Bogăţii care provin de la Dumnezeu

ÎI BINECUVÂNTEAZĂ Dumnezeu cu bogăţii pe cei care îi sunt loiali? Este posibil, dar poate că nu în felul în care se aşteaptă unii. Să ne gândim la Maria, mama lui Isus. Îngerul Gabriel i-a spus că Dumnezeu îi arătase o „mare favoare“, astfel că ea avea să-l nască pe Fiul lui Dumnezeu (Luca 1:28, 30–32). Dar Maria nu a fost o femeie bogată. După naşterea lui Isus, ea a adus ca jertfă „o pereche de turturele sau doi pui de porumbel domestic“. Potrivit Legii mozaice, oamenii săraci puteau să-i aducă lui Iehova jertfe de acest fel (Luca 2:24; Leviticul 12:8).

Aşadar, se poate spune că Maria a fost săracă pentru că nu a avut binecuvântarea lui Dumnezeu? Nicidecum. Când Maria s-a dus acasă la o rudă a ei pe nume Elisabeta, aceasta „s-a umplut de spirit sfânt, a strigat cu glas tare şi a zis: «Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău!»“ (Luca 1:41, 42). Maria a avut onoarea de a deveni mama pământească a Fiului preaiubit al lui Dumnezeu.

Ce putem spune despre Isus? El s-a născut şi a crescut într-o familie de condiţie umilă; întreaga lui viaţă a fost un om sărac. Odată, Isus i-a spus unui bărbat care voia să-i fie discipol: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde să-şi pună capul“ (Luca 9:57, 58). Cu toate acestea, prin lucrarea pe care a desfăşurat-o pe pământ, Isus Cristos le-a oferit mari bogăţii discipolilor săi. În acest sens, apostolul Pavel a scris: „El a devenit sărac de dragul vostru, pentru ca voi să deveniţi bogaţi prin sărăcia lui“ (2 Corinteni 8:9). Ce fel de bogăţii le-a dat Isus discipolilor? Ce bogăţii primesc în prezent slujitorii lui Dumnezeu?

Ce fel de bogăţii?

Bogăţiile materiale sunt deseori un obstacol în calea credinţei, întrucât o persoană bogată îşi poate pune încrederea mai degrabă în bogăţii decât în Dumnezeu. Isus a spus: „Cât de greu va fi pentru cei care au bani să intre în regatul lui Dumnezeu!“ (Marcu 10:23). Aşadar, bogăţiile pe care le-a oferit Isus continuatorilor săi n-au fost de natură materială.

În secolul I, majoritatea creştinilor aveau posibilităţi materiale reduse. Când un olog din naştere i-a cerut bani lui Petru, acesta i-a spus: „Argint şi aur n-am, dar ce am îţi dau: În numele lui Isus Cristos Nazarineanul, umblă!“ (Faptele 3:6).

Şi cuvintele discipolului Iacov arată că, în secolul I, congregaţia creştină era alcătuită, în general, din oameni săraci. El a scris: „Ascultaţi, iubiţii mei fraţi! Nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci în felul lumii ca să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai regatului, pe care l-a promis celor care-l iubesc?“ (Iacov 2:5). De asemenea, apostolul Pavel a spus că puţini oameni „înţelepţi potrivit cărnii“, „plini de putere“ sau „de neam ales“ au fost chemaţi să facă parte din congregaţia creştină (1 Corinteni 1:26).

Atunci ce fel de bogăţii le-a dat Isus continuatorilor săi? Într-o scrisoare adresată congregaţiei din Smirna, Isus a spus: „Cunosc necazul şi sărăcia ta — deşi eşti bogat“ (Revelaţia 2:8, 9). Chiar dacă erau săraci, creştinii din Smirna aveau bogăţii mult mai preţioase decât aurul sau argintul. Ei erau bogaţi datorită credinţei pe care o aveau în Dumnezeu şi datorită integrităţii lor faţă de el. Credinţa este o comoară deoarece „nu este bunul tuturor“ (2 Tesaloniceni 3:2). În realitate, cei care nu au credinţă sunt săraci în ochii lui Dumnezeu (Revelaţia 3:17, 18).

Credinţa aduce bogăţii

Dar în ce sens este credinţa preţioasă? Cei care au credinţă în Dumnezeu se bucură de „bogăţia bunătăţii, a îngăduinţei şi a îndelungii sale răbdări“ (Romani 2:4). Deoarece cred în jertfa de răscumpărare a lui Isus, ‘greşelile lor sunt iertate’ (Efeseni 1:7). Mai mult, „cuvântul lui Cristos“ le dă înţelepciune celor ce au credinţă (Coloseni 3:16). Când ei se roagă, „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gândire“, le păzeşte inima şi mintea, dându-le un sentiment de fericire şi linişte interioară (Filipeni 4:7).

De asemenea, cei care manifestă credinţă în Dumnezeu prin intermediul Fiului său, Isus Cristos, au minunata perspectivă de a trăi veşnic. În acest sens sunt bine cunoscute cuvintele lui Isus: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16). Această speranţă preţioasă devine şi mai puternică după ce o persoană dobândeşte cunoştinţă exactă despre Tatăl şi Fiul. Isus a spus: „Aceasta înseamnă viaţa veşnică: să asimileze cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre cel pe care l-ai trimis tu, Isus Cristos“ (Ioan 17:3).

Deşi binecuvântările lui Dumnezeu sunt în primul rând de natură spirituală, există şi foloase de ordin fizic şi afectiv. Să analizăm un exemplu. Dalídio este un bărbat din Brazilia, care, înainte de a cunoaşte scopul lui Dumnezeu, consuma alcool în exces. Din cauza acestui viciu, atât situaţia lui materială, cât şi relaţiile sale de familie au avut mult de suferit. Apoi însă a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova şi a făcut schimbări remarcabile.

Datorită lucrurilor pe care le-a învăţat din Biblie, Dalídio a renunţat la obiceiurile lui dăunătoare şi a făcut mari progrese spirituale. Iată ce a spus el: „Înainte mergeam din bar în bar, acum merg din casă în casă“. El a început să petreacă mult timp în lucrarea de predicare a Cuvântului lui Dumnezeu. Datorită schimbărilor pe care le-a făcut, sănătatea şi situaţia lui financiară s-au îmbunătăţit. Dalídio a spus: „Banii pe care îi dădeam înainte pe băutură îi folosesc acum ca să-i ajut pe cei aflaţi în nevoie sau ca să cumpăr lucruri care îmi sunt necesare“. Datorită asocierii lui cu oameni care îi împărtăşesc convingerile, el şi-a făcut mulţi prieteni adevăraţi. Acum, Dalídio se bucură de pace sufletească, pe care n-a avut-o înainte de a-l cunoaşte pe Dumnezeu.

Renato este o altă persoană a cărei viaţă s-a schimbat radical după ce a cultivat credinţă în Iehova Dumnezeu. Când îi vezi faţa zâmbitoare, radiind de fericire, cu greu îţi vine să crezi că, în trecut, ar fi avut toate motivele să simtă că viaţa a fost nedreaptă cu el. Imediat după ce s-a născut, mama lui l-a abandonat, lăsându-l într-o sacoşă sub o bancă. Era plin de zgârieturi şi de vânătăi. Cordonul ombilical încă nu-i fusese tăiat. Două femei au trecut pe lângă bancă şi au observat că se mişca ceva în sacoşă. La început au crezut că era un pisoi abandonat. Au deschis sacoşa şi, spre uimirea lor, au văzut că era un copilaş. L-au luat şi l-au dus imediat la cel mai apropiat spital.

Una dintre femei era Martoră a lui Iehova. Aceasta i-a povestit despre copilaş Ritei, o altă Martoră. Rita avea doar o fetiţă şi pierduse câteva sarcini. Îşi dorea foarte mult un băieţel, aşa că a decis să-l adopte pe Renato.

Rita i-a spus lui Renato încă de când era mic că nu este adevărata lui mamă. L-a crescut însă cu iubire şi s-a străduit să-l înveţe principiile biblice. Când s-a făcut mare, Renato a manifestat interes faţă de Biblie. În plus, şi-a arătat recunoştinţa pentru modul incredibil în care a fost salvat. Ochii i se umplu de lacrimi ori de câte ori citeşte cuvintele psalmistului David: „Dacă tatăl meu şi mama mea m-ar părăsi, Iehova însuşi m-ar primi“ (Psalmul 27:10).

Renato a vrut să-şi exprime aprecierea pentru tot ce a făcut Iehova pentru el. Astfel, în 2002, el s-a botezat, iar anul următor s-a hotărât să dedice o mare parte din timpul său lucrării de predicare. Nici în prezent Renato nu îşi cunoaşte adevăraţii părinţi şi poate că nu-i va cunoaşte niciodată. Pentru el însă, unul dintre cele mai preţioase daruri pe care le-a primit este faptul că l-a cunoscut pe Iehova, Tatăl său iubitor şi plin de grijă, în care îşi pune toată încrederea.

Îţi doreşti şi tu să ai parte de iubirea şi de prietenia lui Dumnezeu, care te fac să te simţi cu adevărat bogat? Toţi oamenii, bogaţi şi săraci deopotrivă, pot fi prieteni cu Iehova Dumnezeu şi cu Fiul său, Isus Cristos. Deşi poate că acest lucru nu-ţi va aduce bogăţii materiale, vei avea în mod sigur pace sufletească, pe care n-ai putea s-o cumperi nici chiar cu toţi banii din lume. Cât de adevărate sunt cuvintele din Proverbele 10:22: „Binecuvântarea lui Iehova îmbogăţeşte şi el nu-i adaugă nicio durere“!

Iehova Dumnezeu se îngrijeşte cu adevărat de cei care vin la el. Chiar el ne spune: „O, de-ai lua aminte la poruncile mele! Atunci pacea ta ar fi ca un râu şi dreptatea ta ca valurile mării!“ (Isaia 48:18). Mai mult, Dumnezeu promite că toţi cei care vin la el cu o motivaţie şi o atitudine corectă vor fi răsplătiţi din plin: „Umilinţa şi teama de Iehova aduc bogăţie, glorie şi viaţă“ (Proverbele 22:4).

[Text generic pe pagina 6]

Credinţa în Dumnezeu aduce pace, mulţumire şi fericire

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

Deşi săracă din punct de vedere material, familia pământească a lui Isus a fost binecuvântată din plin de Dumnezeu