Îi priviţi pe cei violenţi la fel ca Dumnezeu?

Încă din timpuri străvechi, oamenii îi admiră şi îi respectă pe cei puternici, pe cei ce dau dovadă de curaj şi de o tărie fizică deosebită. Heracles — sau Hercule, cum era cunoscut de către romani —, erou mitologic al Greciei antice, a fost o astfel de persoană.

HERCULE a fost un supererou celebru, cel mai puternic războinic. Potrivit legendei, el era un semizeu, fiul zeului grec Zeus şi al Alcmenei, o mamă pământeană. El a făcut acte de vitejie încă din leagăn. Când o zeiţă geloasă a trimis doi şerpi uriaşi să-l ucidă, Hercule i-a sugrumat. Mai târziu a luptat în războaie, a învins monştri şi a înfruntat Moartea pentru a-şi salva o prietenă. De asemenea, a distrus cetăţi, a violat femei, a aruncat un băiat dintr-un turn şi şi-a ucis soţia şi copiii.

Deşi nu a fost o persoană reală, despre Hercule se vorbeşte din timpuri străvechi în povestirile ţărilor antice cunoscute de greci. Romanii i s-au închinat ca unui zeu; negustorii şi drumeţii s-au rugat lui pentru prosperitate şi pentru a-i ocroti de pericole. De mii de ani oamenii sunt fascinaţi de relatările despre faptele lui de vitejie.

Originea legendei

Se bazează oare povestirile despre Hercule şi despre alţi eroi mitologici pe fapte reale? Într-un anumit sens acest lucru este posibil. Biblia vorbeşte despre o perioadă de la începutul istoriei omenirii când pe pământ existau într-adevăr „zei“ şi „semizei“.

Descriind acea epocă, Moise a consemnat: „Când oamenii au început să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de soţii pe acelea pe care şi le-au ales“. — Geneza 6:1, 2.

Acei ‘fii ai lui Dumnezeu’ nu erau oameni; ei erau fii îngereşti ai lui Dumnezeu (compară cu Iov 1:6; 2:1; 38:4, 7). Scriitorul biblic Iuda spune că unii îngeri „nu şi-au păstrat starea de la început, ci şi-au părăsit locuinţa“ (Iuda 6). Cu alte cuvinte, ei şi-au părăsit locul repartizat în organizaţia cerească a lui Dumnezeu pentru că au preferat să trăiască cu femeile frumoase de pe pământ. Iuda adaugă că aceşti îngeri rebeli au fost asemenea oamenilor din Sodoma şi Gomora, care „au comis fornicaţie în exces şi au umblat după carne pentru o întrebuinţare nenaturală“. — Iuda 7, NW.

Biblia nu furnizează toate detaliile în legătură cu faptele acestor îngeri neascultători. Totuşi, unele legende antice ale grecilor şi ale altor popoare descriu numeroşi zei şi zeiţe care şi-au trăit viaţa printre oameni fie în mod vizibil, fie în mod invizibil. Ei aveau o înfăţişare frumoasă când îşi luau corpuri omeneşti. Aceştia mâncau, beau, dormeau şi aveau relaţii sexuale între ei şi cu oamenii. Deşi erau consideraţi sfinţi şi nemuritori, ei minţeau şi înşelau, se certau şi se luptau, seduceau şi violau. Astfel de relatări mitologice pot reflecta, deşi într-o formă înfrumuseţată şi denaturată, situaţia existentă înainte de Potop, menţionată în cartea biblică Geneza.

Puternicii din vremurile de odinioară, bărbaţi cu renume

Îngerii neascultători care s-au materializat au avut relaţii sexuale cu femeile, iar femeile au născut copii. Aceştia nu erau copii obişnuiţi. Ei erau nefilimi, jumătate oameni, jumătate îngeri. Relatarea biblică spune: „Nefilimii se aflau pe pământ în acele zile, precum şi după aceea, când fiii adevăratului Dumnezeu au continuat să aibă relaţii cu fiicele oamenilor şi acestea le-au născut fii; aceştia erau puternicii din vremurile de odinioară, bărbaţii cu renume“. — Geneza 6:4, NW.

Cuvântul ebraic „nefilimi“ înseamnă literalmente „doborâtori“, cei ce îi doboară pe alţii sau cei ce îi fac pe alţii să cadă prin acte de violenţă. Astfel, nu este surprinzător că relatarea biblică adaugă: „pământul era plin de violenţă“ (Geneza 6:11). Semizeii mitologici, cum ar fi Hercule şi eroul babilonian Ghilgameş, seamănă foarte mult cu nefilimii.

Este demn de remarcat că nefilimii erau numiţi „puternicii“ şi „bărbaţii cu renume“. Spre deosebire de dreptul Noe, care a fost contemporan cu ei, nefilimii nu doreau să-l onoreze pe Iehova. Pe ei îi interesa propria faimă, glorie şi reputaţie. Prin acte de putere, care fără îndoială includeau violenţă şi vărsare de sânge, şi-au câştigat ei renumele pe care şi-l doreau cu înfocare în lumea lipsită de pietate din jurul lor. Ei erau supereroii din zilele lor — temuţi, respectaţi şi în aparenţă invincibili.

Deşi, probabil, nefilimii şi taţii lor îngereşti pervertiţi se bucurau de renume în ochii contemporanilor lor, cu siguranţă ei nu aveau o bună reputaţie în ochii lui Dumnezeu. Modul lor de viaţă era detestabil. Prin urmare, Dumnezeu a luat măsuri împotriva îngerilor decăzuţi. Apostolul Petru a scris: „Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în cel mai mare adânc de întunecime, păstraţi pentru judecată, în lanţurile întunericului . . . El n-a cruţat lumea veche, dar a păstrat pe Noe, unul din cei opt, un propovăduitor al dreptăţii, când a adus potopul peste o lume de nelegiuiţi“. — 2 Petru 2:4, 5.

Când a avut loc Potopul mondial, îngerii rebeli s-au dematerializat şi, căzuţi în dizgraţie, s-au întors în domeniul spiritual. Dumnezeu i-a pedepsit interzicându-le să se materializeze din nou în corpuri omeneşti. Nefilimii, descendenţii supraomeneşti ai îngerilor neascultători, au pierit cu toţii. Numai Noe şi mica sa familie au supravieţuit Potopului.

Bărbaţii cu renume din prezent

În prezent, pe pământ nu mai sunt zei şi semizei. Cu toate acestea, violenţa este larg răspândită. Bărbaţii cu renume din prezent sunt glorificaţi în cărţi, filme, programe TV şi muzică. Ei nu se vor gândi niciodată să-şi întoarcă celălalt obraz, să-şi iubească duşmanii, să caute pacea, să ierte sau să renunţe la violenţă (Matei 5:39, 44; Romani 12:17; Efeseni 4:32; 1 Petru 3:11). Mai degrabă, cei puternici din zilele noastre sunt admiraţi pentru puterea lor şi pentru capacitatea de a lupta, de a se răzbuna şi de a răspunde la violenţă cu şi mai multă violenţă.a

Punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la astfel de persoane a rămas acelaşi ca în zilele lui Noe. Iehova nu-i admiră pe cei ce iubesc violenţa şi nici nu se amuză de faptele lor de „vitejie“. Psalmistul a cântat: „DOMNUL încearcă pe cel drept, dar urăşte pe cel rău şi pe cel care iubeşte violenţa“. — Psalmul 11:5.

Un alt fel de putere

Cel mai celebru om care a trăit vreodată, Isus Cristos, un om paşnic, se află în contrast evident cu oamenii puternici şi violenţi. El nu a comis nici un act de „violenţă“ (Isaia 53:9, nota de subsol). Când duşmanii săi au venit să-l aresteze în grădina Ghetsimani, continuatorii săi aveau câteva săbii (Luca 22:38, 47–51). Ei ar fi putut aduna o mulţime care să lupte pentru a împiedica predarea lui Isus în mâinile iudeilor. — Ioan 18:36.

De fapt, apostolul Petru şi-a scos sabia pentru a-l apăra pe Isus, dar Isus i-a spus: „Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei care scot sabia, de sabie vor pieri“ (Matei 26:51, 52). Da, aşa cum a demonstrat-o de repetate ori istoria omenirii, violenţa dă naştere la violenţă. Pe lângă posibilitatea de a se apăra cu arme, Isus avea şi alte mijloace de apărare. În continuare, el i-a spus lui Petru: „Crezi că n-aş putea acum să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?“ — Matei 26:53.

În loc să recurgă la violenţă sau la protecţia îngerilor, Isus s-a lăsat prins de cei ce l-au ucis. De ce? Un motiv a fost acela că el ştia că nu sosise încă timpul ca Tatăl său ceresc să pună capăt răutăţii de pe pământ. În loc să rezolve singur problema, Isus s-a încrezut în Iehova.

Aceasta nu a fost o dovadă de slăbiciune, ci una de mare tărie interioară. Isus a demonstrat o credinţă fermă că Iehova va reglementa lucrurile la timpul şi în modul stabilit de El. Datorită ascultării sale, Isus a fost înălţat într-o poziţie de glorie imediat după însuşi Iehova. Apostolul Pavel a scris cu privire la Isus: „S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat foarte sus şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domn“. — Filipeni 2:8–11.

Promisiunea lui Dumnezeu de a pune capăt violenţei

Adevăraţii creştini îşi modelează viaţa după exemplul şi învăţăturile lui Isus. Ei nu-i admiră şi nu-i imită pe bărbaţii violenţi şi cu renume ai lumii. Ei ştiu că, la momentul stabilit de Dumnezeu, aceştia vor fi distruşi pentru totdeauna, exact aşa cum s-a întâmplat şi cu oamenii răi din zilele lui Noe.

Dumnezeu este Creatorul pământului şi al omenirii. De asemenea, el este Suveranul legitim (Apocalipsa 4:11). Dacă un judecător uman are autoritatea legală de a emite hotărâri judecătoreşti, cu atât mai mare autoritate de a face acest lucru are Dumnezeu. Faptul că el îşi respectă principiile drepte, precum şi iubirea sa pentru cei ce îl iubesc îl vor îndemna să pună capăt răutăţii şi să-i distrugă pe cei ce o practică. — Matei 13:41, 42; Luca 17:26–30.

Aceasta va conduce la o pace durabilă pe pământ, la o pace bazată ferm pe dreptate. Acest lucru a fost prezis în bine cunoscuta profeţie cu privire la Isus Cristos: „Un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: «Minunat, Sfătuitor, Dumnezeu puternic, Părintele veşniciei, Prinţ al păcii.» El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi cu dreptate, de acum şi-n veci de veci: iată ce va face râvna DOMNULUI oştirilor“. — Isaia 9:6, 7.

Prin urmare, din motive întemeiate, creştinii ascultă de sfatul inspirat dat cu mult timp în urmă: „Nu invidia pe omul violent şi nu alege nici una din căile lui. Căci DOMNUL urăşte pe oamenii vicleni, dar Îşi dezvăluie secretul celor drepţi“. — Proverbele 3:31, 32.

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 29]

CEI PUTERNICI DIN ZILELE NOASTRE SUNT ADMIRAŢI PENTRU PUTEREA LOR ŞI PENTRU CAPACITATEA DE A RĂSPUNDE LA VIOLENŢĂ CU ŞI MAI MULTĂ VIOLENŢĂ

[Provenienţa fotografiei de la pagina 26]

Alinari/Art Resource, NY