De ce nu s-a grăbit Isus?

ISUS tocmai a aflat că prietenul său drag, Lazăr, este foarte bolnav. El a primit această veste de la un mesager trimis de Maria şi Marta, surorile lui Lazăr, care locuiesc în Betania. Ele sunt convinse că Isus le poate vindeca fratele, chiar dacă locuiesc departe, pe celălalt mal al râului Iordan. Isus a mai făcut vindecări de la distanţă (Matei 8:5–13; Ioan 11:1–3).

La primirea acestei veşti triste, Isus nu reacţionează în niciun fel. Biblia spune: „[El] a mai rămas două zile acolo unde era“ (Ioan 11:6). Ştii de ce nu s-a grăbit Isus să-l ajute pe Lazăr? —a Să vedem.

Isus ştie că Lazăr a murit din cauza bolii şi le spune apostolilor: „Să mergem iarăşi în Iudeea“. Însă ei obiectează: „Nu demult cei din Iudeea căutau să te omoare cu pietre şi tu mergi iarăşi acolo?“. Isus le spune: „Lazăr, prietenul nostru, se odihneşte, dar mă duc acolo să-l trezesc din somn“.

„Doamne, dacă se odihneşte, se va vindeca“, răspund apostolii. Dar Isus le zice: „Lazăr a murit“. Apoi face o afirmaţie care îi surprinde: „Mă bucur pentru voi că n-am fost acolo. . . . Să mergem dar la el“.

Plin de curaj, Toma spune: ‘Să mergem şi noi, ca să murim cu Isus’. Toma ştie că duşmanii vor încerca din nou să-l ucidă pe Isus şi că ar putea muri chiar şi unii apostoli. Totuşi, în ciuda pericolului, ei sunt hotărâţi cu toţii să-l însoţească. Ei ajung după aproximativ două zile la Betania, oraşul natal al lui Lazăr, situat la circa trei kilometri de Ierusalim (Ioan 11:7–18).

Ştii de ce se bucură Isus că nu a sosit mai devreme? — Isus a mai făcut învieri, însă persoanele respective erau moarte doar de câteva ore când el le-a readus la viaţă (Luca 7:11–17, 22; 8:49–56). Dar trupul lui Lazăr este în mormânt de câteva zile. Deci nimeni n-ar putea spune că Lazăr nu e mort cu adevărat!

Marta, sora lui Lazăr, află că Isus se apropie de Betania şi aleargă în întâmpinarea lui. „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit“, îi zice ea. Isus îi promite: „Fratele tău se va scula din morţi“. Marta fuge acasă şi îi spune surorii sale, Maria: „Învăţătorul este aici şi te cheamă“.

Maria se duce îndată la Isus. Însă mulţimea crede că ea merge la mormânt şi o urmează. Văzând că Maria şi oamenii care o însoţesc plâng, lui Isus ‘îi dau lacrimile’. Ei ajung repede la mormânt, care este închis cu o piatră. „Luaţi piatra!“, porunceşte Isus. Dar Marta obiectează: „Doamne, trebuie să miroasă deja, căci este a patra zi“.

Ascultând de Isus, oamenii dau piatra la o parte. Apoi Isus se roagă, mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru puterea pe care ştie că i-o va da ca să-l învie pe Lazăr. El ‘strigă cu glas tare: «Lazăr, vino afară!»’. Şi Lazăr iese din mormânt „cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii“. Atunci Isus porunceşte: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!“ (Ioan 11:19–44).

Înţelegi acum de ce nu s-a grăbit Isus? — El ştia că astfel va depune o mai bună mărturie despre Tatăl său, Iehova. Şi întrucât Isus a ales momentul cel mai potrivit, mulţi au ajuns să creadă în Dumnezeu (Ioan 11:45). Ce poţi învăţa din exemplul lui Isus? —

Şi tu ai putea alege un moment potrivit ca să depui mărturie despre lucrurile minunate pe care Dumnezeu le-a făcut şi le va mai face. Poţi vorbi despre ele cu colegii tăi de şcoală sau cu profesorii tăi. Unii copii au avut ocazia să depună mărturie chiar şi în timpul orelor despre binecuvântările extraordinare de care se vor bucura oamenii sub domnia Regatului lui Dumnezeu. Fireşte, tu nu poţi face învieri, dar îi poţi ajuta pe alţii să-l cunoască pe Iehova. El are puterea de a-i readuce la viaţă pe cei dragi şi chiar o va face!