Întrebări de la cititori

Poate un creştin să-şi păstreze conştiinţa curată dacă acceptă un loc de muncă unde trebuie să poarte armă?

Martorii lui Iehova din lumea întreagă iau în serios responsabilitatea dată de Dumnezeu de a se îngriji din punct de vedere material de familia lor (1 Timotei 5:8). Însă unele activităţi laice implică încălcarea flagrantă a principiilor biblice şi, prin urmare, trebuie evitate. În acest sens putem aminti locurile de muncă ce au legătură cu jocurile de noroc, cu folosirea greşită a sângelui sau cu folosirea tutunului (Isaia 65:11; Faptele 15:29; 2 Corinteni 7:1; Coloseni 3:5). Alte activităţi laice, deşi nu sunt condamnate în mod direct în Biblie, ar putea leza conştiinţa persoanei în cauză sau conştiinţa altora.

Rămâne la latitudinea fiecărui creştin dacă va accepta un serviciu laic unde se cere să poarte o armă de foc sau un alt tip de armă. Însă cel ce are un serviciu care îi pretinde să fie înarmat se poate face vinovat de vărsare de sânge dacă situaţia i-ar cere să-şi folosească arma. Prin urmare, creştinul trebuie să analizeze sub rugăciune dacă vrea să-şi asume dificila responsabilitate de lua pe loc o decizie care să afecteze viaţa cuiva. Cel ce poartă armă se expune, de asemenea, pericolului de a fi rănit sau chiar ucis într-o confruntare sau în urma unui act de răzbunare.

Decizia cuiva în această privinţă i-ar putea afecta şi pe alţii. Ştim că principala responsabilitate a creştinului este să predice vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu (Matei 24:14). Putem să-i învăţăm pe alţii să fie „în pace cu toţi oamenii“ în timp ce noi ne câştigăm existenţa prestând o muncă ce presupune purtarea unei arme (Romani 12:18)? Şi ce putem spune despre copii şi ceilalţi membri ai familiei? O armă în casă nu le-ar pune oare viaţa în pericol? Mai mult decât atât, ar putea decizia cuiva în această privinţă să-i poticnească pe unii? — Filipeni 1:10.

În aceste ‘ultime zile’, tot mai mulţi oameni sunt „cruzi, neiubitori de bine“ (2 Timotei 3:1, 3). Ştiind acest lucru, ar putea cineva să rămână ‘liber de acuzaţie’ dacă ar alege un serviciu unde trebuie să poarte armă şi unde ar putea intra în conflict cu astfel de oameni (1 Timotei 3:10)? Bineînţeles că nu. Iată de ce congregaţia nu-l va considera „ireproşabil“ pe cel care continuă să poarte armă după ce a fost sfătuit cu amabilitate pe baza Bibliei (1 Timotei 3:2; Tit 1:5, 6). Astfel, un bărbat sau o femeie care se află în această situaţie nu se poate califica pentru nici un privilegiu special în congregaţie.

Isus şi-a asigurat discipolii că, dacă pun interesele Regatului pe primul plan în viaţă, nu trebuie să se îngrijoreze peste măsură cu privire la strictul necesar (Matei 6:25, 33). Într-adevăr, dacă ne punem toată încrederea în Iehova, „El [ne] va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel drept“. — Psalmul 55:22.