Sunt miracolele cu adevărat posibile? — Trei obiecţii frecvente

OBIECŢIA NR. 1: Miracolele nu sunt posibile deoarece încalcă legile naturii. Modul în care înţelegem legile naturii se bazează pe ceea ce au observat oamenii de ştiinţă în lumea vie. Însă aceste legi se aseamănă cu regulile gramaticale ale unei limbi, în sensul că pot exista excepţii de la regulă. În plus, modul în care înţelegem aceste „reguli“ poate fi foarte limitat (Iov 38:4). De exemplu, să presupunem că un om de ştiinţă şi-a dedicat toată viaţa cercetării unei anumite legi a naturii. Însă o singură „excepţie“ este suficientă pentru ca el să fie nevoit să-şi revizuiască modul în care a înţeles acea lege. După cum spune un proverb, „e de-ajuns o singură lebădă neagră pentru a dovedi că nu toate lebedele sunt albe“.

O întâmplare amuzantă ilustrează cât de uşor este să-ţi bazezi opiniile pe informaţii incomplete. John Locke (1632–1704) a relatat această întâmplare despre ambasadorul Olandei şi regele Siamului (vechea denumire a Thailandei). Când i-a vorbit regelui despre ţara sa, ambasadorul a spus că uneori era posibil ca un elefant să meargă pe apă. Regele n-a crezut acest lucru, gândindu-se că ambasadorul îl minţea. Însă ambasadorul pur şi simplu vorbea despre un lucru pe care regele nu-l văzuse niciodată. Regele nu ştia că, după ce îngheaţă şi devine solidă, apa poate susţine greutatea unui elefant. Lucrul acesta i se părea imposibil pentru că nu avea toate informaţiile.

Să ne gândim la unele realizări din zilele noastre care, cu doar câteva decenii în urmă, ar fi fost considerate imposibile:

● Un avion poate transporta fără escală peste 800 de pasageri de la New York la Singapore cu o viteză de 900 de kilometri pe oră.

● Videoconferinţele fac posibil ca oameni de pe continente diferite să comunice şi să se vadă unii pe alţii.

● Mii de melodii pot fi stocate pe un dispozitiv mai mic decât o cutie de chibrituri.

● Chirurgii pot face transplanturi de inimă sau de alte organe.

Concluzia logică? Dacă oamenii pot realiza lucruri care în urmă cu doar câţiva ani păreau imposibile, atunci cu siguranţă că Dumnezeu, care a creat universul şi tot ce este în el, poate realiza lucruri uluitoare pe care noi încă nu le înţelegem în mod deplin sau pe care în prezent nu le putem reproduce (Geneza 18:14; Matei 19:26).a

OBIECŢIA NR. 2: Biblia prezintă miracole doar pentru a-i face pe oameni să aibă credinţă. Biblia nu ne spune să credem toate miracolele. Dimpotrivă, ea ne avertizează să fim foarte atenţi în ce priveşte credinţa în miracole şi în lucrări de putere. Observaţi acest avertisment clar: „Prezenţa celui nelegiuit este prin lucrarea lui Satan, cu toate faptele de putere, cu semne şi minuni mincinoase, cu nedreptate şi toate amăgirile“ (2 Tesaloniceni 2:9, 10).

De asemenea, Isus Cristos ne-a avertizat că mulţi oameni aveau să pretindă că îl urmează, dar că nu toţi aveau să fie adevăraţi continuatori ai săi. Unii chiar aveau să-i spună: „Doamne, Doamne, n-am profeţit noi în numele tău, n-am scos noi demoni în numele tău şi n-am făcut noi multe lucrări de putere în numele tău?“ (Matei 7:22). Dar Isus a zis că nu avea să-i recunoască pe aceşti oameni drept continuatori ai săi (Matei 7:23). Este clar deci că Isus nu a spus că toate miracolele sunt de la Dumnezeu.

Dumnezeu nu le spune închinătorilor săi să-şi bazeze credinţa pur şi simplu pe miracole. Mai degrabă, credinţa lor trebuie să fie ferm întemeiată pe dovezi (Evrei 11:1).

Să ne gândim, de exemplu, la unul dintre bine-cunoscutele miracole consemnate în Biblie: învierea lui Isus Cristos. După mulţi ani de la acest eveniment, unii creştini din Corint au început să pună la îndoială faptul că Isus fusese înviat. Cum i-a ajutat apostolul Pavel pe aceşti creştini? A spus el pur şi simplu: „Trebuie să aveţi mai multă credinţă“? Nu. Pavel le-a reamintit unele lucruri pe care ei le cunoşteau deja. El a spus că Isus „a fost îngropat, că a fost sculat din morţi a treia zi, potrivit Scripturilor, şi că i s-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea, li s-a arătat la peste cinci sute de fraţi odată, dintre care majoritatea sunt în viaţă şi astăzi“ (1 Corinteni 15:4–8).

Avea vreo importanţă dacă ei credeau sau nu în acel miracol? Pavel spune în continuare: „Dacă Cristos nu a fost sculat din morţi, predicarea noastră este zadarnică şi credinţa noastră este zadarnică“ (1 Corinteni 15:14). Pavel nu a considerat că acest aspect era lipsit de importanţă. Miracolul învierii lui Isus fie avusese loc, fie nu. Pavel ştia că acest miracol avusese loc deoarece exista mărturia a sute de martori oculari aflaţi în viaţă la acea dată. De fapt, acei martori erau dispuşi mai degrabă să moară decât să nege ceea ce văzuseră cu ochii lor (1 Corinteni 15:17–19).

OBIECŢIA NR. 3: Miracolele sunt fenomene naturale interpretate greşit de oamenii neinstruiţi. Unii erudiţi încearcă să explice miracolele din Biblie spunând că sunt simple fenomene naturale care au avut loc fără intervenţia divină. Ei consideră că aceste explicaţii conferă mai multă credibilitate relatărilor biblice. Deşi este adevărat că unele miracole pot fi puse în legătură cu anumite fenomene naturale — cum ar fi cutremure de pământ, ciume sau alunecări de teren —, aceste explicaţii au ceva în comun. Ele nu ţin cont de ceea ce spun Scripturile cu privire la momentul când au avut loc miracolele.

De exemplu, unii au argumentat că prima plagă adusă asupra Egiptului, transformarea apei Nilului în sânge, s-a produs în realitate din cauza unui mâl roşu care a ajuns în fluviu şi a unor organisme de culoare roşiatică numite flagelate. Totuşi, relatarea biblică spune că apa Nilului a fost transformată în sânge, nu într-un mâl roşu. Citind atent Exodul 7:14–21, înţelegem că acest miracol a avut loc în momentul când, la îndrumarea lui Moise, Aaron a lovit apa Nilului cu toiagul său. Chiar dacă transformarea apei în sânge ar fi fost cauzată de un fenomen natural, faptul că aceasta s-a produs în momentul când Aaron a lovit Nilul este în sine un miracol!

Pentru a vedea un alt exemplu care arată cât de important este momentul în care are loc un miracol, să analizăm ce s-a întâmplat când naţiunea Israel era pe punctul de a intra în Ţara Promisă. Israeliţii trebuiau să traverseze Iordanul, ale cărui ape se revărsaseră peste maluri. Relatarea biblică spune ce s-a întâmplat în continuare: „Când cei ce purtau Arca au ajuns la Iordan, da, când preoţii care purtau Arca au pus piciorul în apă, la margine . . . , atunci apele care veneau din amonte au stat în loc. S-au ridicat ca un dig foarte departe, la Adam, oraşul de lângă Ţaretan“ (Iosua 3:15, 16). A fost acest lucru rezultatul unui cutremur de pământ sau al unei alunecări de teren? Relatarea nu ne spune. Însă momentul în care a avut loc acest fenomen a fost miraculos. El s-a produs exact când a spus Iehova (Iosua 3:7, 8, 13).

Aşadar, au loc miracole? Biblia spune că da. Potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, ele nu sunt simple fenomene naturale. Prin urmare, ar fi oare raţional să spunem că ele nu sunt posibile doar pentru că nu au loc în fiecare zi?

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

Cu doar câteva decenii în urmă, mulţi s-ar fi gândit că este imposibil ca oamenii să zboare cu sute de kilometri pe oră