Întrebări de la cititori

Este greşit să pariem chiar şi pe sume mici de bani?

Cuvântul lui Dumnezeu nu analizează în detaliu problema jocurilor de noroc, însă ceea ce spune ea este suficient ca să înţelegem că jocurile de noroca sunt incompatibile cu principiile biblice. De exemplu, este bine ştiut faptul că jocurile de noroc alimentează în oameni lăcomia. Iată numai unul dintre aspectele de care creştinii trebuie să ţină cont, întrucât Biblia spune că „cei lacomi“ nu vor moşteni Regatul lui Dumnezeu, arătând, de asemenea, că aviditatea este o formă de idolatrie. — 1 Corinteni 6:9, 10; Coloseni 3:5.

În plus, jocurile de noroc încurajează egoismul şi un spirit nesănătos de competiţie, o puternică dorinţă de a câştiga. Apostolul Pavel a dat în acest sens următorul avertisment: „Să nu devenim egotişti, luându-ne la întrecere unii cu alţii, invidiindu-ne unii pe alţii“ (Galateni 5:26). Totodată, jocurile de noroc alimentează în unii oameni o încredere superstiţioasă în noroc. Jucătorii cultivă tot felul de superstiţii, sperând să influenţeze norocul în favoarea lor. Cazul lor ne aminteşte de israeliţii infideli care ‘pregăteau o masă Norocului şi umpleau un pahar cu vin amestecat în cinstea Soartei’. — Isaia 65:11.

Unii s-ar putea gândi că a paria pe sume mici de bani când joacă o partidă amicală de cărţi sau vreun alt joc cu prietenii apropiaţi ori cu membrii familiei nu este decât o distracţie inofensivă. Este adevărat, poate că cineva care pariază pe o sumă mică nu se consideră lacom, egotist, superstiţios sau animat de un spirit de concurenţă. Dar ce efect are jocul respectiv asupra celor cu care joacă? Mulţi jucători pasionaţi au început de la pariuri pe sume mici, iar aceasta ‘doar ca să distreze’ (Luca 16:10). În cazul lor, o distracţie aparent inofensivă s-a dovedit a fi foarte dăunătoare.

Acest lucru este valabil îndeosebi când e vorba de copii. Mulţi copii trăiesc emoţia câştigării unui pariu mic şi se simt apoi tentaţi să treacă la mize mai mari (1 Timotei 6:10). Un studiu amplu, publicat în Statele Unite de o comisie care luptă împotriva fenomenului denumit joc compulsiv (Arizona Council on Compulsive Gambling), confirmă că mulţi jucători inveteraţi au pornit pe această cale de la o vârstă fragedă „punând pariuri mici la competiţii sportive sau jucând cărţi cu prietenii ori cu rudele“. Într-un alt raport dat publicităţii se afirmă că „copiii încep să joace jocuri de noroc — de obicei cărţi — acasă, cu familia şi prietenii“. În acelaşi raport se arată că „30% dintre copiii care joacă jocuri de noroc au început să facă acest lucru înainte de a împlini 11 ani“. Mulţi jucători adolescenţi fac rost de bani ca să-şi întreţină viciul comiţând infracţiuni şi imoralitate, se arată într-un alt studiu (Why Do People Gamble Too Much — Pathological and Problem Gambling). Ce consecinţe tragice poate avea un lucru ce pare la început inofensiv!

Trăim într-o lume în care există deja foarte multe capcane şi ispite. Aşadar, de ce să ne expunem la încă una (Proverbele 27:12)? Jocurile de noroc — fie în prezenţa copiilor, fie în absenţa lor, pentru sume mici ori pentru sume mari — ne pun în pericol spiritualitatea şi de aceea trebuie evitate. Ar fi mai bine pentru creştinii cărora le place să joace cărţi sau vreun alt joc să ţină un scor în scris sau să joace pur şi simplu ca să se distreze, fără să ţină scorul. Creştinii înţelepţi care sunt preocupaţi de propria spiritualitate, precum şi de cea a familiei şi a prietenilor lor, evită jocurile de noroc — chiar dacă miza constă în sume mici de bani.

[Notă de subsol]