Să ne păstrăm virtutea într-o lume plină de vicii

„Faceţi toate fără murmure şi fără îndoieli, ca să fiţi fără vină şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu neîntinaţi în mijlocul unei generaţii strâmbe şi sucite.“ — FILIPENI 2:14, 15.

 1, 2. De ce a cerut Dumnezeu exterminarea canaaniţilor?

PORUNCILE lui Iehova nu lasă loc compromisului. Israeliţii erau pe punctul de a intra în Ţara Promisă când profetul Moise i-a spus poporului: „Să distrugi cu totul popoarele acelea, pe hetiţi, pe amoriţi, pe canaaniţi, pe fereziţi, pe heviţi şi pe iebusiţi, aşa cum DOMNUL Dumnezeul tău ţi-a poruncit“. — Deuteronomul 7:2; 20:17.

² Dar de ce a pretins Iehova — un Dumnezeu plin de îndurare — exterminarea locuitorilor Canaanului (Exodul 34:6)? Un motiv a fost ‘ca israeliţii să nu fie învăţaţi de canaaniţi să facă după toate urâciunile pe care le făceau aceştia pentru dumnezeii lor şi să păcătuiască astfel împotriva DOMNULUI Dumnezeu’ (Deuteronomul 20:18). Moise a mai spus: „Din pricina răutăţii popoarelor acelora le izgoneşte DOMNUL dinaintea ta“ (Deuteronomul 9:4). Canaaniţii erau însăşi întruchiparea viciului. Depravarea sexuală şi idolatria marcau închinarea lor (Exodul 23:24; 34:12, 13; Numeri 33:52; Deuteronomul 7:5). Incest, sodomie şi bestialitate, iată ‘ce se făcea în ţara Canaanului’ (Leviticul 18:3–25). Copii nevinovaţi erau jertfiţi fără milă în cinstea unor dumnezei falşi (Deuteronomul 18:9–12). Nu este de mirare că Iehova considera simpla existenţă a acestor naţiuni o ameninţare pentru bunăstarea fizică, morală şi spirituală a poporului său. — Exodul 34:14–16.

 3. Ce consecinţe a avut faptul că israeliţii nu au îndeplinit în mod complet poruncile lui Dumnezeu privitoare la locuitorii Canaanului?

³ Întrucât poruncile lui Dumnezeu nu au fost îndeplinite în mod complet, mulţi locuitori ai Canaanului au supravieţuit cuceririi Ţării Promise de către Israel (Judecătorii 1:19–21). Cu timpul, influenţa subtilă a canaaniţilor s-a făcut simţită şi s-a putut spune: „Ei [israeliţii] au lepădat legile Lui [Iehova] şi legământul pe care-l făcuse cu părinţii lor şi mărturiile pe care li le dăduse. S-au luat după lucruri de nimic, şi ei înşişi n-au fost decât nimic, şi au urmat popoarele în mijlocul cărora trăiau, măcar că DOMNUL le poruncise să nu se ia după ele“ (2 Împăraţi 17:15). Da, de-a lungul anilor, mulţi israeliţi au practicat chiar viciile care îl determinaseră pe Dumnezeu să ordone distrugerea canaaniţilor — idolatrie, abuzuri sexuale şi chiar jertfe de copii! — Judecătorii 10:6; 2 Împăraţi 17:17; Ieremia 13:27.

 4, 5. a) Ce s-a întâmplat cu Israel şi cu Iuda din cauza infidelităţii lor? b) Ce îndemn este dat în Filipeni 2:14, 15, şi ce întrebări se pun?

⁴ De aceea, profetul Osea a declarat: „Ascultaţi cuvântul DOMNULUI, fii ai lui Israel! Căci DOMNUL are o judecată cu locuitorii ţării, pentru că nu este adevăr, nu este îndurare, nu este cunoştinţă de Dumnezeu în ţară. Jurăminte, minciuni, ucideri, hoţii, adultere se dezlănţuie, vărsări de sânge. De aceea, ţara se va jeli, toţi cei care o locuiesc vor tânji, împreună cu fiarele câmpului şi cu păsările cerului; chiar şi peştii mării vor fi luaţi“ (Osea 4:1–3). În 740 î.e.n., coruptul regat de nord al lui Israel a fost înfrânt de Asiria. După aproximativ o sută de ani, infidelul regat de sud al lui Iuda a fost cucerit de Babilon.

⁵ Aceste evenimente ilustrează cât de periculos poate fi faptul de a ne lăsa stăpâniţi de viciu. Dumnezeu dispreţuieşte nedreptatea şi nu o va tolera în rândul poporului său (1 Petru 1:14–16). Este adevărat că trăim în „prezentul sistem rău de lucruri“, într-o lume care devine din ce în ce mai coruptă (Galateni 1:4, NW; 2 Timotei 3:13). Dar chiar şi astfel, Cuvântul lui Dumnezeu îi îndeamnă pe toţi creştinii să continue să acţioneze în aşa fel încât să fie „fără vină şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu neîntinaţi în mijlocul unei generaţii strâmbe şi sucite, în care străluc[esc] ca nişte lumini în lume“ (Filipeni 2:14, 15). Dar cum ne putem păstra virtutea într-o lume plină de vicii? Este într-adevăr posibil lucrul acesta?

Lumea romană plină de vicii

 6. De ce pentru creştinii din secolul I a constituit o problemă faptul de a-şi păstra virtutea?

⁶ Pentru creştinii din secolul I, faptul de a-şi păstra virtutea a constituit o problemă, deoarece viciul se infiltrase în toate aspectele societăţii romane. Filozoful roman Seneca a spus despre contemporanii săi: „Oamenii se află într-o puternică competiţie a răutăţii. În fiecare zi, dorinţa de nelegiuire este mai mare, groaza de ea, mai mică“. El a comparat societatea romană cu „o comunitate de fiare sălbatice“. Nu este surprinzător deci că, pentru a se distra, romanii căutau lupte sadice de gladiatori şi reprezentaţii teatrale obscene.

 7. Cum a descris Pavel viciile care erau obişnuite în rândul multora din secolul I?

⁷ Poate că apostolul Pavel a avut în vedere comportamentul decăzut al oamenilor din secolul I când a scris: „Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi josnice; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi făptuind lucruri ruşinoase şi primind în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor“ (Romani 1:26, 27). Concentrată asupra dorinţelor carnale necurate, societatea romană s-a cufundat în viciu.

 8. Cum erau adesea exploataţi copiii în societatea greacă şi romană?

⁸ Istoria nu precizează cât de răspândită era homosexualitatea printre romani. Fără îndoială însă, ei erau influenţaţi de predecesorii lor greci, în rândul cărora aceasta se practica pe scară largă. Era ceva obişnuit ca bărbaţii mai în vârstă să-i corupă pe tineri, luându-i sub tutela lor într-o relaţie de elev-profesor, relaţie care adesea îi ducea pe tineri la un comportament sexual anormal. Fără îndoială, Satan şi demonii lui se aflau în spatele unui asemenea viciu şi al maltratării copiilor în acest fel. — Ioel 3:3; Iuda 6, 7.

 9, 10. a) În ce mod condamna 1 Corinteni 6:9, 10 diversele feluri de vicii? b) Ce trecut au avut unii membri ai congregaţiei creştine, şi ce schimbare a avut loc în situaţia lor?

⁹ Sub inspiraţie divină, Pavel le-a scris creştinilor din Corint: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi; nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici cei adulteri, nici cei afemeiaţi cu ei înşişi, nici homosexualii, nici hoţii, nici cei lacomi de bani, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii dintre voi. Dar aţi fost spălaţi, dar aţi fost sfinţiţi, dar aţi fost îndreptăţiţi în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru“. — 1 Corinteni 6:9–11.

¹⁰ Scrisoarea inspirată a lui Pavel condamna astfel imoralitatea sexuală, spunând că „desfrânaţii . . . nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu“. Însă, după ce a enumerat mai multe vicii, Pavel a spus: „Şi aşa eraţi unii dintre voi. Dar aţi fost spălaţi“. Cu ajutorul lui Dumnezeu a fost posibil ca răufăcătorii să devină curaţi în ochii săi.

11. Cum au supravieţuit creştinii din secolul I în mediul nociv din zilele lor?

¹¹ Da, virtutea creştină a prosperat chiar şi în lumea plină de vicii din secolul I. Credincioşii erau ‘transformaţi prin înnoirea minţii lor’ (Romani 12:2). Ei au abandonat ‘felul de viaţă din trecut’ şi au ‘fost înnoiţi în duhul minţii lor’. Astfel, ei au fugit de viciile lumii şi s-au „îmbrăcat în omul cel nou, creat după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea şi sfinţenia adevărului“. — Efeseni 4:22–24.

Lumea actuală plină de vicii

12. Ce schimbare a avut loc în lume începând din 1914?

¹² Dar ce se poate spune despre zilele noastre? Lumea în care trăim este mai saturată de vicii ca oricând. Îndeosebi din 1914 încoace există un declin moral global (2 Timotei 3:1–5). Respingând conceptele tradiţionale cu privire la virtute, moralitate, onoare şi etică, mulţi au adoptat o gândire egoistă şi „şi-au pierdut orice pic de simţire“ (Efeseni 4:19). Revista Newsweek spunea: „Trăim într-o epocă de relativism moral“, adăugând că acest climat moral dominant „a redus toate noţiunile de corect sau greşit la chestiuni de gust personal, preferinţă sentimentală sau alegere culturală“.

13. a) Cum promovează o mare parte din divertismentele de astăzi viciul? b) Ce efect nociv pot avea divertismentele nepotrivite asupra persoanelor?

¹³ La fel ca în secolul I, divertismentele degradante sunt la ordinea zilei astăzi. Televiziunea, radioul, filmele şi casetele video prezintă în flux continuu programe cu orientare sexuală. Viciul s-a infiltrat chiar şi în reţelele de calculatoare. Potrivit unui raport universitar, pornografia computerizată este acum „una dintre cele mai răspândite forme de divertisment — dacă nu cea mai răspândită — în rândul celor care utilizează reţele de calculatoare“. Ce efect au toate acestea? Un foiletonist spune: „Când vărsările de sânge, mutilarea şi sexul vulgar ne umplu până la refuz cultura, ajungem să ne obişnuim cu sângele, cu mutilarea şi cu sexul vulgar. Devenim tot mai insensibili. Depravarea devine din ce în ce mai tolerată, deoarece ne şochează din ce în ce mai puţin“. — Compară cu 1 Timotei 4:1, 2.

14, 15. Ce dovezi există că moralitatea sexuală a decăzut în toată lumea?

¹⁴ Să reflectăm la acest raport apărut în The New York Times: „Ceea ce era considerat scandalos cu 25 de ani în urmă a devenit acum un stil de viaţă acceptabil. Numărul cuplurilor care aleg să convieţuiască în loc să se căsătorească a crescut cu 80% [în Statele Unite] între 1980 şi 1991“. Acesta nu este doar un fenomen nord-american. Revista Asiaweek afirmă: „O luptă culturală face ravagii în toate ţările [Asiei]. Controversa o constituie libertatea sexuală în raport cu valorile tradiţionale, iar presiunile în vederea schimbării cresc constant“. Statisticile indică acceptarea pe scară tot mai mare a adulterului şi a relaţiilor sexuale preconjugale în multe ţări.

¹⁵ Biblia a profeţit că activitatea satanică va fi intensă în zilele noastre (Apocalipsa 12:12). Nu ar trebui să ne surprindă, aşadar, faptul că viciul a atins cote alarmante. De exemplu, exploatarea sexuală a copiilor a atins proporţii epidemice.a Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii afirmă că „exploatarea sexuală în scopuri comerciale îi afectează pe copiii din aproape toate ţările lumii“. În fiecare an, „conform rapoartelor, peste un milion de copii din lumea întreagă sunt obligaţi să se prostitueze, sunt obiectul traficului de sex şi sunt folosiţi pentru producţia de filme pornografice cu copii“. Homosexualitatea este şi ea la ordinea zilei, unii politicieni şi conducători religioşi luând iniţiativa în promovarea ei ca „stil de viaţă alternativ“.

Să respingem viciile lumii

16. Ce poziţie adoptă Martorii lui Iehova cu privire la moralitatea sexuală?

¹⁶ Martorii lui Iehova nu li se alătură celor ce adoptă norme laxiste în privinţa moralităţii sexuale. Tit 2:11, 12 spune: „Harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii s-a arătat şi ne învaţă ca, tăgăduind nelegiuirea şi poftele lumeşti, să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie“. Da, noi cultivăm o ură autentică, aversiune, faţă de vicii cum sunt relaţiile sexuale preconjugale, adulterul şi homosexualitatea (Romani 12:9; Efeseni 5:3–5).b Pavel a dat acest îndemn: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege“. — 2 Timotei 2:19.

17. Cum consideră adevăraţii creştini consumarea băuturilor alcoolice?

¹⁷ Adevăraţii creştini resping punctul de vedere lumesc conform căruia unele vicii sunt aparent minore. De exemplu, mulţi oameni de astăzi consideră consumarea în exces a băuturilor alcoolice o simplă distracţie. Dar poporul lui Iehova respectă sfatul din Efeseni 5:18: „Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh“. Dacă un creştin doreşte să bea, el o face cu moderaţie. — Proverbele 23:29–32.

18. Cum îi îndrumă principiile biblice pe slujitorii lui Iehova în ce priveşte modul de a-i trata pe membrii familiei?

¹⁸ Ca slujitori ai lui Iehova, noi respingem, de asemenea, punctul de vedere al unor oameni din lume potrivit căruia faptul de a striga şi de a ţipa la partenerul conjugal şi la copii sau de a le adresa cuvinte jignitoare este un comportament acceptabil. Hotărâţi să urmărească o conduită virtuoasă, soţii şi soţiile creştine conlucrează la aplicarea sfatului lui Pavel: „Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare şi orice defăimare să fie înlăturate de la voi, împreună cu orice fel de răutate. Şi fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos“. — Efeseni 4:31, 32.

19. Cât de răspândit este viciul în lumea afacerilor?

¹⁹ Necinstea, frauda, minciuna, tranzacţiile lipsite de scrupule şi furtul sunt şi ele la ordinea zilei. Un articol din revista financiară CFO afirmă: „Un sondaj efectuat în rândul a 4 000 de muncitori . . . a relevat că 31% dintre subiecţi au mărturisit că avuseseră o «purtare extrem de urâtă» pe parcursul anului precedent“. Această purtare urâtă includea minciuna, falsificarea de acte, hărţuiala sexuală şi furtul. Dacă dorim să rămânem curaţi moraliceşte în ochii lui Iehova, trebuie să evităm o astfel de conduită şi să fim cinstiţi în chestiunile de afaceri. — Mica 6:10, 11.

20. De ce creştinii trebuie să fie liberi de „iubirea de bani“?

²⁰ Să vedem ce s-a întâmplat în cazul unui om care şi-a imaginat că va avea mai mult timp pentru serviciul lui Dumnezeu dacă ar „da lovitura“ cu o afacere riscantă. El i-a atras şi pe alţii într-un plan de investiţii, exagerând mult profiturile ce se întrezăreau. Când acestea nu s-au materializat, el a încercat cu atâta disperare să compenseze pierderea enormă, încât a furat banii care îi fuseseră încredinţaţi. Din cauza acţiunilor şi a atitudinii sale lipsite de căinţă, el a fost exclus din congregaţia creştină. Într-adevăr este valabil avertismentul Bibliei: „Cei care vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în cursă şi în multe pofte nebune şi periculoase, care cufundă pe oameni în ruină şi în distrugere. Căci iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele şi unii care au umblat după ea au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu multe dureri“. — 1 Timotei 6:9, 10.

21. Ce comportament este obişnuit în rândul oamenilor aflaţi la putere, dar cum trebuie să se comporte cei aflaţi în poziţii de răspundere în congregaţia creştină?

²¹ Adesea, oamenilor puternici şi influenţi ai lumii le lipseşte virtutea şi confirmă adevărul zicalei: „Puterea corupe“ (Eclesiastul 8:9). În unele ţări, mita şi alte forme de corupţie sunt un mod de viaţă în rândul judecătorilor, al poliţiştilor şi al politicienilor. Totuşi, cei care se află în fruntea congregaţiei creştine trebuie să fie virtuoşi şi să nu stăpânească asupra altora (Luca 22:25, 26). Bătrânii, precum şi slujitorii ministeriali, nu slujesc „pentru un câştig ruşinos“. Ei trebuie să fie imuni la orice încercare de pervertire sau influenţare a judecăţii în schimbul îmbogăţirii. — 1 Petru 5:2; Exodul 23:8; Proverbele 17:23; 1 Timotei 5:21.

22. Ce va analiza articolul următor?

²² În general, creştinii trec cu succes testul actual al păstrării virtuţii în lumea noastră plină de vicii. Însă virtutea implică mai mult decât simpla evitare a răutăţii. Articolul următor va analiza ce pretinde în realitate cultivarea virtuţii.

[Note de subsol]

Idei recapitulative

◻ De ce a ordonat Iehova exterminarea canaaniţilor?

◻ Ce vicii erau la ordinea zilei în secolul I, şi cum au supravieţuit creştinii într-un astfel de mediu?

◻ Ce dovezi există că din 1914 lumea trece printr-un declin moral global?

◻ Ce vicii care sunt la ordinea zilei trebuie respinse de poporul lui Iehova?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Creştinii din secolul I erau virtuoşi, chiar dacă trăiau într-o lume plină de vicii

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Viciul s-a infiltrat chiar şi în reţelele de calculatoare, permiţându-le multor tineri şi altora accesul la materiale pornografice

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Creştinii trebuie să-şi păstreze virtutea şi să nu imite practicile necinstite ale altora