte de el de-a lungul secolelor! Vreţi să răspundeţi pozitiv la invitaţia „Adu-ţi aminte deci de Marele tău Creator“? El merită, într-adevăr, să vă aduceţi aminte de el! Gândiţi-vă în fiecare zi la tot ce a făcut şi va mai face pentru voi şi acceptaţi invitaţia: „Fiul meu, fii înţelept şi înveseleşte-mi inima, ca să am cu ce să răspund celui ce mă batjocoreşte“. — Proverbele 27:11.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

◻ Cum pot fi ajutaţi tinerii să îl considere pe Dumnezeu o persoană reală?

◻ Ce înseamnă a vă aduce aminte de Creatorul vostru?

◻ Cărui scop trebuie să servească instruirea noastră?

◻ De ce este important să ne administrăm cu înţelepciune banii?

◻ Care tineri sunt demni de a fi imitaţi?

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

V-aţi gândit la motivele pentru care vă duceţi la şcoală?

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Învăţaţi să vă administraţi cu înţelepciune banii?