Fiţi încontinuu atenţi la învăţătura voastră

„Fii încontinuu atent la tine şi la învăţătura ta. Perseverează în aceste lucruri, căci, făcând aşa, te vei salva pe tine şi pe cei ce te ascultă.“ — 1 TIMOTEI 4:16, NW.

 1, 2. De ce este astăzi o mare nevoie de învăţători zeloşi?

„MERGEŢI . . . şi faceţi discipoli dintre oamenii tuturor naţiunilor, . . . învăţându-i să respecte toate lucrurile pe care vi le-am poruncit“ (Matei 28:19, 20, NW). În armonie cu această poruncă dată de Isus Cristos, toţi adevăraţii creştini trebuie să se străduiască să devină învăţători. Este nevoie de învăţători zeloşi pentru ca oamenii sinceri să fie ajutaţi să-l cunoască pe Dumnezeu până nu este prea târziu (Romani 13:11). Apostolul Pavel a dat următorul îndemn: „Vesteşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi nelatimp“ (2 Timotei 4:2). Lucrul acesta pretinde predare atât în congregaţie, cât şi în afara ei. Într-adevăr, misiunea de a predica implică mai mult decât faptul de a anunţa mesajul lui Dumnezeu. Pentru ca persoanele interesate de adevăr să devină discipoli trebuie să se predea cu eficienţă.

² Trăim „timpuri critice cărora cu greu li se face faţă“ (2 Timotei 3:1, NW). Oamenii au fost îndoctrinaţi cu filozofii laice şi învăţături false. Mulţi sunt „în întuneric mintal“ şi şi-au „pierdut orice simţ moral“ (Efeseni 4:18, 19, NW). Unii oameni au răni afective dureroase. Da, oamenii sunt fără îndoială „necăjiţi şi risipiţi ca nişte oi care n-au păstor“ (Matei 9:36). Cu toate acestea, folosind arta de a preda îi putem ajuta pe oamenii sinceri să facă schimbările necesare.

Învăţători în congregaţie

 3. a) Ce include misiunea de a preda dată de Isus? b) Cui îi revine în primul rând responsabilitatea de a preda în cadrul congregaţiei?

³ Prin intermediul studiilor biblice la domiciliu, milioane de oameni primesc personal instruire. Cu toate acestea, după botez cei noi au nevoie în continuare de ajutor pentru a deveni „înrădăcinaţi şi fixaţi pe temelie“ (NW) (Efeseni 3:17). În timp ce îndeplinim misiunea dată de Isus în Matei 28:19, 20 şi îi îndrumăm pe cei noi spre organizaţia lui Iehova, aceştia trag foloase fiind învăţaţi chiar în cadrul congregaţiei. În armonie cu Efeseni 4:11–13, au fost numiţi bărbaţi pentru a sluji „ca păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos“. Uneori e nevoie ca ei să se folosească de arta de a preda ca să ‘mustre, să certe, să îndemne cu toată blândeţea’ (2 Timotei 4:2). Lucrarea învăţătorilor era atât de importantă, încât, în scrisoarea adresată corintenilor, Pavel îi enumeră pe învăţători imediat după apostoli şi profeţi. — 1 Corinteni 12:28.

 4. Cum ne ajută aptitudinea de a preda să dăm ascultare îndemnului lui Pavel din Evrei 10:24, 25?

⁴ Este adevărat că nu toţi creştinii slujesc ca bătrâni sau supraveghetori. Cu toate acestea, toţi sunt încurajaţi să se îndemne unii pe alţii „la dragoste şi la fapte bune“ (Evrei 10:24, 25). La întruniri lucrul acesta înseamnă să participăm cu comentarii sincere şi bine pregătite, care îi pot zidi şi încuraja pe alţii. De asemenea, vestitorii cu experienţă pot îndemna „la fapte bune“ împărtăşindu-le celor noi din cunoştinţa şi experienţa lor când lucrează cu ei în ministerul de teren. Cu aceste ocazii, precum şi într-un cadru mai puţin formal, se poate oferi o instruire valoroasă. De exemplu, femeile mature sunt îndemnate „să înveţe pe alţii ce este drept“. — Tit 2:3.

Convinşi să creadă

 5, 6. a) Ce contrast există între adevăratul creştinism şi închinarea falsă? b) Cum îi ajută bătrânii pe cei noi să ia hotărâri înţelepte?

⁵ Adevăratul creştinism se află într-un contrast izbitor cu religiile false, dintre care multe încearcă să controleze modul de gândire al enoriaşilor lor. Când Isus a fost pe pământ, conducătorii religioşi căutau să controleze aproape fiecare aspect din viaţa oamenilor prin tradiţii omeneşti opresive (Luca 11:46).

⁶ Cu toate acestea, închinarea adevărată este „un serviciu sacru“ pe care îl aducem cu „facultatea noastră de a raţiona“ (Romani 12:1, NW). Slujitorii lui Iehova sunt „convinşi să creadă“ (2 Timotei 3:14, NW). Uneori poate că e nevoie ca cei aflaţi în fruntea congregaţiei să stabilească unele reguli pentru buna funcţionare a congregaţiei. Însă, în loc să caute să ia ei hotărâri în locul colaboratorilor lor creştini, bătrânii îi învaţă să „deosebească binele şi răul“ (Evrei 5:14). Bătrânii fac lucrul acesta mai ales prin hrănirea congregaţiei „cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături“. — 1 Timotei 4:6.

Fiţi atenţi la învăţătura voastră!

 7, 8. a) Cum pot persoanele care nu au aptitudini ieşite din comun să slujească ca învăţători? b) Ce anume arată că sunt necesare eforturi pentru a deveni învăţători eficienţi?

⁷ Să ne întoarcem însă la misiunea noastră comună de a preda. Pentru a lua parte la această lucrare este oare nevoie de o calificare sau instruire anume sau de anumite aptitudini? Nu neapărat. Cea mai mare parte a acestei lucrări mondiale de predare este înfăptuită de persoane obişnuite, care nu au aptitudini ieşite din comun (1 Corinteni 1:26–29). Pavel explică: „Comoara aceasta [ministerul] o purtăm în nişte vase de lut [corpuri imperfecte], pentru ca această putere nespus de măreaţă [puterea care depăşeşte normalul, NW] să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi“ (2 Corinteni 4:7). Succesul răsunător de care se bucură lucrarea mondială de predicare a Regatului lui Dumnezeu este o dovadă a puterii spiritului lui Iehova!

⁸ Cu toate acestea, sunt necesare eforturi susţinute pentru a deveni „un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept [mânuieşte corect, NW] Cuvântul adevărului“ (2 Timotei 2:15). Pavel l-a îndemnat pe Timotei: „Fii încontinuu atent la tine şi la învăţătura ta. Perseverează în aceste lucruri, căci, făcând aşa, te vei salva pe tine şi pe cei ce te ascultă“ (1 Timotei 4:16, NW). Dar cum putem fi atenţi la învăţătura noastră atât în congregaţie, cât şi în afara ei? Trebuie să avem neapărat anumite talente sau să stăpânim anumite metode de predare?

 9. Ce este mai important decât talentele înnăscute?

⁹ În celebra sa Predică de pe munte, Isus a demonstrat fără îndoială o bună cunoaştere a metodelor de predare. Când a terminat el de vorbit, „mulţimile au rămas uimite de învăţătura Lui [de modul său de predare, NW]“ (Matei 7:28). Bineînţeles, nici unul dintre noi nu poate preda la fel de bine ca Isus. Cu toate acestea, pentru a fi învăţători eficienţi nu e nevoie să fim vorbitori elocvenţi. De fapt, potrivit cu Iov 12:7, chiar şi „animalele“ şi „păsările cerului“ pot da lecţii în tăcere! Pe lângă talentele înnăscute sau deprinderile pe care le-am putea avea, ceea ce contează cel mai mult este „ce fel de oameni“ suntem, şi anume, ce calităţi avem şi ce obiceiuri spirituale am cultivat pe care le pot imita persoanele cu care studiem. — 2 Petru 3:11; Luca 6:40.

Cercetători ai Cuvântului lui Dumnezeu

10. Ce exemplu excelent a dat Isus ca cercetător al Cuvântului lui Dumnezeu?

¹⁰ Un învăţător eficient al adevărurilor scripturale trebuie să fie un cercetător al Cuvântului lui Dumnezeu (Romani 2:21). Isus Cristos a dat un excelent exemplu în această privinţă. Pe parcursul ministerului său, Isus a menţionat sau a făcut referire la idei care se găsesc în pasaje din aproape jumătate din cărţile Scripturilor ebraice.a La vârsta de 12 ani, când a fost găsit „stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări“, Isus cunoştea Cuvântul lui Dumnezeu (Luca 2:46). Ca adult, Isus avea obiceiul de a merge la sinagogă, unde se citea Cuvântul lui Dumnezeu. — Luca 4:16.

11. Ce obiceiuri bune de studiu trebuie să cultive un învăţător?

¹¹ Eşti un cititor pasionat al Cuvântului lui Dumnezeu? Săpând în el „vei înţelege frica de DOMNUL şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu“ (Proverbele 2:4, 5). De aceea, cultivă obiceiuri bune de studiu. Încearcă să citeşti zilnic un pasaj din Cuvântul lui Dumnezeu (Psalmul 1:2). Fă-ţi obiceiul de a citi fiecare număr al revistelor Turnul de veghere şi Treziţi-vă! imediat ce le primeşti. Fii foarte atent în timpul întrunirilor congregaţiei. Învaţă să faci cercetări minuţioase. Învăţând să faci „cercetări amănunţite“ vei evita exagerările şi inexactităţile atunci când predai. — Luca 1:3.

Manifestaţi iubire şi respect când predaţi

12. Cum i-a tratat Isus pe discipolii săi?

¹² O altă calitate importantă este faptul de a avea o atitudine corectă faţă de cei pe care îi instruiţi. Fariseii îi dispreţuiau pe cei ce îl ascultau pe Isus. „Mulţimea aceasta, care nu ştie legea, este blestemată“, spuneau ei (Ioan 7:49). Însă Isus avea o iubire şi un respect profund faţă de discipolii săi. El a spus: „Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu“ (Ioan 15:15). Lucrul acesta a demonstrat cum trebuiau discipolii lui Isus să ducă la îndeplinire activitatea lor de predare.

13. Ce sentimente a avut Pavel faţă de cei cărora le preda?

¹³ De exemplu, Pavel nu a fost distant sau rece în relaţiile cu elevii săi. El le-a spus corintenilor: „Chiar dacă aţi avea zece mii de învăţători în Hristos, n-aveţi însă mulţi părinţi; pentru că eu v-am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie“ (1 Corinteni 4:15). Uneori Pavel îi mustra chiar cu lacrimi pe cei pe care îi învăţa (Faptele 20:31)! De asemenea, el a dat dovadă de multă răbdare şi bunătate. De aceea, el le-a putut spune tesalonicenilor: „Ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii“. — 1 Tesaloniceni 2:7.

14. De ce este atât de important să manifestăm interes personal faţă de elevii noştri? Daţi un exemplu.

¹⁴ Îi imitaţi voi pe Isus şi pe Pavel? Iubirea sinceră pe care o manifestăm faţă de elevii noştri poate compensa din plin orice lipsă a noastră. Simt elevii noştri că ne interesăm în mod sincer de ei? Ne facem timp pentru a ajunge să-i cunoaştem? O creştină care nu reuşea să o ajute pe eleva ei să progreseze din punct de vedere spiritual a întrebat-o cu amabilitate: „Vă nelinişteşte ceva?“ Femeia a început să-şi descarce inima, spunându-i o mulţime de lucruri care o nelinişteau. Această conversaţie prietenească s-a dovedit a fi un moment decisiv pentru acea femeie. În asemenea situaţii sunt potrivite idei scripturale şi cuvinte de mângâiere şi încurajare (Romani 15:4). Atenţie însă: Poate că o persoană care studiază Biblia progresează cu rapiditate, dar ea ar mai putea avea de învins anumite trăsături necreştine. De aceea, nu ar fi înţelept să fiţi prea apropiaţi din punct de vedere afectiv de această persoană. Nu trebuie depăşite limitele decenţei creştine. — 1 Corinteni 15:33.

15. Cum putem manifesta respect faţă de persoanele cu care studiem Biblia?

¹⁵ A manifesta respect faţă de elevii noştri înseamnă şi a nu încerca să controlăm viaţa lor personală (1 Tesaloniceni 4:11). De exemplu, poate că studiem cu o femeie care nu este căsătorită legitim cu bărbatul cu care convieţuieşte. Poate că ei au copii împreună. După ce a dobândit o anumită cunoştinţă exactă despre Dumnezeu, această femeie doreşte să-şi facă ordine în viaţă pentru a se conforma normelor lui Iehova (Evrei 13:4). Ar trebui ca ea să se căsătorească cu bărbatul respectiv sau ar fi mai bine să se separe de el? Probabil, convingerea noastră este că, dacă se va căsători cu un bărbat pe care îl interesează puţin sau deloc lucrurile spirituale, în viitor progresul ei va fi îngreuiat. Pe de altă parte, poate că ne îngrijorează bunăstarea copiilor ei şi ne gândim că ar fi mai bine să se căsătorească cu el. Oricare ar fi situaţia, nu este o dovadă de iubire şi respect să ne amestecăm în viaţa unei persoane cu care studiem, încercând să-i impunem punctul nostru de vedere cu privire la asemenea probleme. La urma urmei, ea este cea care va trebui să suporte consecinţele hotărârii luate. Prin urmare, nu ar fi mai bine să-l instruim pe elevul nostru să-şi folosească „facultăţile de percepţie“ (NW) şi să hotărască singur ce trebuie să facă? — Evrei 5:14.

16. Cum pot manifesta bătrânii congregaţiei iubire şi respect faţă de turma lui Dumnezeu?

¹⁶ Este deosebit de important ca bătrânii de congregaţie să trateze turma cu iubire şi respect. În scrisoarea adresată lui Filimon, Pavel a scris: „Măcar că am multă îndrăzneală în Hristos ca să-ţi poruncesc ce se cuvine, totuşi vreau mai degrabă să-ţi fac o rugăminte în numele dragostei“ (Filimon 8, 9). Uneori în congregaţie pot apărea situaţii demoralizatoare. Probabil că în asemenea situaţii e nevoie chiar de fermitate. Pavel l-a îndemnat pe Tit să „continue să-i mustre cu severitate [pe cei care au greşit], ca să fie sănătoşi în credinţă“ (Tit 1:13, NW). Dar, chiar aşa stând lucrurile, supraveghetorii trebuie să fie atenţi să nu vorbească niciodată cu asprime congregaţiei. Pavel a scris: „Robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare“. — 2 Timotei 2:24; Psalmul 141:3.

17. Ce greşeală a făcut Moise, şi ce pot învăţa bătrânii de aici?

¹⁷ Supraveghetorii trebuie să-şi amintească în permanenţă că ei au grijă de „turma lui Dumnezeu“ (1 Petru 5:2). Chiar dacă a fost umil, Moise a pierdut din vedere lucrul acesta. Israeliţii „i-au amărât spiritul, iar el a început să vorbească în mod necugetat cu buzele“ (Psalmul 106:33, NW). Dumnezeu a fost foarte nemulţumit de faptul că el s-a purtat urât cu turma Lui, chiar dacă israeliţii erau departe de a fi nevinovaţi (Numeri 20:2–12). Când întâmpină dificultăţi asemănătoare, bătrânii din zilele noastre trebuie să se străduiască să fie învăţători amabili şi perspicace. Fraţii noştri reacţionează cel mai bine când sunt trataţi cu consideraţie şi ca persoane care au nevoie de ajutor, nu ca nişte persoane irecuperabile. Bătrânii trebuie să păstreze acelaşi punct de vedere pozitiv pe care l-a avut Pavel când a spus: „Cu privire la voi, avem încredere în Domnul că faceţi şi veţi face ce vă poruncim“. — 2 Tesaloniceni 3:4.

Fiţi receptivi la necesităţile lor!

18, 19. a) Cum ar trebui să reacţionăm la necesităţile persoanelor cu posibilităţi limitate care studiază Biblia? b) Cum am putea să-i ajutăm pe elevii care înţeleg mai greu anumite subiecte?

¹⁸ Un învăţător eficient este dispus să se adapteze la posibilităţile şi limitele elevilor săi (compară cu Ioan 16:12). În ilustrarea lui Isus despre talanţi, stăpânul a dat privilegii „fiecăruia după puterea lui“ (Matei 25:15). Putem urma acest exemplu când conducem studii biblice. Bineînţeles, este de dorit să parcurgem o publicaţie bazată pe Biblie într-o perioadă de timp relativ scurtă. Trebuie să recunoaştem însă că nu toţi elevii citesc bine şi că unii nu pot asimila imediat ideile noi. Prin urmare, este nevoie de discernământ pentru a şti cum să avansăm cu studiul dacă persoanele receptive nu pot ţine pasul. Faptul de a-i ajuta pe elevi să înţeleagă ceea ce studiază este mai important decât parcurgerea materialului într-un anumit ritm. — Matei 13:51.

¹⁹ Acelaşi lucru se poate spune şi despre elevii care înţeleg mai greu anumite subiecte, cum ar fi Trinitatea sau sărbătorile religioase. Deşi, de obicei, nu este necesar să includem la studiile noastre alte materiale bazate pe Biblie, putem proceda astfel dacă lucrul acesta este cu adevărat folositor. E nevoie de discernământ pentru a nu încetini în mod inutil progresul elevului.

Fiţi entuziaşti!

20. Ce exemplu a dat Pavel în ce priveşte faptul de a preda cu entuziasm şi convingere?

²⁰ „Fiţi înflăcăraţi de spirit“, spune Pavel (Romani 12:11, NW). Într-adevăr, indiferent că conducem un studiu biblic la domiciliu sau prezentăm o temă la o întrunire a congregaţiei, trebuie să facem lucrul acesta cu zel şi entuziasm. Pavel le-a spus tesalonicenilor: „Evanghelia noastră v-a fost adusă nu numai prin cuvânt, ci şi cu putere şi cu Duhul Sfânt şi cu o mare siguranţă [convingere, NW]“ (1 Tesaloniceni 1:5). Astfel, Pavel şi însoţitorii săi au transmis „nu numai vestea bună a lui Dumnezeu, ci chiar şi propriile [lor] suflete“. — 1 Tesaloniceni 2:8, NW.

21. Cum ne putem păstra entuziasmul faţă de însărcinările noastre de a preda?

²¹ Entuziasmul autentic provine din faptul de a fi ferm convinşi că elevii noştri au nevoie să audă ce avem noi să le spunem. Niciodată să nu considerăm nici o însărcinare de a preda ca pe o activitate obişnuită. Scribul Ezra a fost cu siguranţă atent în această privinţă la învăţătura lui. El „îşi pusese inima să adâncească şi să împlinească Legea DOMNULUI şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel“ (Ezra 7:10). Şi noi ar trebui să facem la fel, pregătindu-ne în mod temeinic şi meditând la importanţa materialului. Să-l rugăm pe Iehova să ne umple de credinţă şi convingere (Luca 17:5). Entuziasmul nostru poate ajuta persoanele care cercetează Biblia să cultive o iubire sinceră pentru adevăr. Dar faptul de a fi atenţi la învăţătura noastră mai poate însemna şi a folosi anumite metode de predare. Următorul nostru articol va examina câteva dintre aceste metode.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

◻ De ce este nevoie astăzi de învăţători creştini calificaţi?

◻ Ce obiceiuri bune de studiu putem cultiva?

◻ De ce este atât de important să manifestăm iubire şi respect faţă de cei cărora le predăm?

◻ Cum putem reacţiona la necesităţile elevilor noştri?

◻ De ce sunt esenţiale entuziasmul şi convingerea când le predăm altora?

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Un bun învăţător este el însuşi un cercetător al Cuvântului lui Dumnezeu

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Manifestaţi interes personal faţă de persoanele care studiază Biblia