Continuaţi să progresaţi spiritualiceşte!
ZIUA ÎN CARE NE-AM BOTEZAT ESTE O ZI PE CARE AR TREBUI SĂ NE-O AMINTIM ÎNTOTDEAUNA CU BUCURIE. LA DREPT VORBIND, ÎN ACEASTĂ ZI AM DECLARAT PUBLIC CĂ NE-AM DEDICAT LUI DUMNEZEU PENTRU A-I SLUJI.
PENTRU multe persoane, pasul acesta a însemnat eforturi uriaşe — abandonarea unor obiceiuri rele învechite, renunţarea la prieteniile nesănătoase, schimbarea comportamentului şi a unui mod de gândire înrădăcinat.
Botezul este un eveniment fericit şi important din viaţa unui creştin, însă el nu e decât un început. Apostolul Pavel le-a spus creştinilor botezaţi din Iudeea: „Să lăsăm cuvintele începătoare ale lui Hristos şi să mergem spre cele ce aparţin oamenilor maturi“ (Evrei 6:1). Într-adevăr, toţi creştinii trebuie să ajungă „la unitatea în credinţă şi în cunoştinţa exactă a Fiului lui Dumnezeu, la starea de om adult, la măsura staturii care aparţine plenitudinii lui Cristos“ (Efeseni 4:13, NW). Doar dacă vom progresa până la maturitate vom putea fi cu adevărat „stabili în credinţă“. — Coloseni 2:7, NW.
În ultimii ani, în congregaţia creştină au venit sute de mii de noi închinători dedicaţi. Probabil că şi tu te numeri printre ei. La fel ca fraţii tăi din secolul I, nici tu nu vrei să rămâi prunc din punct de vedere spiritual. Dorinţa ta este să creşti, să faci progrese! Dar cum? Care sunt câteva modalităţi prin care poţi progresa?
Progresaţi studiind personal
Pavel le-a spus creştinilor din Filipi: „Iată ce continuu să cer în rugăciunile mele: ca iubirea voastră să abunde din ce în ce mai mult împreună cu o cunoştinţă exactă şi un discernământ deplin“ (Filipeni 1:9, NW). Faptul de a creşte în „cunoştinţă exactă“ este un lucru esenţial pentru progresul nostru spiritual. „Asimilarea cunoştinţei despre Iehova Dumnezeu şi despre Isus Cristos“ este un proces continuu, nu ceva ce încetează după botez. — Ioan 17:3, NW.
O soră creştină, pe care o vom numi Alexandra, a ajuns să înţeleagă lucrul acesta după zece ani de la botezul ei, pe care l-a făcut când avea 16 ani. Ea a fost crescută în adevăr şi a participat tot timpul cu regularitate la întrunirile creştine, precum şi la lucrarea de predicare. Iată ce ne spune ea: „În ultimele luni mi-am dat seama că ceva nu mergea bine deloc. Am decis să fiu severă cu mine însămi şi să mă autoexaminez cu sinceritate. M-am întrebat: Ce simt pentru adevăr? şi De ce mai sunt în adevăr?“ Ce a descoperit ea? Alexandra continuă: „Am descoperit că motivele pentru care eram în adevăr mă nelinişteau. Mi-am adus aminte că pe vremea când eram copil se punea accentul pe întruniri şi pe serviciul de teren. Atunci ar fi trebuit ca obiceiurile mele legate de studiu personal şi rugăciune să înceapă să se contureze. Analizându-mi însă situaţia, mi-am dat seama că lucrurile nu au stat aşa“.
Apostolul Pavel ne sfătuieşte: „Oricare ar fi nivelul până la care am progresat, să continuăm a umbla în mod ordonat, conform ordinii stabilite“ (Filipeni 3:16, NW). Un program te poate ajuta să stabileşti direcţia în care vei progresa. Fără îndoială că înainte de a te boteza ai avut un program săptămânal de studiere a Bibliei cu un învăţător bine pregătit. Pe măsură ce aprecierea ta pentru adevărul biblic a crescut, ai inclus în programul tău şi pregătirea pentru fiecare lecţie săptămânală, căutând în Biblie versetele menţionate etc. Ai continuat „să umbli conform ordinii stabilite“ de când te-ai botezat?
Dacă nu aşa stau lucrurile, ar fi bine să-ţi reexaminezi priorităţile, „ca să te convingi de lucrurile mai importante“ (Filipeni 1:10, NW). Deoarece cu toţii suntem foarte ocupaţi, avem nevoie de autocontrol pentru a ne face timp pentru studiu personal şi pentru citirea Bibliei. Dar foloasele care rezultă de aici merită efortul. Să ne întoarcem la experienţa Alexandrei. Ea recunoaşte: „Trebuie să spun că în cei aproape 20 de ani de când sunt în adevăr nu am făcut altceva decât să merg la întruniri şi să ies în ministerul de teren“. Cu toate acestea, ea continuă: „Am ajuns la concluzia că, deşi aceste lucruri sunt importante, ele singure nu mă pot susţine atunci când situaţia începe să se înrăutăţească. Toate acestea au ieşit la iveală deoarece în realitate nu am obiceiul de a studia personal, iar rugăciunile mele sunt sporadice şi superficiale. Acum îmi dau seama că trebuie să-mi schimb modul de gândire şi să îmi fac un program de studiu serios pentru a-l putea cunoaşte cu adevărat pe Iehova şi pentru a ajunge să-l iubesc şi să apreciez ceea ce a făcut Fiul său pentru noi“.
Dacă ai nevoie de ajutor pentru a-ţi întocmi un program practic de studiu personal, bătrânii şi alţi creştini maturi din congregaţia ta vor fi bucuroşi să te ajute. În plus, articolele pe această temă, apărute în numerele din 1 mai 1995, 15 august 1993 şi 15 mai 1986 (în engleză) ale revistei Turnul de veghere conţin o serie de sugestii practice.
Necesitatea de a ne apropia de Dumnezeu
Un alt domeniu în care trebuie să te străduieşti să progresezi este relaţia ta cu Dumnezeu. În unele cazuri ar putea fi vorba chiar de o extraordinar de mare nevoie în această privinţă. Să luăm exemplul lui Anthony, care s-a botezat când era copil. Iată ce ne relatează el: „Eu am fost primul copil care s-a botezat din familia mea. După botez, mama m-a îmbrăţişat cu căldură. Niciodată nu o văzusem atât de fericită. Toţi erau aşa de bucuroşi, iar eu mă simţeam cineva“. Însă a mai fost ceva. Anthony continuă: „Mult timp în congregaţia noastră nu mai fusese nici un tânăr botezat. De aceea eram mândru de mine. Eram tare mândru şi de răspunsurile şi de temele mele de la întruniri. Aprobarea oamenilor şi laudele lor au devenit mai importante pentru mine decât faptul de a-i aduce laude lui Iehova. De fapt, nu aveam o relaţie strânsă cu el“.
La fel ca Anthony, poate că unii s-au dedicat lui Iehova mai mult din dorinţa de a le plăcea altora decât din dorinţa de a-i plăcea lui Iehova. Chiar aşa stând lucrurile, Dumnezeu aşteaptă ca aceştia să trăiască în armonie cu promisiunea de a-i sluji (compară cu Eclesiastul 5:4). Însă, deseori, lucrul acesta este dificil pentru cei ce nu se bucură de o relaţie personală cu Dumnezeu. Anthony îşi aminteşte: „Marea bucurie pe care am avut-o când m-am botezat a fost de scurtă durată. Nu a trecut nici un an de la botezul meu şi am păcătuit grav. Din cauza aceasta a trebuit să fiu mustrat de bătrânii din congregaţie. Repetarea unor fapte greşite a avut drept consecinţă excluderea mea din congregaţie. După şase ani de la dedicarea mea la Iehova am fost arestat şi condamnat pentru omor“.
Cultivaţi relaţii strânse cu Iehova
Indiferent de situaţie, toţi creştinii pot răspunde invitaţiei pe care o face Biblia: „Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi“ (Iacov 4:8). Fără îndoială că, atunci când ai studiat prima dată Biblia, ai cultivat o oarecare prietenie cu Dumnezeu. Ai învăţat că Dumnezeu nu este zeitatea abstractă adorată în creştinătate, ci este o persoană al cărei nume este Iehova. De asemenea, ai învăţat că el are calităţi atrăgătoare, că este „un Dumnezeu îndurător şi milos, încet la mânie şi abundent în bunătate iubitoare“. — Exodul 34:6, NW.
Însă, pentru a trăi în armonie cu dedicarea făcută de a-i sluji lui Dumnezeu, trebuie să te apropii şi mai mult de el! Cum poţi face lucrul acesta? Psalmistul s-a rugat astfel: „Fă-mă să cunosc căile Tale, DOAMNE, învaţă-mă cărările Tale!“ (Psalmul 25:4). Studierea în particular a Bibliei şi a publicaţiilor Societăţii te poate ajuta să-l cunoşti mai bine pe Iehova. De asemenea, este important să te rogi din toată inima şi cu regularitate. Psalmistul ne îndeamnă: „Vărsaţi-vă inimile înaintea Lui!“ (Psalmul 62:8). Pe măsură ce vei primi răspuns la rugăciuni, vei simţi că Dumnezeu se interesează personal de tine. Lucrul acesta te va ajuta să te simţi mai aproape de el.
O altă ocazie de a ne apropia de Dumnezeu sunt încercările şi problemele. Poate că te confrunţi cu provocări şi încercări ale credinţei, cum ar fi boala, presiuni la şcoală sau la locul de muncă ori o situaţie economică precară. S-ar putea întâmpla chiar ca programul teocratic obişnuit, adică participarea la minister, asistarea la întruniri sau studierea Bibliei cu copiii tăi, să fie dificil pentru tine. Nu încerca să faci faţă acestor probleme singur! Imploră-l pe Dumnezeu pentru ajutor, rugându-l să te îndrume şi să te instruiască (Proverbele 3:5, 6). Imploră-l să-ţi dea spirit sfânt (Luca 11:13)! Pe măsură ce vei simţi ajutorul iubitor al lui Dumnezeu, te vei apropia şi mai mult de el. Este aşa cum s-a exprimat psalmistul David: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este DOMNUL! Ferice de omul care se încrede în El!“ — Psalmul 34:8.
Ce s-a întâmplat cu Anthony? El îşi aminteşte: „Am început să mă gândesc la timpul când aveam atât de multe obiective spirituale legate de înfăptuirea voinţei lui Iehova. Lucrul acesta mi-a provocat o mare durere. Dar cu toată durerea şi dezamăgirea mea mi-am amintit de iubirea lui Iehova. Mi-a trebuit ceva timp ca să mă pot ruga lui Iehova, dar am făcut lucrul acesta şi mi-am descărcat sufletul înaintea lui, rugându-l să mă ierte. De asemenea, am început să citesc Biblia şi am constatat cu surprindere că uitasem foarte multe lucruri şi că aveam, de fapt, puţine cunoştinţe despre Iehova“. Deşi Anthony trebuie să mai stea încă la închisoare pentru crima pe care a comis-o, el primeşte ajutor din partea Martorilor locali şi este pe cale de a se restabili din punct de vedere spiritual. Din fericire, Anthony spune: „Datorită lui Iehova şi organizaţiei sale am putut să dezbrac vechea personalitate şi mă străduiesc în fiecare zi să o îmbrac pe cea nouă. Relaţia mea cu Iehova este de cea mai mare importanţă pentru mine acum“.
Progresaţi pe plan spiritual în minister
Isus Cristos le-a poruncit continuatorilor săi să fie predicatori ai „veştii bune a Regatului“ (Matei 24:14, NW). Ca vestitor relativ nou al veştii bune ai putea avea o experienţă limitată în minister. Cum ai putea progresa pentru „a-ţi efectua pe deplin ministerul“? — 2 Timotei 4:5, NW.
O modalitate este cultivarea unei atitudini pozitive. Învaţă să priveşti lucrarea de predicare ca pe o „comoară“ sau ca pe un privilegiu (2 Corinteni 4:7). Aceasta este o ocazie de a ne demonstra iubirea, loialitatea şi integritatea faţă de Iehova. De asemenea, lucrarea de predicare ne dă posibilitatea de a ne arăta preocuparea faţă de semeni. Faptul de a ne oferi din plin în minister poate fi o sursă de adevărată fericire. — Faptele 20:35.
Isus însuşi a avut o concepţie pozitivă despre lucrarea de predicare. Faptul de a le împărtăşi altora adevărurile biblice a fost ca o „mâncare“ pentru el (Ioan 4:34). Motivaţia lui de a-i ajuta pe alţii poate fi foarte bine rezumată în cuvintele sale: „Vreau“ (Matei 8:3). Isus a manifestat compasiune faţă de oameni, îndeosebi faţă de cei ce erau „necăjiţi şi risipiţi“ de lumea lui Satan (Matei 9:35, 36). „Vrei“ şi tu să-i ajuţi pe cei aflaţi în întuneric spiritual şi care au nevoie de lumină din Cuvântul lui Dumnezeu? Atunci te vei simţi îndemnat să răspunzi la porunca lui Isus: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate popoarele“ (Matei 28:19). Într-adevăr, în limita posibilităţilor şi atât cât îţi permite sănătatea, te vei simţi îndemnat să participi din plin la această lucrare.
O altă modalitate de a progresa este participarea cu regularitate la minister, dacă este posibil în fiecare săptămână. Lucrul acesta îi poate ajuta pe cei ce predică numai ocazional să-şi tempereze neliniştea şi teama care ar putea fi un obstacol pentru ei. Participarea cu regularitate la serviciul de teren te va ajuta şi în alte privinţe. Îţi va spori aprecierea pentru adevăr, îţi va alimenta iubirea pentru Iehova şi pentru semeni şi te va ajuta să-ţi menţii privirea aţintită spre speranţa Regatului.
Însă ce poţi face dacă situaţia ta din prezent nu îţi permite să participi decât foarte puţin la lucrarea de predicare? Dacă nu poţi face schimbări, vei fi mângâiat să ştii că Dumnezeu este foarte mulţumit de ceea ce poţi face, indiferent cât faci, atât timp cât îţi efectuezi serviciul din toată inima (Matei 13:23). Probabil că poţi progresa în alte privinţe, cum ar fi perfecţionarea aptitudinilor necesare în lucrarea de predicare. În congregaţie se oferă din abundenţă o instruire excelentă în această privinţă la Şcoala de Minister Teocratic şi la Întrunirea de Serviciu. Desigur, cu cât vom fi mai calificaţi pentru minister, cu atât bucuria de a lua parte la el va fi mai mare, iar rezultatele vor fi pe măsură.
Prin urmare, este limpede că progresul spiritual nu trebuie făcut doar până în ziua botezului. Apostolul Pavel a scris cu privire la speranţa sa de a obţine viaţă nemuritoare în ceruri: „Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă, dar una fac: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gândul acesta, deci, să ne însufleţească pe toţi câţi suntem desăvârşiţi [maturi, NW]; şi dacă în vreo privinţă gândiţi altfel, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă“. — Filipeni 3:13–15.
Toţi creştinii, atât cei ce au speranţa de a primi nemurirea în ceruri, cât şi cei ce au speranţa de a primi viaţă veşnică pe un pământ paradiziac, trebuie să „se arunce spre ce este înainte“, să se forţeze, ca să spunem aşa, pentru a atinge obiectivul vieţii! Botezul a fost un început excelent, dar nu este decât un început. Străduieşte-te în continuare să faci progrese spirituale. Participând la întruniri şi studiind personal, „deveniţi adulţi în ce priveşte facultăţile de înţelegere“ (1 Corinteni 14:20, NW). Fiţi capabili să „înţelegeţi . . . lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea“ adevărului (Efeseni 3:18). Progresul pe care îl faceţi vă va ajuta nu numai să vă păstraţi bucuria şi fericirea în prezent, dar vă va ajuta şi să obţineţi un loc sigur în lumea nouă a lui Dumnezeu, unde, sub conducerea Regatului său ceresc, veţi putea progresa pentru eternitate!
[Legenda fotografiei de la pagina 29]
Faptul de a-ţi face timp pentru studiu personal pretinde disciplină
[Legenda fotografiei de la pagina 31]
Faptul de a avea o atitudine pozitivă ne poate ajuta să găsim bucurie în minister