De ce să spunem adevărul?

LA 18 ani, Manfreda era stagiar la o firmă. El şi alţi câţiva stagiari au fost trimişi de firma la care lucrau să facă, două zile pe săptămână, cursuri de calificare la un colegiu. Într-una din zile, orele de curs s-au terminat mai devreme decât de obicei. Potrivit regulamentului firmei, stagiarii trebuiau să se întoarcă pentru restul zilei la locul lor de muncă. Însă aceştia au mers cu toţii să se distreze, cu excepţia lui Manfred, care s-a întors la serviciu. Directorul care se ocupa de stagiari a trecut din întâmplare pe acolo. Văzându-l pe Manfred, l-a întrebat: „De ce nu eşti la cursuri? Şi unde sunt ceilalţi stagiari?“. Ce trebuia să spună Manfred?

Situaţia neplăcută în care s-a aflat Manfred este tipică. Ce trebuia să facă: Să spună adevărul sau să-l ocolească pentru a-şi acoperi colegii? Dacă ar fi spus adevărul le-ar fi făcut greutăţi celorlalţi şi şi-ar fi atras antipatia lor. Este permis să spunem o minciună în asemenea împrejurări? Voi ce aţi fi făcut? Înainte de a afla răspunsul lui Manfred, să vedem ce este în joc când trebuie să alegem dacă să spunem sau nu adevărul.

Lupta dintre adevăr şi minciună

La începutul istoriei omenirii, totul se baza pe adevăr. Nu existau nici denaturări ale faptelor, nici manipulări sau mistificări ale adevărului. Iehova, Creatorul, este „Dumnezeul adevărului“. Cuvântul său este adevărul; el nu poate să mintă. El condamnă minciuna şi pe mincinoşi. — Psalmul 31:5; Ioan 17:17; Tit 1:2.

Dar cum a apărut neadevărul? Răspunsul cel mai demn de încredere se găseşte în cuvintele adresate de Isus Cristos adversarilor săi religioşi, care căutau să-l omoare: „Voi sunteţi de la tatăl vostru Diavolul şi vreţi să împliniţi dorinţele tatălui vostru. El a fost un ucigaş când a început şi n-a rămas ferm în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Când spune o minciună, vorbeşte potrivit firii lui, pentru că este mincinos şi tatăl minciunii“ (Ioan 8:44). Bineînţeles, Isus se referea la ceea ce s-a întâmplat cu prima pereche de oameni în grădina Edenului, când Satan i-a influenţat să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu. Astfel, ei au păcătuit şi şi-au atras pedeapsa cu moartea. — Geneza 3:1–5; Romani 5:12.

Cuvintele lui Isus îl identifică în mod clar pe Satan drept „tatăl minciunii“, cel care se află la originea minciunii şi a neadevărului. Satan este şi astăzi principalul promotor al minciunii, inducând „în eroare întregul pământ locuit“. El este într-o foarte mare măsură vinovat de daunele pe care flagelul minciunii le provoacă astăzi oamenilor. — Revelaţia 12:9.

Lupta împotriva adevărului, declanşată de Satan Diavolul, se duce şi astăzi cu multă înverşunare. Ea există la toate nivelurile societăţii umane şi afectează fiecare individ. Prin modul lor de viaţă, oamenii arată de partea cui sunt în conflictul dintre adevăr şi minciună. Cei ce sunt de partea lui Dumnezeu se lasă îndrumaţi de adevărul din Cuvântul său, Biblia. Cei ce nu urmează calea adevărului cad, fie că-şi dau seama, fie că nu, în mâinile lui Satan, deoarece „întreaga lume zace în puterea celui rău“. — 1 Ioan 5:19; Matei 7:13, 14.

De ce sunt înclinaţi oamenii să mintă?

Faptul că „întreaga lume“ zace în puterea lui Satan explică de ce atât de mulţi oameni mint. Dar ne-am putea întreba: De ce a minţit Satan, „tatăl minciunii“? Satan ştia că Iehova este Suveranul legitim al întregii creaţii, inclusiv al primei perechi de oameni. Totuşi, Satan a râvnit această poziţie unică, înaltă, la care nu avea dreptul. Motivat de lăcomie şi de ambiţie egoistă, el a născocit un plan pentru a uzurpa dreptul de suveran al lui Iehova. Pentru aceasta, Satan a recurs la înşelătorie şi minciună. — 1 Timotei 3:6.

Care este situaţia în zilele noastre? Nu sunteţi de acord că lăcomia şi ambiţia egoistă îi împing pe mulţi oameni să mintă? Înşelătoriile, minciuna, manipulările şi escrocheriile abundă în lumea comercianţilor lacomi, în sistemul politic corupt şi în religia falsă. De ce? Nu cumva pentru că deseori oamenii sunt motivaţi de ambiţie şi de lăcomie să ajungă sus ori să obţină bogăţii, putere sau o poziţie la care nu au dreptul? Un conducător înţelept, regele Solomon al vechiului Israel, a dat următorul avertisment: „Cine se grăbeşte să câştige bogăţii nu va rămâne nevinovat“ (Proverbele 28:20). Iar apostolul Pavel a scris: „Iubirea de bani este rădăcina a tot felul de rele“ (1 Timotei 6:10). Acelaşi lucru se poate spune cu siguranţă şi despre dorinţa nestăpânită de a avea putere sau o anumită poziţie.

În spatele minciunii se mai poate afla şi teama: teama de consecinţe sau de ceea ce ar putea crede alţii dacă ar şti adevărul. Este cât se poate de firesc ca oamenii să dorească să fie apreciaţi sau acceptaţi de alţii. Această dorinţă însă i-ar putea determina să denatureze adevărul, chiar şi numai puţin, pentru a-şi acoperi unele defecte, pentru a ascunde detalii care nu le-ar face cinste sau, pur şi simplu, pentru a face o impresie bună. Solomon a scris pe bună dreptate: „Frica de oameni întinde o cursă, dar cine se încrede în Iehova va fi ocrotit“. — Proverbele 29:25.

Loialitate faţă de Dumnezeul adevărului

Ce a spus Manfred când directorul i-a cerut acea explicaţie? Adevărul! El a răspuns: „Profesorul ne-a dat drumul mai devreme astăzi şi am venit la serviciu. Cât despre ceilalţi, nu pot vorbi în numele lor. I-aţi putea întreba pe ei“.

Manfred ar fi putut da un răspuns abil, echivoc, care să-i atragă simpatia colegilor. Însă el a avut motive întemeiate să rămână loial adevărului. Manfred este Martor al lui Iehova. Cinstea l-a ajutat să-şi păstreze conştiinţa curată şi să câştige încrederea angajatorului său. Ca parte a instruirii sale, Manfred a fost repartizat la Secţia de bijuterii, unde, de regulă, nu lucrau stagiarii. După 15 ani, când Manfred a primit o funcţie de răspundere în cadrul firmei, acelaşi director l-a sunat să-l felicite şi să-i amintească de incidentul în care spusese adevărul.

Întrucât Iehova este Dumnezeul adevărului, toţi aceia care vor să fie în relaţii apropiate cu el trebuie ‘să înlăture minciuna’ şi ‘să spună adevărul’. Un slujitor al lui Dumnezeu trebuie să iubească adevărul. „Martorul fidel nu minte“, a spus înţeleptul. Dar ce este minciuna? — Efeseni 4:25; Proverbele 14:5.

Ce este minciuna?

Orice minciună este un neadevăr, dar nu orice neadevăr este o minciună. De ce? Potrivit Micului dicţionar academic, minciuna este o „afirmaţie care falsifică, denaturează deliberat adevărul având ca scop înşelarea cuiva“. Într-adevăr, o minciună este spusă cu intenţia de a-i înşela pe alţii. Dar a spune fără intenţie un neadevăr, cum ar fi oferirea din greşeală a unor date sau a unor informaţii incorecte, nu este acelaşi lucru cu a spune o minciună.

În plus, trebuie avut în vedere dacă persoana care solicită o informaţie are dreptul la un răspuns complet. De exemplu, să presupunem că un director de la altă firmă i-ar fi pus lui Manfred aceeaşi întrebare. Ar fi fost Manfred obligat să-i spună totul? Câtuşi de puţin! Întrucât acea persoană nu ar fi avut dreptul la informaţia respectivă, Manfred n-ar fi fost obligat să i-o ofere. Bineînţeles, şi în acest caz, ar fi fost greşit să spună o minciună.

Ce exemplu a dat Isus Cristos în această privinţă? Odată, el vorbea cu nişte necredincioşi care se interesau de planurile sale de călătorie. „Pleacă de aici şi du-te în Iudeea“, l-au sfătuit ei. Ce le-a răspuns Isus? „Urcaţi voi la sărbătoare [în Ierusalim]; eu încă nu urc la sărbătoarea aceasta, pentru că nu mi s-a împlinit încă timpul.“ La scurt timp după aceea, Isus a mers la Ierusalim pentru sărbătoare. Dar de ce dăduse el acel răspuns? Acei oameni nu aveau dreptul să afle detalii exacte cu privire la călătoria sa. Astfel, deşi Isus nu a spus un neadevăr, el le-a dat un răspuns incomplet pentru a-i împiedica să-i facă vreun rău lui sau discipolilor săi. Nu a fost vorba despre o minciună, deoarece apostolul Petru a scris despre Cristos: „El n-a comis păcat, iar în gura lui nu s-a găsit înşelătorie“. — Ioan 7:1–13; 1 Petru 2:22.

Dar ce se poate spune despre Petru? Nu a minţit el de trei ori şi a negat că îl cunoştea pe Isus în noaptea în care acesta a fost arestat? Da, Petru a cedat în faţa fricii de oameni şi a minţit. Dar imediat după aceea „a plâns amarnic“ şi s-a căit, iar păcatul i-a fost iertat. Mai mult decât atât, el a învăţat din greşeala sa. După câteva zile, Petru vorbea în public despre Isus, iar când a fost ameninţat de autorităţile iudaice din Ierusalim, a refuzat cu hotărâre să nu mai predice. Cu toţii ne-am putea descuraja într-un moment de slăbiciune şi ne-am putea poticni în cuvânt sau în faptă, însă cât de încurajator este să ne gândim la exemplul lui Petru, care şi-a revenit imediat după acel moment de slăbiciune. — Matei 26:69–75; Faptele 4:18–20; 5:27–32; Iacov 3:2.

Adevărul va fi întărit pentru totdeauna

„Buza care spune adevărul este întărită pentru totdeauna, dar limba mincinoasă ţine doar o clipă“, citim în Proverbele 12:19. Adevărul rezistă întotdeauna în timp. Iar relaţiile interumane sunt mai stabile şi aduc mai multe satisfacţii când oamenii sunt hotărâţi să spună adevărul şi acţionează în armonie cu el. Da, faptul de a spune adevărul aduce foloase imediate. Câteva dintre ele sunt o conştiinţă curată, o reputaţie bună şi relaţii trainice în căsnicie, în familie, cu prietenii şi chiar cu partenerii de afaceri.

Pe de altă parte, minciuna iese în cele din urmă la iveală. O limbă mincinoasă ar putea înşela o vreme, dar neadevărul nu rezistă în timp. În plus, Iehova, Dumnezeul adevărului, nu va tolera la nesfârşit neadevărul şi pe cei ce îl promovează. Biblia arată că Iehova a fixat un timp când va elimina influenţa lui Satan Diavolul, tatăl minciunii, care induce în eroare întregul pământ locuit. În curând, Iehova va pune capăt minciunii şi îi va înlătura pe mincinoşi. — Revelaţia 21:8.

Ce uşurare va fi când, în sfârşit, „buza care spune adevărul“ va fi întărită pentru totdeauna!

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 5]

Lăcomia şi ambiţia egoistă îi împing pe mulţi oameni să mintă

[Text generic pe pagina 6]

Orice minciună este un neadevăr, dar nu orice neadevăr este o minciună

[Legenda ilustraţiei de la pagina 6]

Ce învăţăm din relatarea în care Petru a negat că îl cunoştea pe Cristos?

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Faptul de a spune adevărul ne ajută să avem relaţii stabile şi pline de satisfacţie