Instruiţi să depună o mărturie temeinică
„Îmi veţi fi martori atât în Ierusalim, cât şi în toată Iudeea şi Samaria şi până în cea mai îndepărtată parte a pământului.“ — FAPTELE 1:8.
1, 2. Ce misiune a avut Petru, şi cine i-a încredinţat-o?
„ISUS, care era din Nazaret, . . . ne-a poruncit să predicăm poporului şi să depunem mărturie în mod temeinic că acesta este Cel stabilit prin decret de Dumnezeu ca să fie judecător al celor vii şi al celor morţi“ (Faptele 10:38, 42). Prin aceste cuvinte, apostolul Petru le-a explicat lui Corneliu şi familiei acestuia în ce consta misiunea de evanghelizator ce îi fusese încredinţată.
2 Dar când le-a dat Isus această misiune continuatorilor săi? Probabil că Petru se referea la ceea ce le-a spus Isus discipolilor săi fideli după ce a înviat, chiar înainte de înălţarea sa la cer: „Îmi veţi fi martori atât în Ierusalim, cât şi în toată Iudeea şi Samaria şi până în cea mai îndepărtată parte a pământului“ (Faptele 1:8). Însă Petru ştia mai de mult că, în calitate de discipol al lui Isus, trebuia să le vorbească altora despre credinţa sa în Isus.
Trei ani de instruire
3. Ce miracol a făcut Isus, şi ce invitaţie le-a adresat el lui Petru şi lui Andrei?
3 După câteva luni de la botezul său, care a avut loc în anul 29 e.n., Isus predica în regiunea Mării Galileii, unde Petru şi fratele său, Andrei, pescuiau. Cei doi fraţi lucraseră toată noaptea, dar fără succes, când Isus i-a spus lui Petru: „Ieşi în larg unde apa este adâncă şi cufundaţi-vă mrejele pentru pescuire“. După ce au făcut ce le-a spus Isus, ei au prins „o mare mulţime de peşti. De fapt, mrejele au început să li se rupă“. Când a văzut acest miracol, lui Petru a început să-i fie teamă, însă Isus l-a liniştit spunându-i: „Încetează să te mai temi. De acum înainte vei pescui oameni vii“. — Luca 5:4–10.
4. a) Cum şi-a pregătit Isus discipolii pentru lucrarea de predicare? b) Cum avea să fie ministerul discipolilor în comparaţie cu cel efectuat de Isus?
4 Numaidecât, Petru şi Andrei — precum şi Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, — şi-au lăsat corăbiile şi l-au urmat pe Isus. Aproape trei ani, ei l-au însoţit pe Isus în predicare şi au fost instruiţi să devină evanghelizatori (Matei 10:7; Marcu 1:16, 18, 20, 38; Luca 4:43; 10:9). La sfârşitul acestei perioade de instruire, pe 14 nisan 33 e.n., Isus le-a spus: „Cel care exercită credinţă în mine, acela va face şi el lucrările pe care le fac eu; şi va face lucrări mai mari decât acestea“ (Ioan 14:12). Discipolii lui Isus aveau să depună o mărturie temeinică, cum făcuse şi Isus, însă pe scară mult mai largă. Aşa cum aveau să afle în scurt timp, ei şi toţi viitorii discipoli urmau să depună mărturie în ‘toate naţiunile până la încheierea sistemului de lucruri’. — Matei 28:19, 20.
5. Cum putem beneficia de instruirea acordată de Isus discipolilor săi?
5 Noi trăim la ‘încheierea sistemului de lucruri’ (Matei 24:3). Spre deosebire de primii discipoli ai lui Isus, noi nu avem posibilitatea de a-l însoţi pe Isus şi de a observa cum le predica el oamenilor. Totuşi, putem trage foloase din instruirea pe care le-a acordat-o discipolilor dacă citim din Biblie cum a predicat el şi ce instrucţiuni le-a dat continuatorilor săi (Luca 10:1–11). Însă în articolul de faţă vom analiza, pe baza exemplului lăsat de Isus discipolilor, încă un aspect de maximă importanţă: atitudinea corectă faţă de lucrarea de predicare.
Grijă faţă de oameni
6, 7. Ce calitate a lui Isus a contribuit la eficienţa ministerului său, şi cum l-am putea imita?
6 De ce a fost eficientă mărturia depusă de Isus? În primul rând pentru că el a manifestat interes profund şi grijă faţă de oameni. Psalmistul prezisese că Isus „va avea milă de cel sărman şi lipsit şi va scăpa viaţa săracilor“ (Psalmul 72:13). Nu încape îndoială că Isus a împlinit această profeţie. Biblia spune că, odată, când a văzut mulţimile „i-a fost milă de ele, deoarece erau jupuite şi aruncate încoace şi încolo ca nişte oi fără păstor“ (Matei 9:36). Chiar şi păcătoşi notorii au simţit grija sa şi i-au căutat compania. — Matei 9:9–13; Luca 7:36–38; 19:1–10.
7 Şi noi putem fi eficienţi dacă, la fel ca Isus, manifestăm interes faţă de oameni. Nu ar fi bine ca, înainte de a merge în predicare, să ne gândim câteva momente că oamenii au mare nevoie de informaţiile pe care vrem să li le prezentăm? Să ne gândim la problemele lor pe care numai Regatul le va rezolva. Să fim optimişti cu privire la fiecare om, deoarece nu ştim cine va reacţiona favorabil la mesaj. Poate că următoarea persoană pe care o vom întâlni s-a rugat să fie vizitată şi ajutată de cineva!
Motivaţi de iubire
8. Ce îi motivează pe continuatorii lui Isus să predice vestea bună?
8 Vestea bună anunţată de Isus se referea la înfăptuirea voinţei lui Iehova, sfinţirea numelui Său şi justificarea suveranităţii Sale — adică cele mai importante probleme care vizează omenirea (Matei 6:9, 10). Fiindcă şi-a iubit Tatăl, Isus a dorit să-şi păstreze integritatea până la sfârşit şi să depună o mărturie temeinică despre Regatul care va rezolva aceste probleme (Ioan 14:31). Întrucât continuatorii de azi ai lui Isus au aceeaşi motivaţie, ei participă cu conştiinciozitate la minister. Apostolul Ioan a spus: „Iată ce înseamnă iubirea de Dumnezeu: să respectăm poruncile sale; iar poruncile sale nu sunt împovărătoare“. — 1 Ioan 5:3; Matei 28:19, 20.
9, 10. În afară de iubirea pentru Dumnezeu, ce ne mai motivează să depunem o mărturie temeinică?
9 Isus le-a spus continuatorilor săi: „Dacă mă iubiţi, veţi respecta poruncile mele. Cel care are poruncile mele şi le respectă, acela este cel care mă iubeşte“ (Ioan 14:15, 21). Aşadar, iubirea pentru Isus trebuie să ne motiveze să depunem mărturie despre adevăr şi să respectăm celelalte porunci ale lui Isus. Într-una dintre ocaziile în care le-a apărut discipolilor după învierea sa, Isus l-a îndemnat pe Petru: „Paşte mieii mei. . . . Păstoreşte oiţele mele. . . . Paşte oiţele mele“. Cu ce motivaţie trebuia să facă Petru acest lucru? Isus a lăsat să se înţeleagă care era motivaţia corectă când l-a întrebat de câteva ori pe Petru: „Mă iubeşti? . . . Mă iubeşti? . . . Ai afecţiune pentru mine?“ Da, iubirea lui Petru faţă de Isus, afecţiunea sa pentru el, avea să-l motiveze să depună o mărturie temeinică, să găsească „oiţele“ lui Isus, iar apoi să le fie păstor spiritual. — Ioan 21:15–17.
10 Spre deosebire de Petru, noi nu l-am cunoscut personal pe Isus. Totuşi, înţelegem bine ceea ce a făcut el pentru noi. Inima noastră este mişcată de marea iubire care l-a îndemnat „să guste moartea pentru orice om“ (Evrei 2:9; Ioan 15:13). Împărtăşim sentimentele lui Pavel, care a scris: „Iubirea pe care o are Cristosul ne obligă; . . . el a murit pentru toţi, pentru ca aceia care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru cel care a murit pentru ei“ (2 Corinteni 5:14, 15). Noi demonstrăm că preţuim mult iubirea arătată de Isus şi că îl iubim la rândul nostru dacă privim cu seriozitate misiunea de a depune o mărturie temeinică (1 Ioan 2:3–5). Nu am vrea să ajungem niciodată indiferenţi faţă de lucrarea de predicare, ca şi cum jertfa lui Isus ar fi pentru noi de mică valoare. — Evrei 10:29.
Să nu pierdem din vedere obiectivul principal
11, 12. Cu ce scop a venit Isus în lume, şi cum a arătat el că aceasta era cea mai importantă activitate a sa?
11 Când s-a aflat înaintea lui Ponţiu Pilat, Isus a spus: „Pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume: ca să depun mărturie despre adevăr“ (Ioan 18:37). Isus nu a permis nici unui lucru să-l împiedice să depună mărturie despre adevăr. Aceasta reprezenta voinţa lui Dumnezeu pe care trebuia s-o îndeplinească.
12 Desigur, Satan l-a pus la încercare pe Isus. La scurt timp după botezul lui Isus, Satan l-a ispitit oferindu-i o poziţie proeminentă în lume, promiţându-i „toate regatele lumii şi gloria lor“ (Matei 4:8, 9). Mai târziu, evreii au vrut să-l facă rege (Ioan 6:15). Unii s-ar putea gândi că omenirea ar fi avut mai mult de câştigat dacă Isus ar fi acceptat aceste oferte. Ei consideră probabil că, în calitate de rege uman, Isus ar fi putut face multe lucruri bune pentru omenire. Isus însă a respins acest mod de gândire. Pentru el, cel mai important lucru a fost să depună mărturie despre adevăr.
13, 14. a) Ce anume nu l-a distras pe Isus de la înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu? b) Deşi a fost sărac din punct de vedere material, ce a realizat el?
13 Isus nu a căutat nici să strângă bogăţii. Astfel, el n-a fost un om bogat. El n-a avut nici măcar propria-i locuinţă. Odată, Isus a spus: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au culcuşuri, dar Fiul omului nu are unde să-şi pună capul“ (Matei 8:20). Potrivit Bibliei, singurul lucru mai valoros pe care Isus îl avea când a murit a fost veşmântul pentru care soldaţii romani au tras la sorţi (Ioan 19:23, 24). Având în vedere toate acestea, oare şi-a irosit Isus viaţa? Nicidecum!
14 Prin lucrarea sa, Isus a realizat mai mult decât ar putea realiza cel mai bogat filantrop. Pavel a spus: „Cunoaşteţi bunătatea nemeritată a Domnului nostru Isus Cristos: că el, deşi era bogat, a devenit sărac de dragul vostru, pentru ca voi să deveniţi bogaţi prin sărăcia lui“ (2 Corinteni 8:9; Filipeni 2:5–8). Deşi a fost sărac din punct de vedere material, Isus le-a oferit oamenilor umili perspectiva de a se bucura de viaţă veşnică în perfecţiune. Cât de recunoscători îi suntem pentru acest lucru! Şi cât de mult ne bucurăm pentru răsplata pe care a primit-o deoarece a considerat înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu cel mai important lucru din viaţa sa! — Psalmul 40:8; Faptele 2:32, 33, 36.
15. Ce este mai de preţ decât bogăţia?
15 Creştinii care în prezent se străduiesc să-l imite pe Isus nu urmăresc nici ei să acumuleze bogăţii, ceea ce i-ar putea distrage de la înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu (1 Timotei 6:9, 10). Ei recunosc că bogăţiile pot face viaţa confortabilă, dar ştiu că acestea nu le pot asigura un viitor etern. Când un creştin moare, bogăţiile sale materiale nu-i mai sunt de nici un folos, aşa cum, în momentul în care Isus a murit, veşmântul său nu-i mai era de nici un folos (Eclesiastul 2:10, 11, 17–19; 7:12). Când un creştin moare, singurul lucru cu adevărat valoros pe care l-ar putea avea este prietenia cu Iehova şi cu Isus Cristos. — Matei 6:19–21; Luca 16:9.
Opoziţia nu l-a împiedicat să depună mărturie
16. Cum a reacţionat Isus la opoziţie?
16 Isus nu a permis ca opoziţia să-l împiedice să depună mărturie despre adevăr. Pe el nu l-a descurajat nici cunoaşterea faptului că ministerul său pământesc avea să culmineze cu o moarte de jertfă. Pavel a spus despre Isus: „Pentru bucuria care îi era pusă înainte, el a suportat stâlpul de tortură, dispreţuind ruşinea, şi s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu“ (Evrei 12:2). Isus ‘a dispreţuit ruşinea’. El nu a fost îngrijorat de ceea ce gândeau împotrivitorii despre el. Isus s-a concentrat asupra înfăptuirii voinţei lui Dumnezeu.
17. Ce putem învăţa din exemplul de perseverenţă al lui Isus?
17 Îndreptând atenţia asupra exemplului de perseverenţă dat de Isus, Pavel îi încurajează pe creştini: „Reflectaţi cu atenţie la cel care a suportat o astfel de vorbire ostilă din partea păcătoşilor împotriva propriilor lor interese, ca să nu obosiţi şi să nu vă pierdeţi puterile în sufletele voastre“ (Evrei 12:3). E adevărat, poate fi obositor să suportăm zi de zi împotrivire şi batjocuri. De asemenea, poate fi obositor să continuăm să ne împotrivim tentaţiilor lumii, probabil spre dezamăgirea rudelor care ne încurajează „să devenim cineva“. Cu toate acestea, asemenea lui Isus, noi ne bizuim pe forţa de la Iehova şi nu ezităm să punem Regatul pe primul plan în viaţă. — Matei 6:33; Romani 15:13; 1 Corinteni 2:4.
18. Ce lecţie importantă putem învăţa din ceea ce i-a spus Isus lui Petru?
18 Când a început să le vorbească discipolilor despre moartea sa iminentă, Isus a demonstrat încă o dată că a refuzat să se lase distras de la înfăptuirea voinţei lui Iehova. Petru l-a îndemnat atunci ‘să fie bun’ cu sine însuşi şi i-a spus că ‘nu va avea deloc soarta aceasta’. Isus însă a refuzat să asculte vreun cuvânt care i-ar fi putut slăbi hotărârea de a înfăptui voinţa lui Iehova. El s-a întors cu spatele la Petru şi a spus: „Treci înapoia mea, Satan! Tu eşti o piatră de poticnire pentru mine, fiindcă nu ai gândurile lui Dumnezeu, ci ale oamenilor“ (Matei 16:21–23). Să fim şi noi întotdeauna la fel de hotărâţi să respingem gândurile oamenilor. În schimb, să ne lăsăm mereu îndrumaţi de gândurile lui Dumnezeu.
Regatul va aduce binecuvântări reale
19. Deşi Isus a înfăptuit miracole, care a fost cel mai important aspect al ministerului său?
19 Isus a înfăptuit multe miracole pentru a demonstra că era Mesia. El chiar a înviat morţi. Aceste lucrări au atras mulţimile, însă Isus nu a venit pe pământ pentru o simplă activitate cu caracter social. El a venit să depună mărturie despre adevăr. Isus ştia că oricât de mult bine le-ar fi făcut oamenilor în sens material, acesta ar fi fost de scurtă durată. Chiar şi cei pe care i-a înviat aveau să moară din nou. Numai dacă depunea mărturie despre adevăr putea să-i ajute pe oameni să obţină viaţă veşnică. — Luca 18:28–30.
20, 21. Ce punct de vedere echilibrat au creştinii adevăraţi cu privire la actele de caritate?
20 În prezent, unii încearcă să imite lucrările bune înfăptuite de Isus. Ei construiesc spitale sau asigură alte servicii sociale pentru săraci. În unele cazuri, ei fac mari sacrificii în acest scop, iar eforturile lor sincere sunt demne de laudă. Dar orice ajutor pe care l-ar putea oferi este doar temporar. Numai Regatul va aduce eliberarea definitivă. Prin urmare, asemenea lui Isus, Martorii lui Iehova se concentrează asupra lucrării de predicare a adevărului referitor la acest Regat.
21 Desigur, creştinii adevăraţi fac şi alte fapte bune. Pavel a scris: „Cât avem timp favorabil pentru aceasta, să facem ce este bine faţă de toţi, dar îndeosebi faţă de cei înrudiţi cu noi în credinţă“ (Galateni 6:10). În momente critice sau când cineva este în nevoie, noi nu ezităm „să facem ce este bine“ semenilor sau fraţilor noştri creştini. Totuşi, principala noastră preocupare este să depunem mărturie despre adevăr.
Să învăţăm din exemplul lui Isus
22. De ce creştinii le predică semenilor lor?
22 Pavel a scris: „Într-adevăr, vai de mine dacă nu aş anunţa vestea bună!“ (1 Corinteni 9:16). El nu a privit cu indiferenţă predicarea veştii bune deoarece ea însemna viaţă pentru el şi pentru ascultătorii lui (1 Timotei 4:16). Noi privim ministerul în acelaşi fel. Vrem să ne ajutăm semenii. Vrem să ne arătăm iubirea faţă de Iehova. Vrem să ne dovedim iubirea faţă de Isus şi recunoştinţa pentru marea sa iubire faţă de noi. Prin urmare, predicăm vestea bună şi astfel nu mai trăim „pentru dorinţele oamenilor, ci pentru voinţa lui Dumnezeu“. — 1 Petru 4:1, 2.
23, 24. a) Ce putem învăţa din relatarea despre pescuirea miraculoasă? b) Cine depune în prezent o mărturie temeinică?
23 Asemenea lui Isus, noi nu le permitem celor care ne batjocoresc sau care resping furioşi mesajul nostru să ne împiedice să continuăm cea mai importantă lucrare care se desfăşoară azi pe pământ. Analizând relatarea despre miracolul înfăptuit de Isus când i-a invitat pe Petru şi pe Andrei să-l urmeze, învăţăm că, dacă ascultăm de Isus şi ne aruncăm mrejele, ca să spunem aşa, chiar şi în ape unde în aparenţă nu putem prinde nimic, am putea obţine unele rezultate. Mulţi pescari creştini au prins mulţi „peşti“ după ce au pescuit ani de zile în zone aparent neproductive. Alţii s-au putut muta unde se pescuieşte mai bine şi au prins mulţi peşti. Indiferent de situaţie, nu vom înceta să ne aruncăm mrejele. Ştim că Isus încă nu a declarat încheiată lucrarea de predicare nicăieri pe pământ. — Matei 24:14.
24 Peste şase milioane de Martori ai lui Iehova sunt acum ocupaţi cu predicarea în peste 230 de ţări şi teritorii. În Turnul de veghe din 1 februarie 2005 va fi publicat raportul mondial al activităţii lor pentru anul de serviciu 2004. Acest raport demonstrează că Iehova a binecuvântat din belşug lucrarea de predicare. Fie ca în timpul care a mai rămas pentru acest sistem de lucruri să acţionăm în armonie cu însufleţitoarele cuvinte ale lui Pavel: „Predică cuvântul, ocupă-te de aceasta cu sentimentul urgenţei“ (2 Timotei 4:2). Să continuăm să depunem o mărturie temeinică până când Iehova va spune că lucrarea s-a încheiat!
Începând din acest an, raportul mondial de serviciu al Martorilor lui Iehova nu va mai apărea în numărul din 1 ianuarie al Turnului de veghe, ci în numărul din 1 februarie.
Puteţi să răspundeţi?
• Cum putem beneficia de instruirea pe care Isus le-a dat-o discipolilor săi?
• Ce atitudine a avut Isus faţă de oamenii cărora le-a predicat?
• Ce anume ne motivează să depunem o mărturie temeinică?
• În ce moduri ne putem concentra asupra înfăptuirii voinţei lui Dumnezeu, la fel ca Isus?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]
Vom fi eficienţi în minister dacă, la fel ca Isus, manifestăm grijă faţă de oameni
[Legenda ilustraţiei de la paginile 16, 17]
Isus a venit pe pământ în primul rând pentru a depune mărturie despre adevăr
[Legenda fotografiilor de la pagina 17]
Principala activitate a Martorilor lui Iehova este să depună o mărturie temeinică