Splendori ale creaţiei lui Iehova

„Tu eşti mai măreţ decât munţii“

RĂSĂRITUL soarelui văzut de pe muntele Fuji este un tablou de neuitat. Un soare învăpăiat aprinde orizontul, împrăştiindu-şi lumina roşiatică pe zăpada albă şi pe rocile vulcanice cenuşii. Pe măsură ce se luminează de ziuă, umbra clară a muntelui trece în grabă peste văi şi peste dealuri.

Asemenea muntelui Fuji — care scris cu caractere japoneze vechi înseamnă „fără pereche“ —, munţii ne uimesc întotdeauna cu măreţia lor. Statura lor uriaşă ne face să ne simţim mici! Omul a fost atât de impresionat de grandoarea lor, încât a crezut că pe piscurile cele mai înalte, deseori învăluite în ceaţă şi în nori, se aflau lăcaşurile zeilor.

Dar singurul Dumnezeu pe care-l preamăresc în realitate piscurile munţilor este Marele lor Creator, Iehova. El este cel care „a întocmit munţii“ (Amos 4:13). De fapt, munţii acoperă aproape o pătrime din suprafaţa Terrei. Când a creat pământul, Dumnezeu a stabilit nişte forţe care au dus în cele din urmă la formarea impresionantelor piscuri şi lanţuri muntoase (Psalmul 95:4). De exemplu, se consideră că lanţurile muntoase Himalaia şi Anzi au luat naştere în urma puternicelor convulsii din interiorul pământului şi a mişcărilor scoarţei terestre.

Omul nu înţelege pe deplin cum şi de ce s-au format munţii. Într-adevăr, suntem incapabili să răspundem la întrebările care i-au fost puse dreptului Iov de către Iehova: „Unde erai tu când am întemeiat pământul? . . . Pe ce sunt sprijinite temeliile lui?“ — Iov 38:4–6.

Ceea ce ştim însă este că viaţa noastră depinde de existenţa munţilor. Ei au fost numiţi turnurile de apă ale naturii, întrucât toate marile fluvii ale Terrei îşi primesc apele din izvoarele munţilor, iar jumătate din populaţia globului depinde de apa provenită din munţi (Psalmul 104:13). Potrivit revistei New Scientist, „şase dintre principalele 20 de plante din lume folosite în alimentaţie cresc în regiunile alpine“. În condiţiile de echilibru ecologic care vor exista în lumea nouă promisă de Dumnezeu „va fi belşug de grâne în ţară până pe vârful munţilor“. — Psalmul 72:16; 2 Petru 3:13.

Când aud vorbindu-se despre piscuri măiestuoase, mulţi se gândesc la Alpii din Europa. Aceştia, inclusiv muntele Civetta (munţii Dolomiţi, Italia) prezentat în imagine, sunt o fascinantă mărturie a existenţei unui Creator (Psalmul 98:8). Ei îi aduc glorie lui Iehova, cel care „a stabilit munţii prin tăria Lui“. — Psalmul 65:6.a

Alpii sunt de o frumuseţe copleşitoare, cu crestele lor îngheţate, cu povârnişuri înzăpezite, cu văi, cu lacuri şi cu pajişti. Regele David a spus că Iehova este cel care „face să crească iarba pe munţi“. — Psalmul 147:8.

Poate că munţii mai puţin înalţi — cum sunt aceşti munţi joşi din Guilin, China — par mai puţin spectaculoşi în comparaţie cu Alpii, dar oferă ochiului o privelişte aparte. Vizitatorii sunt impresionaţi de culmile calcaroase ce se înşiruie, ţâşnind parcă spre cer, de-a lungul răului Li. Apele limpezi care şerpuiesc printre aceste culmi învăluite în ceaţă ne-ar putea duce cu gândul la cuvintele psalmistului: „Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi şi ele curg printre munţi“. — Psalmul 104:10.

Nu întâmplător suntem fascinaţi de măreţia munţilor. Ei sunt o impresionantă dovadă a iubirii manifestate de Creator când a înzestrat pământul pentru bucuria şi bunăstarea noastră. Însă oricâtă admiraţie ne-ar inspira munţii, ei nu pot egala măreţia lui Iehova, deoarece el este cu adevărat „mai măreţ decât munţii“. — Psalmul 76:4.

[Notă de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 9]

Zece la sută din populaţia globului trăieşte în regiuni montane. Dar acest lucru nu e un obstacol de netrecut pentru cei ce declară vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. Aceşti miniştri creştini îşi desfăşoară cu mult zel activitatea de predicare în multe regiuni înalte. Şi „ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui care aduce veşti bune, care vesteşte pacea; care aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea!“ — Isaia 52:7.

„Munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici“, a cântat psalmistul (Psalmul 104:18). Caprele sălbatice, cum este impunătoarea capră ibex nubiană, se numără printre cei mai destoinici căţărători ai munţilor. Ele se avântă pe creste foarte înguste, ce par de netrecut. Caprele ibex sunt înzestrate perfect ca să trăiască în locuri inaccesibile. Un exemplu în acest sens ar fi caracteristicile pe care le au copitele lor. Despicătura copitelor se poate mări sub greutatea corpului caprei, conferindu-i acesteia o mare stabilitate când stă pe loc sau sare pe stâncile abrupte şi înguste. Capra ibex este cu adevărat o capodoperă a creaţiei!

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Muntele Fuji, Honshu (Japonia)