Creştinii şi lumea omenirii

„Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară.“ — COLOSENI 4:5.

 1. Ce a spus Isus cu privire la continuatorii săi şi la lume?

ÎNTR-O rugăciune adresată Tatălui său ceresc, Isus a spus cu privire la continuatorii săi: „Lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume“. Apoi a adăugat: „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de Cel Rău“ (Ioan 17:14, 15). Creştinii nu urmau să fie separaţi de lume în sens fizic — de exemplu, prin izolare în mănăstiri. Dimpotrivă, Cristos ‘i-a trimis în lume’ ca să-i fie martori „până la marginile pământului“ (Ioan 17:18; Faptele 1:8). Cu toate acestea, el l-a rugat pe Dumnezeu să vegheze asupra lor, deoarece Satan, „stăpânitorul lumii acesteia“, avea să-i instige pe oameni la ură împotriva lor, din cauza numelui lui Cristos. — Ioan 12:31; Matei 24:9.

 2. a) Cu ce sensuri este folosit în Biblie cuvântul „lume“? b) Ce atitudine echilibrată manifestă Iehova faţă de lume?

² În Biblie, cuvântul „lume“ (în greacă, kósmos) se referă deseori la societatea umană nedreaptă, care „zace în Cel rău“ (1 Ioan 5:19). Întrucât creştinii respectă normele lui Iehova şi, totodată, dau ascultare poruncii de a predica lumii vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu, între ei şi lume a existat şi există uneori o relaţie tensionată (2 Timotei 3:12; 1 Ioan 3:1, 13). Însă cuvântul kósmos este folosit în Scripturi şi cu referire la familia umană în general. Vorbind despre lume în acest sens, Isus a spus: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Căci Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El“ (Ioan 3:16, 17; 2 Corinteni 5:19; 1 Ioan 4:14). Aşadar, deşi urăşte lucrurile care caracterizează sistemul rău al lui Satan, Iehova şi-a manifestat iubirea faţă de omenire trimiţându-l pe Fiul său pe pământ pentru a-i salva pe toţi cei ce aveau „să vină la pocăinţă“ (2 Petru 3:9; Proverbele 6:16–19). Atitudinea echilibrată a lui Iehova faţă de lume ar trebui să le servească drept exemplu închinătorilor săi.

Exemplul lui Isus

 3, 4. a) Care a fost poziţia lui Isus faţă de guvernare? b) Cum a privit Isus lumea omenirii?

³ Cu puţin timp înainte de moartea sa, Isus i-a spus lui Pilat din Pont: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta“ (Ioan 18:36). În armonie cu aceste cuvinte, Isus respinsese anterior autoritatea pe care i-o oferise Satan asupra regatelor lumii şi nu le permisese evreilor să-l facă rege (Luca 4:5–8; Ioan 6:14, 15). Totuşi, Isus a manifestat multă iubire faţă de lumea omenirii. Un exemplu în acest sens a fost consemnat de apostolul Matei: „Când a văzut mulţimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi care n-au păstor“. Îndemnat de iubire, el le-a predicat oamenilor în oraşele şi satele lor. El i-a învăţat pe oameni şi i-a vindecat de boli (Matei 9:36). Totodată el a ţinut cont de necesităţile fizice ale celor ce veneau să înveţe de la el. În acest sens citim: „Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: «Mi-e milă de mulţime, căci de trei zile stau lângă Mine şi n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leşine pe drum»“ (Matei 15:32). Ce grijă iubitoare!

⁴ Evreii aveau prejudecăţi puternice faţă de samariteni, însă Isus a stat de vorbă pe îndelete cu o samariteancă şi a petrecut două zile pentru a depune o mărturie temeinică într-o cetate samariteană (Ioan 4:5–42). Deşi Dumnezeu l-a trimis la „oile pierdute ale casei lui Israel“, Isus a răspuns uneori la manifestările de credinţă ale unor neisraeliţi (Matei 8:5–13; 15:21–28). Da, Isus a demonstrat că este posibil să „nu faci parte din lume“ şi, în acelaşi timp, să iubeşti oamenii. Arătăm şi noi o astfel de compasiune faţă de oamenii pe care îi întâlnim acolo unde locuim, unde lucrăm sau unde ne facem cumpărăturile? Ne interesăm de bunăstarea lor — nu numai de necesităţile lor spirituale, ci şi de alte necesităţi, dacă ne stă în putinţă să-i ajutăm? Isus a făcut acest lucru şi, procedând astfel, a netezit calea pentru a-i învăţa pe oameni despre Regat. Este adevărat, noi nu putem face miracole ca Isus. Însă un gest de bunătate face deseori miracole, ca să spunem aşa, în ce priveşte înlăturarea prejudecăţilor faţă de Martorii lui Iehova.

Atitudinea lui Pavel faţă de „cei de afară“

 5, 6. Cum i-a tratat apostolul Pavel pe evreii care erau „de afară“?

⁵ În câteva dintre scrisorile sale, apostolul Pavel face referire la oamenii „de afară“, înţelegând prin aceasta necreştinii, fie aceştia evrei, fie neevrei (1 Corinteni 5:12; 1 Tesaloniceni 4:12; 1 Timotei 3:7). Cum i-a tratat el pe aceştia? El a „devenit orice pentru oameni de orice fel, ca să-i salvez[e] pe unii cu orice preţ“ (1 Corinteni 9:20–22, NW). Când ajungea într-o cetate, el obişnuia să le predice mai întâi evreilor stabiliţi acolo. Cum îi aborda? Cu tact şi respect, el le prezenta dovezi convingătoare potrivit cărora Mesia venise, suferise o moarte de jertfă şi fusese înviat. — Faptele 13:5, 14–16, 43; 17:1–3, 10.

⁶ În felul acesta, Pavel a clădit pe cunoştinţa pe care evreii o aveau din Lege şi din profeţi, învăţându-i despre Mesia şi despre Regatul lui Dumnezeu. Iar pe unii a reuşit să-i convingă (Faptele 14:1; 17:4). În pofida opoziţiei conducătorilor evrei, Pavel a vădit afecţiune faţă de conaţionalii săi evrei când a scris: „Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliţi este să fie mântuiţi. Le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunoştinţei [exacte, NW]“. — Romani 10:1, 2.

Ajutarea credincioşilor neiudei

 7. Cum au reacţionat mulţi prozeliţi la vestea bună predicată de Pavel?

⁷ Prozeliţii erau neiudei care deveniseră practicanţi circumcişi ai iudaismului. Potrivit dovezilor, existau prozeliţi iudei în Roma, Antiohia Siriană, Etiopia şi Antiohia Pisidiei — de fapt, în toată diaspora iudaică (Faptele 2:8–10; 6:5; 8:27; 13:14, 43; compară cu Matei 23:15). Spre deosebire de mulţi conducători evrei, se pare că prozeliţii nu erau îngâmfaţi şi nu se puteau lăuda cu mândrie că descindeau din Avraam (Matei 3:9; Ioan 8:33). Dimpotrivă, ei îşi abandonaseră dumnezeii păgâni şi se întorseseră cu umilinţă la Iehova, dobândind unele cunoştinţe despre el şi legile sale. Iar ei împărtăşeau speranţa iudaică despre venirea lui Mesia. Întrucât, în căutarea adevărului, se demonstraseră dispuşi să facă schimbări, mulţi dintre ei erau gata să facă şi alte schimbări şi să reacţioneze la predicarea apostolului Pavel (Faptele 13:42, 43). Când un prozelit care se închinase la dumnezei păgâni se convertea la creştinism, el era foarte bine pregătit să le depună mărturie altor neiudei care se închinau încă la acei dumnezei.

 8, 9. a) Pe lângă prozeliţi, ce altă categorie de neiudei s-a simţit atrasă de religia iudaică? b) Cum au reacţionat la vestea bună mulţi oameni necircumcişi, dar temători de Dumnezeu?

⁸ Pe lângă prozeliţii circumcişi, şi alţi neiudei erau atraşi de religia iudaică. Primul dintre aceştia care a devenit creştin a fost Corneliu, care, deşi nu era prozelit, era „cucernic şi temător de Dumnezeu“ (Faptele 10:2). În comentariul său referitor la cartea Faptele, profesorul Frederick Bruce a scris: „Astfel de neisraeliţi sunt numiţi în general «oameni temători de Dumnezeu»; deşi nu este un termen consacrat, se potriveşte. Mulţi neiudei din acele zile nu erau pregătiţi să se convertească efectiv la iudaism (cerinţa circumciziei fiind o mare piatră de poticnire pentru bărbaţi), cu toate acestea erau atraşi de monoteismul simplu al închinării iudaice din sinagogă şi de normele etice ale vieţii iudaice. Unii dintre ei mergeau la sinagogă şi se familiarizaseră, într-o oarecare măsură, cu rugăciunile şi pasajele din Scripturi pe care le auzeau citite în versiunea greacă“.

⁹ Apostolul Pavel a întâlnit mulţi oameni temători de Dumnezeu când a predicat în sinagogile din Asia Mică şi Grecia. În Antiohia Pisidiei, el li s-a adresat celor adunaţi în sinagogă prin cuvintele: „Bărbaţi israeliţi şi voi care vă temeţi de Dumnezeu“ (Faptele 13:16, 26). Luca scrie că, după ce Pavel a predicat în trei sabate în sinagoga din Tesalonic, „unii dintre ei [evrei] şi o mare mulţime de greci temători de Dumnezeu şi nu puţine femei cu influenţă au crezut [devenind creştini] şi s-au alăturat lui Pavel şi lui Sila“ (Faptele 17:4). Probabil că unii dintre greci erau bărbaţi necircumcişi temători de Dumnezeu. Există dovezi potrivit cărora mulţi dintre aceşti neiudei s-au alăturat comunităţilor iudaice.

Predicarea printre „necredincioşi“

10. Cum le-a predicat Pavel neiudeilor care nu aveau nici o cunoştinţă despre Scripturi, şi cu ce rezultat?

¹⁰ În Scripturile greceşti creştine, cuvântul „necredincioşi“ se poate referi la oamenii din afara congregaţiei creştine în general. Adesea se referă la păgâni (Romani 15:31; 1 Corinteni 14:22, 23; 2 Corinteni 4:4; 6:14). În Atena, mulţi necredincioşi erau instruiţi în filozofia greacă şi nu aveau absolut nici o cunoştinţă despre Scripturi. L-a descurajat acest lucru pe Pavel, încât să nu le mai depună mărturie? Nu. Totuşi el şi-a adaptat modul de abordare. El a prezentat cu dibăcie idei din Biblie fără să citeze direct din Scripturile ebraice, care le erau necunoscute atenienilor. El a arătat cu abilitate că existau asemănări între adevărul biblic şi unele idei exprimate de poeţii antici stoici. În plus, el a prezentat conceptul despre un singur Dumnezeu adevărat pentru toată omenirea, un Dumnezeu care va judeca cu dreptate prin intermediul unui om care a murit şi a fost înviat. Astfel, Pavel le-a predicat cu tact atenienilor despre Cristos. Care a fost rezultatul? Deşi majoritatea l-au ridiculizat făţiş sau au fost sceptici, „unii s-au alăturat lui şi au crezut; între aceştia era şi Dionisie Areopagitul, o femeie numită Damaris şi alţii împreună cu ei“. — Faptele 17:18, 21–34.

11. Ce fel de oraş era Corintul, şi care au fost rezultatele predicării lui Pavel acolo?

¹¹ În Corint exista o comunitate iudaică destul de numeroasă, aşa că Pavel şi-a început ministerul predicând în sinagogă. Însă, când iudeii i s-au împotrivit, Pavel şi-a îndreptat atenţia spre populaţia de neiudei (Faptele 18:1–6). Şi ce populaţie! Corintul era un oraş comercial aglomerat, cosmopolit, cunoscut în toată lumea greco-romană pentru viaţa desfrânată din el. De fapt, „a corinteniza“ însemna a practica imoralitatea. Totuşi, Cristos i s-a arătat lui Pavel după ce evreii respinseseră predicarea acestuia şi i-a spus: „Nu te teme, ci vorbeşte . . ., fiindcă am mult popor în această cetate“ (Faptele 18:9, 10). Şi exact aşa a fost, deoarece Pavel a înfiinţat o congregaţie în Corint, chiar dacă unii membri ai acesteia duseseră anterior o viaţă în stil „corintean“. — 1 Corinteni 6:9–11.

Încercarea de a salva „oameni de orice fel“ astăzi

12, 13. a) Cum se aseamănă teritoriul nostru de astăzi cu cel din zilele lui Pavel? b) Ce atitudine manifestăm în teritoriile în care religiile creştinătăţii există de multă vreme sau în care mulţi sunt decepţionaţi de religia organizată?

¹² Astăzi, la fel ca în secolul întâi, „bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu . . . aduce salvare oamenilor de orice fel“ (Tit 2:11, NW). Teritoriul de predicare a veştii bune s-a extins, cuprinzând toate continentele şi majoritatea insulelor mării. Şi, ca în timpul lui Pavel, se întâlnesc „oameni de orice fel“. De exemplu, unii dintre noi predică în ţări în care bisericile creştinătăţii există de multe secole. Asemenea evreilor din secolul întâi, membrii acestora pot fi foarte legaţi de tradiţiile religioase. Totuşi, noi suntem fericiţi să-i căutăm pe cei cu o dispoziţie bună a inimii şi să clădim pe cunoştinţa biblică pe care o posedă, oricât de mică ar fi aceasta. Noi nu le vorbim de sus, nici nu-i dispreţuim, deşi conducătorii lor religioşi ni se opun şi ne persecută uneori. Dimpotrivă, noi înţelegem că unii dintre ei au „râvnă pentru Dumnezeu“, chiar dacă le lipseşte cunoştinţa exactă. La fel ca Isus şi Pavel, noi manifestăm o iubire autentică faţă de oameni şi dorim fierbinte ca ei să fie salvaţi. — Romani 10:2.

¹³ În timp ce predicăm, mulţi dintre noi întâlnim persoane dezamăgite de religia organizată. Totuşi, acestea mai au încă teamă de Dumnezeu, crezând în el într-o anumită măsură şi încercând să ducă o viaţă cinstită. În această generaţie decăzută şi tot mai lipsită de sfinţenie, nu ar trebui să ne bucurăm când întâlnim oameni care au cât de cât credinţă în Dumnezeu? Şi nu suntem oare nerăbdători să-i îndrumăm spre o formă de închinare care nu este marcată de ipocrizie şi falsitate? — Filipeni 2:15.

14, 15. Cum s-a deschis un vast teren pentru predicarea veştii bune?

¹⁴ În ilustrarea despre năvod, Isus a prezis că va exista un teritoriu vast pentru lucrarea de predicare (Matei 13:47–49). Explicând această ilustrare, Turnul de veghere din 15 iunie 1992 spunea la pagina 20: „De-a lungul secolelor, unii membri ai creştinătăţii au jucat un rol important în traducerea, copierea şi răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu. Mai târziu, bisericile au format sau au sprijinit societăţile biblice, care au tradus Biblia în limbile vorbite în ţinuturi îndepărtate. De asemenea, ele au trimis misionari medicali şi învăţători care au făcut pseudo-creştini. Astfel, s-a strâns un număr imens de peşti necorespunzători, care nu aveau aprobarea lui Dumnezeu. Dar, cel puţin, acest lucru a pus milioane de necreştini în legătură cu Biblia şi cu o formă de creştinism, chiar dacă aceasta era alterată“.

¹⁵ Prozelitismul creştinătăţii a dat roade în special în America de Sud, în Africa şi în unele insule ale mării. În zilele noastre, în aceste zone au fost găsite multe persoane umile şi putem continua să facem mult bine dacă avem o atitudine pozitivă şi iubitoare faţă de aceşti oameni sinceri, exact aşa cum a avut Pavel faţă de prozeliţii iudei. Printre cei care au nevoie de ajutorul nostru se numără şi milioane de oameni care ar putea fi numiţi „simpatizanţi“ ai Martorilor lui Iehova. Ei sunt întotdeauna bucuroşi când le facem vizite. Unii au studiat Biblia cu noi şi au asistat la întrunirile noastre, îndeosebi la Comemorarea anuală a morţii lui Cristos. Nu reprezintă aceştia un vast teren de predicare a veştii bune despre Regat?

16, 17. a) Căror oameni le împărtăşim noi vestea bună? b) Cum îl imităm pe Pavel în ce priveşte predicarea la diferite feluri de oameni?

¹⁶ În plus, ce putem spune despre cei ce provin din culturile necreştine — indiferent că îi întâlnim în ţările lor de origine sau ca imigranţi în ţările occidentale? Dar despre milioanele de persoane care au întors complet spatele religiei, devenind atei sau agnostici? Şi ce să zicem despre cei ce dau ascultare cu o fervoare aproape religioasă filozofiei moderne sau psihologiei populare, promovate în nenumărate cărţi de autoperfecţionare găsite în librării? Oare astfel de oameni ar trebui ignoraţi şi consideraţi în afara sferei de aplicabilitate a răscumpărării? Nu, dacă îl imităm pe apostolul Pavel.

¹⁷ Când a predicat în Atena, Pavel nu a căzut în capcana de a discuta subiecte filozofice cu ascultătorii săi. Totuşi, el şi-a adaptat argumentaţia în funcţie de oamenii cu care vorbea, prezentând adevărurile biblice într-un mod clar şi logic. În mod similar, noi nu trebuie să devenim experţi în religiile sau filozofiile oamenilor cărora le predicăm. Însă şi noi ne adaptăm prezentarea pentru a depune o mărturie eficientă, devenind astfel „orice pentru oameni de orice fel“ (1 Corinteni 9:22, NW). Când le-a scris creştinilor din Colose, Pavel a declarat: „Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară, răscumpărând timpul. Cuvântul vostru să fie totdeauna cu har, dres cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia“. — Coloseni 4:5, 6.

18. Ce responsabilitate avem, şi ce nu ar trebui să uităm niciodată?

¹⁸ Să manifestăm iubire faţă de toţi oamenii, asemenea lui Isus şi lui Pavel. Dar mai ales să ne străduim să le împărtăşim altora vestea bună a Regatului. Pe de altă parte, să nu uităm niciodată că Isus a spus despre discipolii săi: „Ei nu sunt din lume“ (Ioan 17:16). În articolul următor se va analiza ce înseamnă aceasta pentru noi.

Recapitulare

◻ Descrieţi atitudinea echilibrată a lui Isus faţă de lume.

◻ Cum le-a predicat apostolul Pavel evreilor şi prozeliţilor?

◻ Cum i-a abordat Pavel pe oamenii temători de Dumnezeu şi pe necredincioşi?

◻ Cum putem deveni „orice pentru oameni de orice fel“ în activitatea noastră de predicare?

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

Înfăptuind acte de bunătate faţă de semenii lor, creştinii pot înlătura deseori prejudecăţile