V-aţi întrebat?

În afară de Biblie, ce dovezi avem că Isus a existat cu adevărat?

▪ Mai mulţi scriitori laici care au trăit la puţin timp după Isus l-au menţionat cu numele. Unul dintre aceştia a fost Cornelius Tacitus, care a întocmit o istorie a Romei din perioada împăraţilor romani. El a vorbit şi despre incendiul care a devastat oraşul în 64 e.n. Aşa cum arată Tacitus, se zvonea că acest incendiu a fost provocat din ordinul împăratului Nero, care a dat vina pe un grup de oameni „numiţi de popor creştini“. Iată ce scrie istoricul în continuare: „Christos, de la care îşi primiseră numele, fusese condamnat la moarte în timpul lui Tiberiu de procuratorul Pontius Pilatus“ (Analele lui Cornelius Tacitus, traducere de E. Lovinescu, vol. II, cartea XV, pag. 356).

Şi istoricul evreu Josephus Flavius vorbeşte despre Isus. Referindu-se la evenimentele care au avut loc după moartea lui Festus (aproximativ 62 e.n.), guvernator roman al Iudeii, şi înainte de instalarea în funcţie a succesorului său, Albinus, Josephus a spus că marele preot Ananus (Ana) „a convocat sinedriul la judecată şi l-a adus în faţa lui pe fratele lui Isus, denumit Hristos (el se chema Iacob), împreună cu alţi câţiva“ (Antichităţi iudaice, vol. II, traducere de Ion Acsan, cartea XX, cap. IX, pag. 571).

De ce Isus a fost numit Cristos?

▪ În una dintre evanghelii se arată că, atunci când a anunţat-o pe Maria că va rămâne însărcinată, îngerul Gabriel i-a spus că trebuia să-i pună fiului ei numele Isus (Luca 1:31). Acest nume era des întâlnit la evreii din timpurile biblice. De exemplu, istoricul evreu Josephus a menţionat 12 persoane, altele decât cele amintite în Scripturi, care purtau acest nume. Fiul Mariei a fost numit „Nazarineanul“, ca să se ştie că era vorba despre acel Isus din Nazaret (Marcu 10:47). El a mai fost cunoscut drept „Cristosul“, sau Isus Cristos (Matei 16:16).

Titlul „Cristos“ vine din grecescul Khristós, echivalentul termenului ebraic Mashíach (Mesia), şi înseamnă literalmente „Cel Uns“. Acest titlu a fost folosit în mod corect şi cu privire la unii oameni care au trăit înainte de Isus, cum ar fi Moise, Aaron şi regele David. Despre aceştia s-a spus că erau unşi, adică numiţi de Dumnezeu în poziţii de răspundere şi de autoritate (Leviticul 4:3; 8:12; 2 Samuel 22:51; Evrei 11:24–26). Isus, prezisul Mesia, a fost cel mai de seamă reprezentant al lui Iehova. De aceea, el a fost numit pe bună dreptate „Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu“ (Matei 16:16; Daniel 9:25).

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Josephus Flavius, în viziunea unui artist