Iehova conduce cu compasiune

DE-A lungul istoriei, mulţi conducători umani şi-au exercitat puterea cu o nemiloasă indiferenţă faţă de suferinţele supuşilor lor. Cu toate acestea, Iehova a demonstrat contrariul, alegându-şi o naţiune — Israelul — pe care a condus-o cu compasiune.

În timp ce israeliţii erau încă sclavi în Egiptul antic, Iehova a auzit strigătele lor după ajutor. „În toate necazurile lor El a fost întristat . . . El i-a răscumpărat în dragostea şi în îndurarea [compasiunea, NW] Lui“ (Isaia 63:9). Iehova i-a salvat pe israeliţi, le-a oferit hrană în mod miraculos şi i-a dus într-o ţară care să fie a lor.

După aceea, Iehova şi-a dovedit compasiunea prin legile pe care le-a dat acestei naţiuni. El le-a poruncit israeliţilor să se poarte cu compasiune faţă de orfani, văduve şi locuitorii străini. Ei nu trebuiau să abuzeze de infirmi.

Legea pretindea să li se arate compasiune celor nevoiaşi. Săracii puteau aduna spicele rămase după seceriş. Datoriile erau anulate în anul sabatic (al şaptelea). Toate terenurile dobândite prin moştenire care fuseseră vândute trebuiau înapoiate în anul jubiliar (al 50-lea). În cartea Ancient Israel — Its Life and Institutions (Viaţa şi instituţiile din Israelul antic) se spune: „În Israel nu au existat niciodată clase sociale în accepţia modernă a termenului“. „La începuturile colonizării, toţi israeliţii se bucurau într-o măsură mai mare sau mai mică de acelaşi nivel de viaţă.“ — Leviticul 25:10; Deuteronomul 15:12–14; 24:17–22; 27:18.

Să imităm compasiunea lui Iehova

Slujitorii lui Dumnezeu imită compasiunea lui. De exemplu, pe parcursul istoriei, unii regi întronaţi de puţin timp i-au ucis pe membrii rămaşi în viaţă ai dinastiei dinaintea lor. Dar David, slujitorul lui Iehova, nu a procedat astfel. După moartea lui Saul, David l-a ocrotit pe Mefiboşet, nepotul şi moştenitorul rămas în viaţă al lui Saul. „Împăratul a cruţat pe [a manifestat compasiune faţă de, NW] Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul.“ — 2 Samuel 21:7.

Nici un alt om nu a imitat atât de bine compasiunea lui Iehova ca Isus. Multe dintre miracolele sale au fost motivate de compasiune divină. Cu o ocazie, un lepros l-a implorat: „Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti“. Isus a fost mişcat de milă şi l-a atins, spunându-i: „Da, voiesc. Fii curăţit!“ (Marcu 1:40–42). Cu altă ocazie, mari mulţimi îl urmau pe Isus. În mijlocul învălmăşelii, Isus a acordat atenţie la doi orbi care strigau: „«Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!» . . . Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor şi îndată orbii şi-au căpătat vederea şi au mers după El“. — Matei 20:29–34.

Mulţimile nu au diminuat sentimentele lui Isus faţă de alţii. Deoarece oamenii aceia erau flămânzi, el a spus cu o anumită ocazie: „Mi-e milă de poporul acesta“. De aceea i-a hrănit în mod miraculos (Marcu 8:1–8). Când călătorea, Isus nu numai că învăţa mulţimile, dar şi ţinea seama de necesităţile lor (Matei 9:35, 36). După o călătorie, Isus şi discipolii săi nu au avut timp nici să mănânce. Relatarea biblică ne spune: „Au plecat cu corabia spre un loc pustiu, la o parte. Mulţi i-au văzut plecând şi i-au recunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile şi au sosit înaintea lor. Când a ieşit din corabie, Isus a văzut mult popor şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care nu aveau păstor; şi a început să-i înveţe multe lucruri“. — Marcu 6:31–34.

Ceea ce l-a mişcat pe Isus nu a fost doar suferinţa şi sărăcia poporului, ci şi starea lor spirituală. Deoarece conducătorii lor îi exploatau, lui Isus „I s-a făcut milă de ei“. Cuvântul grecesc redat prin „I s-a făcut milă“ înseamnă „a simţi o dorinţă fierbinte în măruntaie“. Isus a fost cu adevărat un om plin de compasiune!

Compasiune într-o lume crudă

Isus Cristos este acum regele Regatului ceresc al lui Iehova. Aşa cum a procedat cu Israelul antic, Dumnezeu îşi conduce astăzi poporul cu compasiune. „«Ei vor fi ai Mei», zice DOMNUL oştirilor, «Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său care-i slujeşte».“ — Maleahi 3:17.

Cei care vor să beneficieze de compasiunea lui Iehova trebuie să imite căile sale. Este adevărat că trăim într-o lume în care oamenii sunt mai preocupaţi de faptul de a-şi păstra stilul de viaţă decât de a-i ajuta pe nevoiaşi. Oamenii aflaţi la putere caută deseori să profite de pe urma muncitorilor şi a consumatorilor. În 2 Timotei 3:1–4, Biblia descrie cu exactitate climatul moral din zilele noastre, care a înăbuşit compasiunea din inima atâtor oameni.

Cu toate acestea, mai mult ca sigur, putem găsi ocazii de a arăta compasiune. Nu le-am putea da oare o mână de ajutor vecinilor noştri? Este cineva bolnav pe care l-am putea vizita? Nu i-am putea mângâia oare pe cei deprimaţi, în armonie cu sfatul: „Să vorbiţi în mod consolator sufletelor deprimate, să-i sprijiniţi pe cei slabi“? — 1 Tesaloniceni 5:14, NW.

Compasiunea ne va ajuta, de asemenea, să nu reacţionăm cu asprime când alţii fac greşeli. Ni s-a spus: „Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare şi orice defăimare să fie înlăturate de la voi, împreună cu orice fel de răutate. Şi fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă [de bunăvoie, NW] unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu [de bunăvoie, NW] pe voi în Hristos“. — Efeseni 4:31, 32.

Compasiunea ne va ajuta să evităm tendinţa de a abuza de putere. Biblia spune: „Îmbrăcaţi-vă cu tandre sentimente de compasiune, de bunăvoinţă, de umilinţă a minţii, de blândeţe şi de îndelungă răbdare“ (Coloseni 3:12, NW). Umilinţa minţii ne permite să ne punem în situaţia celor aflaţi sub supravegherea noastră. A fi compătimitor presupune a fi mai degrabă umil şi rezonabil decât greu de mulţumit. Eficienţa nu ar trebui să fie o scuză pentru a-i trata pe oameni ca pe nişte simple piese ale unei maşinării. De asemenea, în familie, soţii compătimitori nu uită că soţiile lor sunt vase mai slabe (1 Petru 3:7). Faptul de a medita la exemplul de compasiune al lui Isus ne poate ajuta în toate aceste aspecte.

Întrucât Isus a avut sentimente atât de profunde faţă de oameni pe parcursul ministerului său pământesc, putem fi siguri că el este în prezent, şi va continua să fie, un Conducător compătimitor. În Psalmul 72 se spune în mod profetic despre el: „El va face dreptate celor necăjiţi din popor, va scăpa pe copiii săracului şi va zdrobi pe asupritor. El va stăpâni de la o mare la alta şi de la Fluviu până la marginile pământului. Va avea milă de cel sărman şi lipsit şi va scăpa viaţa săracilor“. — Psalmul 72:4, 8, 13.

Cuvântul lui Dumnezeu prezice: „[El] va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra celor întristaţi ai ţării . . . şi va omorî pe cel rău“. După ce descrie modul în care chiar şi unii oameni cruzi, cu trăsături animalice, îşi vor schimba căile, profeţia continuă astfel: „Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoştinţa DOMNULUI, ca fundul mării de apele care-l acoperă“ (Isaia 11:4–9). Această profeţie promite, de fapt, o societate mondială de oameni care îl cunosc pe Iehova şi imită căile sale pline de compasiune!