Vindecarea miraculoasă a omenirii este aproape
„NICIODATĂ n-am văzut aşa ceva!“ Aşa s-au exprimat martorii oculari ai vindecării miraculoase şi instantanee a unui paralitic de către Isus (Marcu 2:12). Isus a vindecat totodată orbi, muţi şi şchiopi, iar continuatorii săi au făcut la fel. Cu ce putere a făcut Isus aceste vindecări? Ce rol a jucat credinţa? Ce lumină aruncă aceste evenimente din secolul întâi asupra vindecărilor miraculoase de astăzi? — Matei 15:30, 31.
„Credinţa ta te-a mântuit“
Vindecătorilor prin credinţă din prezent le place să citeze cuvintele adresate de Isus unei femei care avea de 12 ani o hemoragie şi care a venit la el ca să fie vindecată: „Credinţa ta te-a mântuit“ (Luca 8:43–48). Oare această afirmaţie a lui Isus arăta că vindecarea depindea de credinţa ei? A fost acesta un exemplu de „vindecare prin credinţă“ de genul celor practicate astăzi?
Când citim cu atenţie relatările biblice, observăm că, în majoritatea cazurilor, Isus şi discipolii săi nu le-au cerut bolnavilor să-şi declare credinţa înainte de a fi vindecaţi. Femeia citată mai sus a venit prin spatele lui Isus şi, fără să-i spună nimic, s-a atins în tăcere de hainele lui şi „îndată hemoragia s-a oprit“. Cu altă ocazie, Isus a vindecat un om dintre cei care veniseră să-l aresteze. El a vindecat chiar un om care habar n-avea cine era Isus. — Luca 22:50, 51; Ioan 5:5–9, 13; 9:24–34.
Atunci ce rol a jucat credinţa? Când Isus şi discipolii săi erau în districtul Tirului şi al Sidonului, o feniciancă a venit şi a strigat: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este stăpânită de un demon“. Imaginaţi-vă disperarea ei în timp ce implora: „Doamne, ajută-mi!“ Cuprins de milă, Isus i-a răspuns: „O, femeie, mare este credinţa ta; facă-ţi-se după cum voieşti!“ Şi fiica ei a fost vindecată „din ceasul acela“ (Matei 15:21–28). Evident, era implicată credinţa, dar a cui credinţă? Observaţi că Isus a lăudat credinţa mamei, nu a copilului bolnav. Şi în ce avea ea credinţă? Adresându-i-se lui Isus cu apelativul „Doamne, Fiul lui David“, femeia a recunoscut public că Isus era promisul Mesia. Aceasta nu era o simplă exprimare a credinţei în Dumnezeu sau în puterea vindecătorului. Când Isus a zis: „Credinţa ta te-a mântuit“, el a vrut să spună că, dacă nu ar fi avut credinţă în el ca Mesia, cei suferinzi nu ar fi venit la el ca să-i vindece.
Din aceste exemple scripturale putem observa că vindecările efectuate de Isus au fost foarte diferite de ceea ce se vede sau se pretinde astăzi de obicei. Nu au existat manifestări sentimentale puternice — strigăte, psalmodieri, tânguiri, leşinuri etc. — din partea mulţimilor şi nici o frenezie teatrală din partea lui Isus. În plus, Isus nu a eşuat niciodată în vindecarea celor infirmi, sub pretextul că acestora le lipsea credinţa sau că donaţia lor nu era suficient de generoasă.
Vindecări efectuate cu puterea lui Dumnezeu
Cum au avut loc vindecările efectuate de Isus şi de discipolii săi? „Puterea DOMNULUI era cu El ca să vindece“, răspunde Biblia (Luca 5:17). Luca 9:43 spune că, după vindecarea unui om, „toţi au rămas uimiţi de măreţia [puterea maiestuoasă a, NW] lui Dumnezeu“. În mod potrivit, Isus nu a atras atenţia asupra lui ca vindecător. Cu o anumită ocazie, el i-a spus unui bărbat pe care îl eliberase de hărţuiala demonilor: „Du-te acasă la ai tăi şi spune-le ce lucruri mari ţi-a făcut Domnul [Iehova, NW] şi cum a avut îndurare faţă de tine“. — Marcu 5:19.
Întrucât Isus şi apostolii au vindecat cu puterea lui Dumnezeu, este uşor de înţeles de ce nu era întotdeauna necesară credinţa din partea celui care era vindecat. Totuşi, era necesară o credinţă puternică din partea vindecătorului. Aşadar, când continuatorii lui Isus nu au putut expulza un demon foarte puternic, Isus le-a spus motivul: „Din cauza puţinei voastre credinţe“. — Matei 17:20, NW.
Scopul vindecărilor miraculoase
Deşi Isus a efectuat multe vindecări în timpul ministerului său pământesc, el nu a efectuat în primul rând un „minister al vindecărilor“. Vindecările miraculoase — pentru care nu le-a impus, nici nu le-a cerut niciodată oamenilor donaţii — au fost pe un plan secundar raportat la preocuparea sa principală de a ‘predica Evanghelia împărăţiei’ (Matei 9:35). Relatarea spune că, într-o ocazie, el „a primit bine [mulţimile], le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu şi vindeca pe cei care aveau nevoie de vindecare“ (Luca 9:11). În relatările evanghelice, Isus este numit deseori „Învăţătorul“, dar niciodată „Vindecătorul“.
Atunci de ce a înfăptuit Isus vindecări miraculoase? Îndeosebi pentru a confirma identitatea sa de promisul Mesia. Când Ioan Botezătorul a fost întemniţat pe nedrept, acesta a dorit să fie sigur că înfăptuise ceea ce Dumnezeu îl trimisese să facă. El şi-a trimis discipolii la Isus şi a întrebat: „Tu eşti Acela care vine sau să aşteptăm pe altul?“ Observaţi ce le-a spus Isus discipolilor lui Ioan: „Duceţi-vă şi spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi: Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii sunt înviaţi şi săracilor li se predică Evanghelia“. — Matei 11:2–5.
Da, faptul că Isus a înfăptuit nu numai vindecări, dar şi celelalte lucrări miraculoase consemnate în Evanghelii a confirmat cu tărie identitatea sa de „Acela care vine“, adică de promisul Mesia. Nimeni nu avea vreun motiv să mai ‘aştepte pe altul’.
Dar vindecările miraculoase de astăzi?
Atunci, ar trebui să ne aşteptăm astăzi ca Dumnezeu să-şi dovedească puterea prin intermediul vindecărilor? Nu. Prin lucrările miraculoase pe care le-a înfăptuit cu puterea lui Dumnezeu, Isus a confirmat mai presus de orice îndoială că el era Mesia care fusese promis de Dumnezeu. Manifestările de putere ale lui Isus sunt consemnate în Biblie şi pot fi citite de oricine. Nu e nevoie ca Dumnezeu să-şi demonstreze puterea repetând aceleaşi acţiuni pentru fiecare generaţie de oameni.
Interesant este că vindecările şi alte lucrări miraculoase au fost convingătoare doar într-o anumită măsură. Nici chiar unii martori oculari ai miracolelor lui Isus nu au crezut că el avea sprijinul Tatălui său ceresc. „Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, ei tot nu credeau în El“ (Ioan 12:37). Din acest motiv, după ce a discutat despre diferitele daruri miraculoase — de a profeţi, de a vorbi în limbi, de a vindeca şi altele — pe care Dumnezeu li le-a dat unor membri ai congregaţiei creştine din secolul întâi, apostolul Pavel a fost inspirat să spună: „Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest «în parte» se va sfârşi“. — 1 Corinteni 12:28–31; 13:8–10.
Bineînţeles, faptul de a avea credinţă în Dumnezeu este vital pentru bunăstarea noastră. Însă o credinţă bazată pe promisiuni false de vindecare, nu va duce decât la dezamăgire. În plus, referitor la timpul sfârşitului, Isus a dat acest avertisment: „Se vor scula Hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni până acolo încât să înşele, dacă ar fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi“ (Matei 24:24). Pe lângă escrocherii şi fraude aveau să fie şi manifestări demonice de putere. Ca urmare, nu ar trebui să fim surprinşi când auzim de evenimente inexplicabile, iar acestea nu constituie, în mod sigur, temelia unei credinţe sincere în Dumnezeu.
Dar suntem oare dezavantajaţi pentru că astăzi nimeni nu efectuează miracole asemenea celor înfăptuite de Isus? Nicidecum. De fapt, cei care au fost vindecaţi de Isus s-au putut îmbolnăvi din nou, în cele din urmă. Toţi au îmbătrânit şi au murit. Foloasele rezultate în urma vindecării au fost relativ de scurtă durată. Însă vindecările miraculoase făcute de Isus au o semnificaţie de durată, deoarece prefigurează binecuvântări viitoare.
Prin urmare, după ce au analizat Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, Alexandre şi Benedita menţionaţi mai înainte nu şi-au mai pus încrederea în vindecările moderne prin credinţă şi în tratamentele spiritiste. În acelaşi timp, ei sunt convinşi că vindecările miraculoase nu ţin doar de domeniul trecutului. De ce? La fel ca milioane de persoane de pe tot pământul, ei aşteaptă cu nerăbdare binecuvântările vindecării ce va avea loc în Regatul lui Dumnezeu. — Matei 6:10.
Boala şi moartea nu vor mai fi
Aşa cum am văzut înainte, principalul obiectiv al ministerului lui Isus nu a fost acela de a vindeca bolnavi şi de a înfăptui alte miracole. Dimpotrivă, el a făcut din predicarea veştii bune a Regatului lui Dumnezeu activitatea sa principală (Matei 9:35; Luca 4:43; 8:1). Acest Regat este mijlocul prin care Dumnezeu va efectua vindecarea miraculoasă a omenirii şi va înlătura toate pagubele provocate familiei umane de păcat şi de imperfecţiune. Când şi cum va realiza el acest lucru?
Profeţind despre viitorul îndepărtat, Cristos Isus i-a dat apostolului său Ioan o viziune profetică: „Acum a venit salvarea şi puterea şi regatul Dumnezeului nostru şi autoritatea Cristosului său“ (Apocalipsa 12:10, NW). Toate dovezile arată că, din 1914, marele adversar al lui Dumnezeu, Satan, a fost aruncat în vecinătatea pământului, iar Regatul este acum o realitate în acţiune! Isus a fost instalat ca Rege al Regatului Mesianic şi acum este gata să întreprindă mari schimbări pe pământ.
În viitorul foarte apropiat, guvernul ceresc al lui Isus va domni peste o nouă societate umană dreaptă, de fapt, peste „un pământ nou“ (2 Petru 3:13). Ce condiţii vor exista atunci? Iată ce perspectivă glorioasă se întrezăreşte: „Am văzut un cer nou şi un pământ nou, pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi trecuseră . . . El [Dumnezeu] va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut“. — Apocalipsa 21:1, 4.
Vă puteţi imagina cum va fi viaţa când va avea loc vindecarea miraculoasă a omenirii? „Nici un locuitor nu [va] zice: «Sunt bolnav!» Poporul care locuieşte în el va fi iertat de nelegiuirea lui.“ Da, Dumnezeu va realiza ceea ce vindecătorii prin credinţă nu au putut face niciodată. El va „nimici moartea pe vecie“. Într-adevăr, „Stăpânul, DOMNUL va şterge lacrimile de pe toate feţele“. — Isaia 25:8; 33:24.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]
În timpul Regatului lui Dumnezeu, omenirea va fi vindecată în mod miraculos