Ne este viaţa dirijată de aştri?

PRIVIT într-o noapte senină, departe de luminile oraşului, cerul pare o întindere de catifea neagră, pe care strălucesc mii şi mii de diamante micuţe. Abia în ultimii 350 de ani a reuşit omul să-şi facă o idee despre dimensiunile uriaşe ale stelelor şi despre distanţele enorme ce ne despart de ele. Doar acum începem să înţelegem forţele imense ce acţionează în impresionantul nostru univers.

Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au observat mişcarea exactă a aştrilor pe cerul nopţii şi schimbarea periodică a poziţiei acestora (Geneza 1:14). Mulţi au fost cuprinşi de sentimente asemănătoare celor exprimate de regele David al Israelului, care, în urmă cu aproximativ 3 000 de ani, a scris: „Când văd cerurile tale, lucrările degetelor tale, luna şi stelele pe care le-ai făcut, îmi spun: Ce este omul muritor ca să-ţi aminteşti de el?“ (Psalmul 8:3, 4).

Însă, indiferent că ne dăm sau nu seama, corpurile cereşti şi mişcările lor ne influenţează viaţa şi în moduri concrete. Soarele, steaua în jurul căreia se roteşte Pământul, determină unităţile fundamentale de măsurare a timpului: zilele şi anii. Luna ‘stabileşte timpurile’, sau ‘arată vremurile’ (Psalmul 104:19; Noul Testament şi Psalmii, 1993). Iar stelele sunt ghizi de încredere în navigaţie, ajutându-i chiar şi pe astronauţi să se orienteze în spaţiul cosmic. Având în vedere toate acestea, mulţi se întreabă dacă nu cumva aştrii ne influenţează viaţa şi în alte moduri. Oare aştrii doar ne indică timpurile şi vremurile şi ne sporesc aprecierea pentru lucrările de creaţie ale lui Dumnezeu? Sau pot şi să ne prezică viitorul şi să ne avertizeze cu privire la dezastre?

Originea şi scopul astrologiei

Obiceiul oamenilor de a privi cu atenţie bolta cerească pentru a găsi semne prevestitoare după care să-şi dirijeze viaţa îşi are începutul în Mesopotamia, datând probabil din mileniul al III-lea î.e.n. Astrologii din timpurile acelea scrutau cerul şi alcătuiau hărţi cu traiectoriile corpurilor cereşti, făceau cataloage cu poziţiile stelelor, întocmeau calendare şi prevedeau eclipsele. Din eforturile lor s-a născut o nouă ştiinţă, astronomia. Astrologia însă nu se limitează la observarea fenomenelor naturale ce au loc datorită influenţei pe care Soarele şi Luna o exercită asupra mediului terestru. Astrologia susţine că poziţia şi alinierea Soarelui, a Lunii, a planetelor, a stelelor şi a constelaţiilor influenţează unele evenimente majore de pe Pământ şi, mai mult decât atât, dirijează viaţa fiecărui om. Cum anume?

Unii astrologi studiază aştrii pentru a găsi semne sau avertismente cu privire la viitor, care le pot fi de folos în diferite moduri celor ce au cunoştinţă de ele. Alţii cred că astrologia ne arată destinul sau ne ajută să stabilim momentul potrivit pentru a ne angaja în anumite activităţi ori pentru a începe anumite proiecte. Se consideră că aceste informaţii pot fi obţinute prin observarea poziţiei principalelor corpuri cereşti şi prin „calcularea“ modului în care acestea interacţionează unele cu altele şi cu Pământul. Se spune că influenţa exercitată de aştri asupra unei persoane este determinată de poziţia acestora în momentul naşterii persoanei respective.

Primii astrologi credeau că Pământul este centrul universului şi că planetele şi stelele sunt fixate pe nişte sfere cereşti concentrice din ce în ce mai mari, care se rotesc în jurul pământului. Totodată, ei credeau că, pe parcursul unui an, Soarele se deplasează pe cer printre stele şi constelaţii pe o traiectorie precisă. Ei au numit această traiectorie aparentă a Soarelui „ecliptică“ şi au împărţit-o în 12 zone, sau sectoare. Fiecare sector a fost denumit după numele constelaţiei prin care trece Soarele în mişcarea lui aparentă. Astfel au apărut cele 12 semne zodiacale. Aceste sectoare, sau „case ale cerului“, erau considerate locuinţe ale anumitor zeităţi. Bineînţeles, cu timpul, oamenii de ştiinţă au descoperit că nu Soarele se roteşte în jurul Pământului, ci Pământul se roteşte în jurul Soarelui. Această descoperire i-a dat astrologiei lovitura de graţie, anulându-i aşa-zisul caracter ştiinţific.

Din Mesopotamia, astrologia s-a răspândit aproape în toată lumea şi a fost asimilată, sub o formă sau alta, de toate civilizaţiile mari ale omenirii. După ce Persia a cucerit Babilonul, astrologia s-a răspândit în Egipt, în Grecia şi în India. Apoi, din India, misionarii budişti au dus această practică în Asia Centrală, în China, în Tibet, în Japonia şi în Asia de Sud-Est. Nu se ştie cum a ajuns astrologia la civilizaţia maya, însă şi mayaşii s-au folosit din plin de observaţiile astrologice, în acelaşi mod ca babilonienii. Varianta „modernă“ a astrologiei a apărut, după cât se pare, în Egiptul elenizat şi a avut o influenţă puternică asupra unor concepte din iudaism, islamism şi creştinătate.

Şi naţiunea Israel a fost influenţată de astrologie, iar aceasta s-a întâmplat înainte de a fi exilată în Babilon, în secolul al VII-lea î.e.n. Biblia menţionează eforturile făcute de fidelul rege Iosia pentru a înlătura din mijlocul poporului obiceiul de a oferi jertfe „soarelui, lunii, constelaţiilor zodiacului şi întregii armate a cerurilor“ (2 Regi 23:5).

De la cine provine astrologia?

Astrologia are la bază concepţii total eronate cu privire la structura universului şi la modul în care funcţionează acesta. Prin urmare, este evident că ea nu provine de la Dumnezeu. Întrucât principiile fundamentale ale astrologiei se bazează pe neadevăruri, ea nu poate oferi informaţii demne de încredere cu privire la viitor. Acest lucru este demonstrat de două evenimente istorice semnificative.

În timpul domniei regelui babilonian Nebucadneţar, preoţii şi astrologii n-au fost în stare să interpreteze un vis pe care l-a avut acest rege. Daniel, profetul adevăratului Dumnezeu, Iehova, a arătat motivul: „Secretul pe care-l cere regele nu pot să i-l arate regelui nici înţelepţii, nici cei ce cheamă spiritele, nici preoţii care practică magia, nici astrologii. Dar există în ceruri un Dumnezeu care este Dezvăluitorul secretelor şi el i-a făcut cunoscut regelui Nebucadneţar ce se va întâmpla la sfârşitul zilelor“ (Daniel 2:27, 28). Da, pentru a-i dezvălui regelui semnificaţia corectă a visului, Daniel nu şi-a îndreptat privirile spre soare, spre lună sau spre stele, ci s-a îndreptat spre Iehova Dumnezeu, „Dezvăluitorul secretelor“ (Daniel 2:36–45).

Calculele astrologice extrem de precise făcute de civilizaţia maya n-au salvat-o de la declin. În secolul al IX-lea e.n., ea a încetat să existe. Aceste exemple confirmă o dată în plus că astrologia este o mare înşelătorie şi că nu poate face nicio prezicere corectă. În plus, ele demască adevăratul scop al acestei pseudoştiinţe: acela de a-i împiedica pe oameni să se îndrepte spre Dumnezeu pentru a afla informaţii demne de încredere cu privire la viitor.

Aşadar, de la cine provine astrologia? Răspunsul nu este greu de găsit. După cum am văzut, ea se bazează pe minciuni. Iar Isus a spus despre Diavol: „[El] n-a rămas ferm în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Când spune o minciună, vorbeşte potrivit firii lui, pentru că este mincinos şi tatăl minciunii“ (Ioan 8:44). Satan pretinde că este un „înger de lumină“, iar demonii lui „se prefac în slujitori ai dreptăţii“. Însă, în realitate, ei sunt nişte mincinoşi care vor să-i prindă pe oameni în capcana înşelătoriei (2 Corinteni 11:14, 15). Cuvântul lui Dumnezeu arată că ‘faptele de putere, semnele şi minunile mincinoase’ sunt „lucrarea lui Satan“ (2 Tesaloniceni 2:9).

De ce trebuie să evităm astrologia

Astrologia se bazează pe neadevăruri şi, de aceea, Dumnezeul adevărului, Iehova, o detestă (Psalmul 31:5). Prin urmare, Biblia o condamnă cu desăvârşire şi îi îndeamnă pe oameni să nu aibă niciun fel de legătură cu ea. În Deuteronomul 18:10–12 se spune clar: „Să nu se găsească la tine . . . nimeni care caută semne prevestitoare, niciun vrăjitor, . . . nimeni care consultă un medium sau un prezicător, nimeni care întreabă morţii. Fiindcă Iehova detestă pe oricine face aceste lucruri“.

Întrucât Satan şi demonii sunt fiinţele puternice care se află în spatele astrologiei, a avea chiar şi cea mai mică legătură cu această practică înseamnă a ne expune influenţei lor. Aşa cum cei ce încearcă drogurile pot ajunge sub controlul traficanţilor de droguri, cei ce „încearcă“ astrologia pot ajunge sub controlul lui Satan, care este maestru în înşelătorie. Aşadar, cei care îl iubesc pe Dumnezeu şi care iubesc adevărul trebuie să respingă în mod categoric astrologia şi să respecte următorul sfat biblic: „Urâţi răul şi iubiţi binele!“ (Amos 5:15).

Astrologia exploatează dorinţa oamenilor de a cunoaşte viitorul. Putem cunoaşte viitorul? Dacă da, cum anume? Biblia spune că nu putem şti ce se va întâmpla cu fiecare dintre noi mâine, peste o lună sau peste un an (Iacov 4:14). Totuşi, ea ne oferă o viziune de ansamblu asupra viitorului apropiat al omenirii. Din Biblie aflăm că Regatul pe care îl cerem în rugăciunea „Tatăl nostru“ va veni în curând (Daniel 2:44; Matei 6:9, 10). Totodată, aflăm că suferinţa va lua sfârşit şi că niciodată nu ne vom mai confrunta cu necazuri (Isaia 65:17; Revelaţia 21:4). Dumnezeu nu îi predestinează pe oameni. Dimpotrivă, îi invită pe toţi să-l cunoască şi să afle ce va face el în folosul lor. De unde ştim aceasta? Biblia spune clar că Dumnezeu vrea ca „orice fel de oameni să fie salvaţi şi să ajungă la cunoştinţa exactă a adevărului“ (1 Timotei 2:4).

Cerul impresionant şi aştrii de pe bolta cerească n-au fost creaţi ca să ne dirijeze viaţa. Aceştia depun mărturie despre ‘puterea şi dumnezeirea’ lui Iehova (Romani 1:20). Mărturia lor tăcută ar trebui să ne determine să respingem minciunile şi să căutăm îndrumarea lui Dumnezeu şi a Cuvântului său, Biblia, pentru a avea o viaţă plină de satisfacţii. „Încrede-te în Iehova din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta. Ţine seama de el în toate căile tale, şi el îţi va netezi cărările.“ (Proverbele 3:5, 6)

[Text generic pe pagina 19]

Mayaşii s-au folosit din plin de observaţiile astrologice

[Text generic pe pagina 20]

Calculele astrologice extrem de precise făcute de civilizaţia maya n-au salvat-o de la declin

[Text generic pe pagina 20]

„Există în ceruri un Dumnezeu care este Dezvăluitorul secretelor şi el . . . a făcut cunoscut . . . ce se va întâmpla la sfârşitul zilelor“

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Observatorul El Caracol, Chichén Itzá, Yucatan, Mexic, 750–900 e.n.

[Provenienţa fotografiilor de la paginile 18, 19]

Paginile 18 şi 19, de la stânga la dreapta: Stele: NASA, ESA şi A. Nota (STScI); calendar mayaş: © Lynx/Iconotec com/age fotostock; astronom mayaş: © Albert J. Copley/age fotostock; observator mayaş: El Caracol (The Great Conch) (photo), Mayan/Chichen Itza, Yucatan, Mexic/Giraudon/The Bridgeman Art Library