Ce înseamnă de fapt salvarea

„SUNTEŢI salvat?“ Deseori, cei care pun această întrebare au impresia că ei sunt salvaţi deoarece l-au „acceptat pe Isus ca Salvator personal“. Alţii însă consideră că există căi diferite care duc la salvare şi că, atât timp cât „Isus este în inima ta“, nu contează ce crezi şi nici chiar din ce biserică faci parte.

Biblia spune că voinţa lui Dumnezeu este „ca orice fel de oameni să fie salvaţi“ (1 Timotei 2:3, 4, NW). Salvarea este astfel la îndemâna tuturor celor care o vor accepta. Dar ce înseamnă mai exact a fi salvat? Este într-adevăr ceva ce vine pur şi simplu cu puţin sau fără nici un efort personal?

Cuvântul „salvare“ înseamnă „scăpare dintr-o primejdie sau de la distrugere“. Adevărata salvare implică astfel mai mult decât o stare senină a minţii. Ea înseamnă a fi salvat de la distrugerea prezentului sistem rău de lucruri şi, în cele din urmă, chiar de la moarte! Dar pe cine anume va salva Dumnezeu? Pentru a răspunde la această întrebare, să analizăm ce a predat Isus Cristos cu privire la acest subiect. Probabil că rezultatele cercetărilor noastre vă vor surprinde.

Se găseşte salvarea în toate religiile?

Cu o anumită ocazie, Isus a avut o conversaţie cu o samariteancă. Deşi nu era evreică, ea credea în mod corect că urma să vină Mesia, „care se numeşte Hristos“ (Ioan 4:25). Era suficientă această convingere pentru ca ea să fie salvată? Nu, deoarece Isus a avut curajul să-i spună acestei femei: „Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi“. Isus ştia că, dacă această femeie dorea să fie salvată, ea trebuia să-şi schimbe modul de închinare. De aceea, Isus a explicat: „Totuşi vine ora, şi aceasta este acum, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui cu spirit şi adevăr, căci, într-adevăr, oameni de felul acesta caută Tatăl, ca să i se închine“. — Ioan 4:22, 23, NW.

O altă ocazie în care Isus şi-a dezvăluit punctul de vedere cu privire la salvare i-a avut în centrul atenţiei pe farisei, o renumită sectă religioasă a iudaismului. Fariseii întemeiaseră un sistem de închinare şi credeau că acesta avea aprobarea lui Dumnezeu. Ascultaţi însă ce le spune Isus fariseilor: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis: «Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei [„Mi se închină“, nota de subsol], învăţând ca învăţături nişte porunci ale oamenilor»“. — Matei 15:7–9.

Ce se poate spune despre numeroasele confesiuni religioase de astăzi care pretind că au credinţă în Cristos? Le-ar aproba Isus pe toate ca fiind căi legitime de a obţine salvarea? Nu trebuie să facem presupuneri în această privinţă, deoarece Isus a spus în mod clar: „Nu orişicine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în împărăţia cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune: «Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege»“. — Matei 7:21–23.

Cunoştinţa exactă despre Isus este vitală pentru salvare

Aceste cuvinte ale lui Isus au implicaţii serioase. Ele arată că mulţi oameni evlavioşi nu ‘fac voia Tatălui’. Aşadar, cum se poate obţine adevărata salvare? Întâia scrisoare către Timotei 2:3, 4 răspunde: „Voinţa [lui Dumnezeu] este ca orice fel de oameni să fie salvaţi şi să ajungă la cunoştinţa exactă a adevărului“ (NW). — Compară cu Coloseni 1:9, 10.

Această cunoştinţă este vitală în vederea obţinerii salvării. Când apostolul Pavel şi însoţitorul său, Sila, au fost întrebaţi de un temnicer roman: „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?“, ei i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta!“ (Faptele 16:30, 31). Însemna oare aceasta că tot ceea ce trebuiau să facă temnicerul şi familia lui se limita la un anumit sentiment în inima lor? Nu, în primul rând, ei nu puteau „crede în Domnul Isus“ cu adevărat dacă nu aveau o oarecare înţelegere cu privire la cine era Isus, ce făcuse şi ce predase el.

De exemplu, Isus a predat despre întemeierea unui guvern ceresc — „regatul lui Dumnezeu“ (Luca 4:43, NW). De asemenea, el a prezentat principii de moralitate şi conduită creştină (Matei, capitolele 5–7). El a indicat poziţia pe care trebuie să o adopte discipolii lui în ce priveşte chestiunile politice (Ioan 15:19). El a pus bazele unui program mondial de instruire şi şi-a desemnat discipolii să participe la el (Matei 24:14; Faptele 1:8). Da, a ‘crede în Isus’ însemna a înţelege multe lucruri! Aşadar, nu este de mirare că Pavel şi Sila „i-au vestit cuvântul Domnului, atât lui [temnicerului] cât şi tuturor celor din casa lui“, înainte ca aceşti credincioşi noi să se boteze. — Faptele 16:32, 33.

Cunoştinţa exactă despre Dumnezeu este şi ea esenţială

Pentru a crede cu adevărat în Isus este esenţial să ne închinăm Dumnezeului căruia i se închină Isus însuşi. Isus s-a rugat: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu“. — Ioan 17:3.

Pe parcursul ministerului său pământesc, Fiul lui Dumnezeu a îndreptat întotdeauna atenţia spre Tatăl său şi nu spre el însuşi. El nu a pretins niciodată că este Dumnezeul Atotputernic (Ioan 12:49, 50). În multe ocazii, Isus şi-a făcut cunoscută cu claritate poziţia în cadrul scopului lui Dumnezeu, afirmând că el îi este subordonat Tatălui (Luca 22:41, 42; Ioan 5:19). Iată de ce Isus a afirmat: „Tatăl este mai mare decât Mine“ (Ioan 14:28). Aţi învăţat la biserica la care mergeţi care este adevărata relaţie dintre Dumnezeu şi Cristos? Sau aţi fost îndrumat să credeţi că Isus însuşi este Dumnezeul Atotputernic? Salvarea dumneavoastră depinde de faptul de a deţine înţelegerea corectă.

În Rugăciunea Domnului, Isus şi-a îndemnat discipolii să se roage astfel: „Sfinţească-se Numele Tău“ (Matei 6:9). Majoritatea traducerilor Bibliei au ascuns numele lui Dumnezeu, redându-l „Domnul“. Însă în copiile antice ale „Vechiului Testament“, Numele lui Dumnezeu apărea de peste şase mii de ori! Astfel, în Psalmul 83:18 citim: „Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este DOMNUL [Iehova, NW], Tu eşti Cel-Prea-Înalt peste tot pământul!“ Aţi fost învăţat să folosiţi numele lui Dumnezeu, Iehova? Dacă nu, salvarea dumneavoastră este în pericol, deoarece „oricine va invoca numele lui Iehova va fi salvat“! — Faptele 2:21, NW; compară cu Ioel 2:32.

Cu spirit şi adevăr

De asemenea, Isus Cristos a îndreptat atenţia spre Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Când prezenta punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la anumite probleme, el spunea deseori: „Este scris“ (Matei 4:4, 7, 10; 11:10; 21:13). În noaptea dinaintea morţii sale, Isus s-a rugat astfel cu privire la discipolii săi: „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul“. — Ioan 17:17.

Faptul de a înţelege învăţăturile din Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, este, aşadar, o altă cerinţă în vederea salvării (2 Timotei 3:16). Numai Biblia răspunde la întrebări de felul: Care este sensul vieţii? De ce a permis Dumnezeu ca răutatea să dureze atât de mult timp? Ce se întâmplă cu o persoană atunci când moare? Îi chinuie într-adevăr Dumnezeu pe oameni într-un iad de foc? Care este scopul lui Dumnezeu cu privire la pământ?a Nu ne putem închina aşa cum trebuie lui Dumnezeu fără a avea o înţelegere corectă a acestor chestiuni controversate, deoarece Isus a spus: „Închinătorii adevăraţi vor adora pe Tatăl în duh [cu spirit, NW] şi în adevăr“. — Ioan 4:23.

Credinţa ne îndeamnă la acţiune

Salvarea implică mai mult decât simplul fapt de a dobândi informaţii. Într-o inimă receptivă, cunoştinţa exactă despre Dumnezeu dă naştere la credinţă (Romani 10:10, 17; Evrei 11:6). O asemenea credinţă ne îndeamnă la acţiune. De exemplu, Biblia ne sfătuieşte: „Căiţi-vă, aşadar, şi întoarceţi-vă, pentru a vă fi şterse păcatele, ca să vină de la persoana lui Iehova epoci de înviorare“. — Faptele 3:19, NW.

Da, salvarea implică, de asemenea, faptul de a ne conforma normelor de conduită şi moralitate ale lui Dumnezeu. Sub influenţa transformatoare a Cuvântului lui Dumnezeu, obiceiuri de o viaţă, ca minciuna şi înşelătoria, sunt înlocuite cu cinstea şi sinceritatea (Tit 2:10). Practici imorale, cum ar fi homosexualitatea, adulterul şi fornicaţia, sunt abandonate şi înlocuite cu o conduită morală castă (1 Corinteni 6:9–11). Aceasta nu este o abstinenţă temporară de natură sentimentală, ci o schimbare permanentă care decurge dintr-un studiu atent şi din aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu. — Efeseni 4:22–24.

După un timp, iubirea şi aprecierea faţă de Dumnezeu îndeamnă o persoană sinceră să i se dedice complet lui Dumnezeu şi să simbolizeze lucrul acesta prin botezul în apă (Matei 28:19, 20; Romani 12:1). Creştinii botezaţi sunt salvaţi în ochii lui Dumnezeu (1 Petru 3:21). În timpul apropiatei distrugeri a acestei lumi rele, Dumnezeu îi va salva complet, ocrotindu-i pe parcursul acelui necaz. — Apocalipsa 7:9, 14.

Ce poate însemna salvarea pentru dumneavoastră

Din această analiză concisă reiese cu claritate că faptul de a obţine salvarea implică mai mult decât ‘a-l avea pe Domnul Isus în inimă’. Înseamnă a asimila cunoştinţă exactă despre Iehova Dumnezeu şi despre Isus Cristos şi a face schimbările necesare în viaţă. Acest efort ar putea părea copleşitor, dar Martorii lui Iehova sunt gata să vă ajute. Prin intermediul unui studiu biblic gratuit la domiciliu, ei vă pot ajuta să faceţi primii paşi pe calea adevăratei salvări.b

Având în vedere că apropiata zi de judecată a lui Dumnezeu este iminentă, faptul de a merge pe calea care duce la adevărata salvare este mai urgent ca oricând! Acum este momentul de a acorda atenţie cuvintelor profetului: „Până nu vine peste voi ziua mâniei DOMNULUI! Căutaţi pe DOMNUL, toţi cei smeriţi din ţară, care faceţi ce este drept înaintea Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi ascunşi în ziua mâniei DOMNULUI“. — Ţefania 2:2, 3.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 6]

Salvarea decurge din . . .

◻ Dobândirea cunoştinţei exacte despre Dumnezeu şi despre Isus. — Ioan 17:3

◻ Exercitarea credinţei. — Romani 10:17; Evrei 11:6

◻ Căinţă şi convertire. — Faptele 3:19; Efeseni 4:22–24

◻ Dedicare şi botez. — Matei 16:24; 28:19, 20

◻ Faptul de a continua să depunem mărturie. — Matei 24:14; Romani 10:10

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

Studierea Bibliei, aplicarea celor învăţate, dedicarea şi botezul sunt paşi care duc la salvare