Să respectăm întrunirile noastre sacre
„Îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi-i voi umple de veselie în casa Mea de rugăciune.“ — ISAIA 56:7.
1. Ce motive biblice avem să acordăm respectul cuvenit întrunirilor noastre?
IEHOVA şi-a adunat slujitorii, pe creştinii unşi şi pe însoţitorii lor, la „muntele [său] cel sfânt“ ca să i se închine. El îi face să se bucure în „casa [lui] de rugăciune“, templul său spiritual, care este o „casă de rugăciune pentru toate naţiunile“ (Isaia 56:7; Marcu 11:17). Toate acestea arată că închinarea la Iehova este sfântă, curată şi înălţată. Dacă acordăm respectul cuvenit întrunirilor noastre în vederea studiului şi închinării, dovedim că privim lucrurile sacre la fel ca Iehova.
2. Ce dovadă avem că Iehova a considerat sacru locul ales pentru închinarea adusă lui, şi cum a arătat Isus că şi el privea la fel lucrurile?
2 În Israelul antic, locul ales de Iehova pentru închinarea sa trebuia considerat sacru. Tabernacolul, cu mobilierul şi ustensilele lui, trebuiau unse şi sfinţite ‘ca să fie preasfinte’ (Exodul 30:26-29). Cele două încăperi ale sanctuarului erau numite „Locul Sfânt“ şi „Locul Preasfânt“, sau Sfânta Sfintelor (Evrei 9:2, 3). Mai târziu, tabernacolul a fost înlocuit de templul din Ierusalim. Fiind centrul închinării la Iehova, Ierusalimul a fost numit „oraşul sfânt“ (Matei 27:53; Neemia 11:1). Pe parcursul serviciului său pământesc, Isus însuşi a acordat templului respectul cuvenit. El s-a mâniat pe oamenii care, fără pic de respect, făceau comerţ în zona templului şi foloseau curtea templului ca scurtătură. — Marcu 11:15, 16.
3. Ce anume arată că adunările din Israel aveau caracter sacru?
3 Israeliţii se adunau cu regularitate ca să i se închine lui Iehova şi să asculte citirea Legii sale. Anumite zile ale sărbătorilor lor erau numite adunări sfinte sau solemne, ceea ce arată că aveau un caracter sacru (Leviticul 23:2, 3, 36, 37). La o adunare care a avut loc în zilele lui Ezra şi ale lui Neemia, leviţii „lămureau poporului Legea“. Întrucât „tot poporul plângea când a auzit cuvintele Legii“, leviţii ‘au potolit poporul, zicând: «Tăceţi, căci ziua aceasta este sfântă!»’. Apoi israeliţii au ţinut cu „foarte mare veselie“ Sărbătoarea Colibelor, care dura şapte zile. În plus, „s-a citit în cartea Legii lui Dumnezeu în fiecare zi, din cea dintâi zi până la cea din urmă. Au ţinut sărbătoarea şapte zile, iar în ziua a opta a fost o adunare [solemnă, NW] de sărbătoare, după rânduială“ (Neemia 8:7-11, 17, 18). Acestea erau într-adevăr ocazii sfinte în care toţi cei prezenţi trebuiau să dea dovadă de respect fiind atenţi.
Întrunirile noastre sunt adunări sacre
4, 5. Ce aspecte ale întrunirilor noastre arată că acestea sunt adunări sacre?
4 Este adevărat, în prezent Iehova nu mai are pe pământ un oraş sfânt propriu-zis, în care să existe un templu dedicat închinării aduse lui. Însă nu trebuie să uităm că întrunirile cu ocazia cărora ne închinăm lui Iehova sunt adunări sacre. De trei ori pe săptămână, ne întrunim ca să citim şi să studiem Scripturile. Ca şi pe timpul lui Neemia, Cuvântului lui Iehova ‘i se dă sensul’, cu alte cuvinte este ‘explicat’ (NW) (Neemia 8:8). Toate întrunirile noastre încep şi se încheie cu rugăciune, şi, la majoritatea, intonăm cântări de laudă pentru Iehova (Psalmul 26:12). Da, întrunirile congregaţiei fac parte din închinarea noastră. Prin urmare, când participăm la ele trebuie să avem o atitudine plină de respect şi să ascultăm cu atenţie.
5 Iehova îşi binecuvântează slujitorii când se întrunesc să i se închine, să studieze Cuvântul său şi să se bucure de o companie creştină sănătoasă. Când are loc o întrunire, putem fi siguri că acolo ‘porunceşte Iehova să fie binecuvântarea’ (Psalmul 133:1, 3, NW). Şi noi putem primi acea binecuvântare dacă suntem prezenţi la programul spiritual şi-l urmărim cu atenţie. În plus, Isus a spus: „Unde doi sau trei sunt adunaţi în numele meu, eu sunt acolo, în mijlocul lor“. În context, aceste cuvinte se referă la bătrânii creştini care se întrunesc pentru a rezolva o problemă gravă a unor persoane, dar, în principiu, ele se aplică şi la întrunirile noastre (Matei 18:20). Dacă, prin intermediul spiritului sfânt, Cristos este prezent când creştinii se întrunesc în numele lui, nu-i aşa că aceste întruniri trebuie considerate sacre?
6. Ce se poate spune despre locurile unde ne întrunim, fie ele mari, fie mici?
6 Este adevărat că Iehova nu locuieşte în temple făcute de mâini omeneşti. Totuşi, Sălile Regatului sunt locuri de închinare adevărată (Faptele 7:48; 17:24). Noi ne întrunim în aceste locuri pentru a studia Cuvântul lui Iehova, pentru a ne ruga lui şi pentru a-i cânta cântări de laudă. Acelaşi lucru se poate spune şi despre sălile de congrese. Incintele mai mari, de pildă sălile polivalente, sălile de expoziţii sau stadioanele, închiriate pentru congresele noastre, devin locuri de închinare când sunt folosite pentru adunările noastre sacre. Indiferent că sunt mai mari sau mai mici, întrunirile în vederea închinării merită respect, ceea ce trebuie să se reflecte în atitudinea şi comportarea noastră.
Cum să dovedim respect pentru întruniri
7. Arătaţi o modalitate concretă prin care putem dovedi respect pentru întruniri.
7 Există modalităţi concrete prin care putem dovedi respect pentru întruniri. De pildă, să participăm la intonarea cântărilor Regatului. Versurile multora dintre acestea sunt concepute sub forma unor rugăciuni şi, prin urmare, trebuie intonate cu mult respect. Citând din Psalmul 22, apostolul Pavel a aplicat la Isus următoarele cuvinte: „Voi declara numele tău fraţilor mei; în mijlocul congregaţiei te voi lăuda prin cântări“ (Evrei 2:12). Trebuie deci să ne facem obiceiul de a ne aşeza înainte ca preşedintele programului să anunţe cântarea, iar apoi, în timp ce cântăm, să ne concentrăm la semnificaţia cuvintelor. Fie ca atunci când intonăm o cântare să demonstrăm că împărtăşim sentimentele psalmistului care a scris: „Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, în sfatul oamenilor drepţi şi în adunare“ (Psalmul 111:1). Da, faptul de a-l lăuda pe Iehova prin cântări este un motiv întemeiat să sosim din timp la întruniri şi să rămânem până la încheierea lor.
8. Ce exemplu biblic arată că merită să fim atenţi la rugăciunile rostite la întruniri, dând astfel dovadă de respect?
8 Un alt aspect care îmbogăţeşte din punct de vedere spiritual toate întrunirile noastre îl reprezintă rugăciunile sincere rostite în numele celor prezenţi. Odată, creştinii care trăiau în Ierusalim în secolul I s-au întrunit şi „şi-au ridicat de comun acord glasul către Dumnezeu“ într-o rugăciune fierbinte. Drept rezultat, ei au continuat, în pofida persecuţiei, ‘să vorbească cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală’ (Faptele 4:24-31). Credeţi că vreunul dintre cei prezenţi a permis minţii să hoinărească în timpul acelei rugăciuni? Nu, ei s-au rugat „de comun acord“. Rugăciunile rostite la întrunirile noastre reflectă sentimentele tuturor celor din auditoriu. Merită să fim atenţi la aceste rugăciuni, arătând astfel respect.
9. Cum putem arăta prin îmbrăcăminte şi comportare că respectăm întrunirile noastre sacre?
9 Mai mult decât atât, putem să arătăm cât de mult respectăm caracterul sacru al întrunirilor noastre prin felul cum ne îmbrăcăm. Aspectul nostru exterior, mai precis îmbrăcămintea şi pieptănătura, poate da şi mai multă demnitate întrunirilor noastre. Apostolul Pavel ne-a sfătuit: „Doresc deci ca bărbaţii să facă rugăciuni în orice loc, ridicând mâini loiale, fără mânie şi dispute. La fel, doresc ca femeile să se împodobească cu o vestimentaţie bine aranjată, cu modestie şi judecată sănătoasă, nu cu stiluri de împletire a părului şi cu aur sau perle sau haine foarte scumpe, ci aşa cum se cuvine unor femei care declară că îl venerează pe Dumnezeu“ (1 Timotei 2:8-10). Când participăm la congrese pe stadioane, îmbrăcămintea noastră poate fi adecvată vremii şi totuşi demnă. În plus, din respect pentru program, nu vom mânca şi nu vom mesteca gumă în timpul sesiunilor. Printr-o îmbrăcăminte decentă şi printr-o comportare demnă la întruniri îl onorăm pe Iehova Dumnezeu, închinarea sa şi pe colaboratorii noştri.
O comportare demnă de casa lui Dumnezeu
10. Cum a arătat apostolul Pavel că atunci când participăm la întrunirile creştine trebuie să avem o comportare demnă?
10 În 1 Corinteni, capitolul 14, apostolul Pavel a dat sfaturi înţelepte cu privire la cum trebuie conduse întrunirile. El a spus în încheiere: „Toate să aibă loc decent şi în ordine“ (1 Corinteni 14:40). Întrunirile sunt o parte importantă a activităţii congregaţiei creştine. Când asistăm la ele, trebuie să avem o comportare demnă de casa lui Iehova.
11, 12. a) Ce anume trebuie întipărit în mintea copiilor care asistă la întruniri? b) Cum pot copiii să-şi exprime credinţa la întruniri?
11 Mai ales copiii trebuie învăţaţi cum să se comporte la întruniri. Părinţii creştini trebuie să le explice copiilor lor că Sala Regatului şi casa unde se ţine studiul de carte al congregaţiei nu sunt locuri de joacă, ci locuri unde ne închinăm lui Iehova şi studiem Cuvântul său. Înţeleptul rege Solomon a scris: „Păzeşte-ţi piciorul când intri în casa lui Dumnezeu şi apropie-te mai bine să asculţi“ (Eclesiastul 5:1). Moise i-a învăţat pe israeliţi să se întrunească, adulţi şi ‘copii’. El a spus: „Să strângi poporul . . . ca să audă şi să înveţe să se teamă de DOMNUL Dumnezeul vostru, să ia seama să împlinească toate cuvintele legii acesteia, pentru ca şi copiii lor, care nu o vor cunoaşte, s-o audă şi să înveţe să se teamă de DOMNUL“. — Deuteronomul 31:12, 13, sublinierea noastră.
12 În mod asemănător, azi, copiii asistă la întruniri cu părinţii lor în primul rând ca să audă şi să înveţe. Odată ajunşi la vârsta când pot să fie atenţi şi să înţeleagă cel puţin adevărurile biblice de bază, copiii pot să facă ei înşişi „o declaraţie publică“ a credinţei lor dând răspunsuri scurte (Romani 10:10). Un copil poate începe prin a răspunde în câteva cuvinte la o întrebare pe care o înţelege. La început poate că va trebui să citească răspunsul, dar cu timpul va încerca să se exprime cu propriile cuvinte. Acest lucru este util şi plăcut pentru copil, iar cuvintele sale spontane, ce reflectă credinţă, pot fi o încântare pentru adulţii din auditoriu. Fireşte, părinţii trebuie să dea un bun exemplu participând ei înşişi cu răspunsuri la întruniri. E bine ca, dacă e posibil, copiii să aibă propria Biblie şi carte de cântări şi propriul exemplar al publicaţiei care se studiază. Ei trebuie să înveţe să aibă respectul cuvenit pentru aceste publicaţii. Astfel, li se va întipări în minte că întrunirile noastre sunt sacre.
13. Ce ne dorim cu privire la cei care asistă pentru prima dată la întrunirile noastre?
13 Desigur, nu dorim ca întrunirile noastre să semene cu slujbele din bisericile creştinătăţii. Acestea sunt fie prea sobre şi de o pioşenie exagerată, fie zgomotoase asemenea concertelor rock. Vrem ca la întrunirile de la Sala Regatului să fie întotdeauna o atmosferă plină de căldură, primitoare. Totuşi, nu vrem ca întrunirile noastre să semene cu reuniunile unui club. Întrucât ne întrunim să ne închinăm lui Iehova, întrunirile noastre trebuie să fie întotdeauna demne. Dorim ca, după ce ascultă programul şi observă comportarea noastră şi a copiilor noştri, cei care asistă pentru prima dată la o întrunire să spună: „Dumnezeu este cu adevărat printre voi“. — 1 Corinteni 14:25.
O caracteristică permanentă a închinării noastre
14, 15. a) Cum putem arăta că „nu neglijăm casa Dumnezeului nostru“? b) Cum se împlineşte deja textul din Isaia 66:23?
14 Aşa cum s-a arătat mai înainte, Iehova îşi adună slujitorii şi îi face să se bucure în „casa [lui] de rugăciune“, templul său spiritual (Isaia 56:7). Fidelul Neemia le-a amintit conaţionalilor săi evrei că trebuiau să arate respectul cuvenit pentru templul propriu-zis sprijinind din punct de vedere material activitatea de la templu. El a spus: „Să nu neglijăm casa Dumnezeului nostru“ (Neemia 10:39, NW)! În plus, nu trebuie să desconsiderăm invitaţia lui Iehova de a ne închina lui în „casa [lui] de rugăciune“.
15 Arătând necesitatea de a ne întruni cu regularitate în vederea închinării, Isaia a profeţit următoarele: „«De la lună nouă la lună nouă, de la sabat la sabat, orice făptură va veni să se închine înaintea Mea», zice DOMNUL“ (Isaia 66:23). Lucrul acesta are loc astăzi. Săptămână de săptămână şi lună de lună, adică cu regularitate, creştinii dedicaţi vin să se închine lui Iehova. Printre altele, aceasta înseamnă să participe la întrunirile creştine şi la lucrarea de predicare. Vă număraţi şi voi printre cei ce ‘vin să se închine înaintea [lui Iehova]’ cu regularitate?
16. De ce trebuie ca participarea cu regularitate la întruniri să fie o caracteristică permanentă a vieţii noastre încă de pe acum?
16 Textul din Isaia 66:23 se va împlini complet în lumea nouă promisă de Iehova. Atunci, literalmente săptămână de săptămână şi lună de lună, „orice făptură va veni să se închine“ lui Iehova, iar acest lucru pentru eternitate. Întrucât faptul de a ne întruni în vederea închinării va fi o caracteristică permanentă a vieţii noastre spirituale în lumea nouă, nu ar trebui ca participarea cu regularitate la întrunirile noastre sacre să fie încă de pe acum o caracteristică permanentă a vieţii noastre?
17. De ce avem nevoie de întruniri ‘cu atât mai mult cu cât vedem că ziua se apropie’?
17 Pe măsură ce sfârşitul se apropie, trebuie să fim mai hotărâţi ca oricând să participăm la întrunirile creştine în vederea închinării. Din respect pentru caracterul sacru al întrunirilor noastre, vom face în aşa fel încât serviciul laic, temele pentru acasă sau cursurile la seral să nu ne împiedice să ne întrunim cu regularitate cu fraţii noştri de credinţă. Avem nevoie de puterea pe care o obţinem cu aceste ocazii. Întrunirile congregaţiei ne dau posibilitatea să ne cunoaştem unii pe alţii, să ne încurajăm şi să ne îndemnăm „la iubire şi la lucrări excelente“. Iar aceasta ‘cu atât mai mult cu cât vedem că ziua se apropie’ (Evrei 10:24, 25). Fie deci ca întotdeauna să respectăm cum se cuvine întrunirile noastre sacre participând la ele cu regularitate, având o ţinută corespunzătoare şi o comportare demnă. Astfel, demonstrăm că privim lucrurile sacre la fel ca Iehova.
Recapitulare
• De ce întrunirile slujitorilor lui Iehova trebuie considerate sacre?
• Ce aspecte ale întrunirilor noastre confirmă caracterul lor sacru?
• Cum pot copiii să arate respect pentru întrunirile noastre sacre?
• De ce trebuie ca participarea cu regularitate la întruniri să fie o caracteristică permanentă a vieţii noastre?
[Legenda fotografiilor de la pagina 28]
Indiferent unde se ţin, întrunirile în vederea închinării la Iehova sunt adunări sacre
[Legenda fotografiei de la pagina 31]
Copiii vin la întruniri ca să audă şi să înveţe