„Ascultați disciplinarea și fiți înțelepți”

 1. Cum putem dobândi înțelepciune și care sunt foloasele?

IEHOVA este izvorul înțelepciunii. El le dă cu generozitate înțelepciune celor ce doresc să devină înțelepți. În Iacov 1:5 se spune: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, să i-o ceară neîncetat lui Dumnezeu, căci el le dă tuturor cu generozitate și fără să reproșeze și ea îi va fi dată”. O modalitate de a dobândi înțelepciune de la Dumnezeu este aceea de a accepta disciplinarea sa. Această înțelepciune ne poate ocroti de pericole de natură morală și spirituală, ceea ce ne ajută să ne ‘păstrăm în iubirea lui Dumnezeu pentru viața veșnică’. (Prov. 2:10-12; Iuda 21)

 2. Ce ne poate ajuta să apreciem disciplinarea oferită de Dumnezeu?

² Totuși, din cauza înclinațiilor noastre păcătoase, a mediului în care am crescut sau a altor factori, ne este greu uneori să acceptăm disciplinarea sau să o privim dintr-o perspectivă corectă. Totuși, când vedem ce foloase avem în urma disciplinării divine, înțelegem cât de mult ne iubește Dumnezeu. În Proverbele 3:11, 12 se spune: „Fiul meu, nu respinge disciplinarea lui Iehova, . . . fiindcă Iehova îl mustră pe cel pe care-l iubește”. Să nu uităm că Iehova ne vrea întotdeauna binele! (Citește Evrei 12:5-11.) Întrucât Dumnezeu ne cunoaște în mod perfect, disciplinarea de la el este întotdeauna corectă și acordată în măsura potrivită. În continuare vom analiza patru aspecte legate de disciplinare: 1) autodisciplinarea, 2) disciplinarea părintească, 3) disciplinarea oferită în congregație și 4) ceva mai dureros decât suferința temporară cauzată de disciplinare.

 3. Cum poate un copil să învețe autodisciplina? Ilustrați.

³ Autodisciplinarea presupune a avea control asupra propriei persoane cu scopul de a ne corecta modul de gândire și conduita. Întrucât nu ne naștem cu această capacitate, trebuie să o dezvoltăm. Să ne gândim la un exemplu: când un copil învață să meargă pe bicicletă, părintele ține bicicleta ca să-i dea stabilitate. În timp ce copilul învață să-și țină echilibrul, părintele își ia din când în când mâna de pe bicicletă. Când copilul poate să-și țină singur echilibrul, părintele își ia complet mâna de pe bicicletă. În mod asemănător, când își instruiesc cu răbdare și cu regularitate copiii „în disciplina și în modul de gândire al lui Iehova”, părinții îi ajută să învețe înțelepciunea și autodisciplina. (Ef. 6:4)

 4, 5. a) De ce este autodisciplinarea o parte importantă a ‘noii personalități’? b) De ce nu ar trebui să renunțăm chiar dacă, figurativ vorbind, cădem de șapte ori?

⁴ Acest principiu este valabil și în cazul în care cineva ajunge să-l cunoască pe Iehova la maturitate. Poate că el a cultivat, într-o oarecare măsură, autodisciplina. Totuși, când începe să meargă pe calea creștină, un discipol nu are maturitate spirituală. Dar se poate maturiza pe măsură ce învață să îmbrace „noua personalitate” și să calce pe urmele lui Cristos. (Ef. 4:23, 24) Autodisciplinarea este o parte importantă a progresului spiritual. Ea ne ajută „să respingem tot ce este lipsit de pietate și dorințele lumești și să trăim cu judecată sănătoasă, cu dreptate și cu devoțiune sfântă în actualul sistem”. (Tit 2:12)

⁵ Totuși, cu toții suntem supuși păcatului. (Ecl. 7:20) Prin urmare, dacă facem o greșeală, înseamnă că nu ne-am autodisciplinat suficient? Nu neapărat. În Proverbele 24:16 se spune: „Cel drept, chiar dacă ar cădea de șapte ori, se va ridica”. Dar cum ne putem ‘ridica’? Nu prin voința noastră, ci cu ajutorul spiritului lui Dumnezeu. (Citește Filipeni 4:13.) Stăpânirea de sine, o calitate strâns legată de autodisciplină, face parte din rodul spiritului lui Dumnezeu.

 6. Cum putem deveni mai sârguincioși în privința studierii Cuvântului lui Dumnezeu? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

⁶ Pentru a cultiva autodisciplină, este important să ne rugăm din inimă, să studiem Biblia și să medităm. Dar dacă îți este greu să studiezi Cuvântul lui Dumnezeu? Nu uita că, dacă îi permiți, Iehova te poate ajuta ‘să dorești cu ardoare’ Cuvântul său. (1 Pet. 2:2) Mai întâi de toate, roagă-l pe Iehova să te ajute să te autodisciplinezi pentru a studia Cuvântul său. Ai putea începe prin a studia câteva minute. Cu timpul, studiul va fi mai ușor și mai plăcut! Vei începe să prețuiești momentele de liniște în care te lași absorbit de gândurile lui Iehova. (1 Tim. 4:15)

 7. Cum ne poate ajuta autodisciplinarea să ne atingem obiectivele spirituale?

⁷ Autodisciplinarea ne ajută să atingem obiective spirituale. Un tată a simțit că zelul său în lucrarea de predicare slăbise, de aceea și-a propus să înceapă pionieratul regular. Cum l-a ajutat autodisciplinarea? El a citit unele articole despre pionierat și s-a rugat pentru a-și putea atinge obiectivul. Astfel și-a întărit spiritualitatea. De asemenea, a făcut pionierat auxiliar ori de câte ori i-a permis situația. În pofida unor obstacole, el și-a păstrat obiectivul de a face pionierat regular și, în cele din urmă, a reușit.

 8-10. Ce ajutor au părinții creștini pentru a-și crește copiii astfel încât să devină slujitori ai lui Iehova? Dați un exemplu.

⁸ Părinții creștini au privilegiul de a-și crește copiii „în disciplina și în modul de gândire al lui Iehova”. (Ef. 6:4) Aceasta este o responsabilitate serioasă, mai ales în lumea de azi. (2 Tim. 3:1-5) Desigur, copiii nu se nasc cu capacitatea de a distinge binele de rău. Însă ei se nasc cu conștiință, care trebuie să fie instruită, sau disciplinată. (Rom. 2:14, 15) Potrivit unei lucrări de referință, termenul grecesc tradus prin „disciplinare” poate fi redat prin „creșterea copilului”, sau educarea copilului pentru a deveni un adult responsabil.

⁹ De obicei, copiii disciplinați cu iubire au un sentiment de siguranță. Ei înțeleg că libertatea are limite și că deciziile și conduita lor au consecințe bune sau rele. Cât de important este, așadar, ca părinții creștini să se bizuie pe Iehova pentru îndrumare! Concepțiile și metodele de educare a copiilor variază de la o cultură la alta și de la o generație la alta. Părinții care se bazează pe înțelepciunea divină nu experimentează metode de creștere a copiilor și nu se bazează pe propria experiență sau pe înțelepciunea lumii.

¹⁰ În acest sens putem învăța multe lucruri de la Noe. Când Iehova i-a spus să construiască arca, Noe nu avea experiență. El nu construise niciodată o arcă. De aceea, a trebuit să se bazeze pe Iehova. El „a făcut întocmai”, respectând tot ce i-a spus Iehova. (Gen. 6:22) Care a fost rezultatul? Noe nu a dat greș. El a avut succes și în rolul de cap de familie deoarece s-a bazat pe înțelepciunea divină. Le-a oferit copiilor săi o instruire corespunzătoare și le-a dat un exemplu bun, ceea ce nu a fost deloc ușor în perioada dinaintea Potopului. (Gen. 6:5)

11. De ce părinții trebuie să se străduiască să-și instruiască copiii?

¹¹ Dacă ești părinte, cum poți „face întocmai” ce spune Dumnezeu? Ascultă de el. Permite-i să te instruiască prin intermediul Cuvântului său și al îndrumărilor date de organizația sa. Foarte probabil că, într-o bună zi, copiii tăi îți vor fi recunoscători! Un frate a scris: „Le sunt profund recunoscător părinților mei pentru felul în care m-au crescut. Au făcut tot ce le-a stat în putință ca să-mi sensibilizeze inima. Progresul meu spiritual li se datorează în mare parte lor”. Totuși, în pofida eforturilor părinților, unii copii îl părăsesc pe Iehova. Însă părinții care au făcut tot posibilul să întipărească adevărul în inima copiilor lor au conștiința împăcată. De asemenea, ei speră că va veni ziua când copilul lor se va întoarce „acasă”, la Iehova.

12, 13. a) Cum arată părinții care au un copil exclus că ascultă de Dumnezeu? b) Ce foloase a avut o familie fiindcă a ascultat de Iehova?

¹² Unul dintre cele mai mari teste ale ascultării pe care le au de trecut unii părinți vizează relația cu fiul sau cu fiica lor exclusă. O mamă a cărei fiică a plecat de acasă după ce a fost exclusă spune: „Căutam în publicațiile noastre un motiv care să-mi permită să petrec timp cu fiica și cu nepoata mea”. Ea adaugă: „Însă soțul meu m-a ajutat cu bunătate să înțeleg că fiica noastră nu mai era responsabilitatea noastră și că nu trebuia să mă implic”.

¹³ După câțiva ani, fiica lor a fost reintegrată. Mama spune: „Acum mă sună sau îmi scrie mesaje aproape zilnic! Ne respectă pe mine și pe soțul meu deoarece știe că am ascultat de Dumnezeu. Avem o relație foarte frumoasă”. Dacă ai un copil exclus, ‘te vei încrede în Iehova din toată inima ta și nu te vei bizui pe priceperea ta’? (Prov. 3:5, 6) Nu uita, disciplinarea de la Iehova este o dovadă a iubirii și a înțelepciunii sale inegalabile. El și-a dat Fiul pentru toți oamenii, inclusiv pentru copilul tău. Dumnezeu nu dorește ca vreun om să fie distrus. (Citește 2 Petru 3:9.) Prin urmare, dragi părinți, aveți încredere în disciplinarea și în îndrumarea lui Iehova! Faceți ce spune el chiar și atunci când vă este foarte greu. Acționați în armonie cu disciplinarea de la Dumnezeu, nu împotriva ei!

14. Ce foloase avem în urma instruirii oferite de Iehova prin intermediul ‘administratorului fidel’?

¹⁴ Iehova a promis că se va îngriji de membrii congregației creștine, că îi va ocroti și îi va instrui. El face acest lucru în mai multe feluri. De exemplu, Iehova a lăsat congregația în grija Fiului său, care a numit un ‘administrator fidel’ ca să dea hrană spirituală la timpul potrivit. (Luca 12:42) Această hrană, disponibilă sub diferite forme, furnizează o instruire, sau disciplinare, valoroasă. Întreabă-te: Mi s-a întâmplat vreodată ca o cuvântare sau un articol din revistele noastre să-mi atingă inima și să mă determine să fac schimbări în gândire sau în conduită? Dacă răspunsul este afirmativ, fii bucuros! Înseamnă că i-ai permis lui Iehova să te modeleze, sau să te disciplineze, spre folosul tău. (Prov. 2:1-5)

15, 16. a) Ce foloase avem din faptul că Isus a oferit congregației „oameni ca daruri”? b) Cum putem să facem mai ușoară munca bătrânilor?

¹⁵ De asemenea, Cristos a oferit congregației „oameni ca daruri”, adică bătrâni care să păstorească turma lui Dumnezeu. (Ef. 4:8, 11-13) Vom avea multe foloase dacă le imităm credința, le urmăm exemplul și aplicăm sfaturile lor bazate pe Biblie. (Citește Evrei 13:7, 17.) Bătrânii ne iubesc și vor ca noi să progresăm pe plan spiritual. De exemplu, dacă observă că lipsim de la întruniri sau că ne-a slăbit zelul, ei vor veni imediat în ajutorul nostru. Ne vor asculta și vor încerca să ne întărească credința dându-ne sfaturi potrivite din Biblie și încurajându-ne cu căldură. Consideri acest ajutor ca fiind o expresie a iubirii lui Iehova?

¹⁶ Uneori, bătrânilor le este greu să ne abordeze pentru a ne da sfaturi. Să ne imaginăm cât de greu i-a fost profetului Natan să-i vorbească regelui David după ce acesta a încercat să ascundă păcatul grav pe care îl comisese. (2 Sam. 12:1-14) Fără îndoială că și apostolul Pavel a avut nevoie de curaj pentru a-l corecta pe Petru, unul dintre cei 12 apostoli, când acesta i-a favorizat pe frații lui evrei. (Gal. 2:11-14) Așadar, cum ai putea să le faci sarcina mai ușoară bătrânilor din congregația ta? Fii umil, abordabil și recunoscător. Consideră ajutorul lor o dovadă a iubirii lui Dumnezeu. În felul acesta, vei avea parte de foloase, iar bătrânii vor putea să-și îndeplinească sarcina cu bucurie.

17. Ce ajutor iubitor a primit o soră de la bătrânii de congregație?

¹⁷ O soră a spus că îi era greu să-l iubească pe Iehova din cauza experiențelor neplăcute pe care le avusese. Ea spune: „Când m-am simțit epuizată pe plan emoțional din cauza trecutului meu și a altor probleme, am mers să vorbesc cu bătrânii. Ei nu m-au mustrat și nu m-au criticat, ci m-au încurajat. După fiecare întrunire, oricât de ocupați erau, cel puțin unul dintre ei se interesa de mine. Din cauza trecutului meu, nu mă simțeam demnă de iubirea lui Dumnezeu. Însă Iehova s-a folosit de nenumărate ori de congregație și de bătrâni ca să-mi arate iubirea sa. Mă rog să rămân mereu aproape de el”.

18, 19. Ce este mai rău decât durerea cauzată de disciplinare? Ilustrați.

¹⁸ Deși, uneori, disciplinarea este dureroasă, există ceva mai dureros, și anume, consecințele faptului de a nu accepta disciplinarea. (Evr. 12:11) Să analizăm două exemple: Cain și regele Zedechia. Întrucât Cain cultivase o ură criminală față de fratele său Abel, Dumnezeu l-a întrebat: „De ce te-ai aprins de mânie și de ce ți s-a posomorât fața? Dacă faci binele, nu vei fi oare înălțat? Dar, dacă nu faci binele, păcatul pândește la intrare și dorința lui se ține după tine. Tu însă îl vei stăpâni?”. (Gen. 4:6, 7) Cain nu a ascultat, astfel că păcatul a pus stăpânire pe el, iar consecințele au fost dezastruoase. (Gen. 4:11, 12) Dacă ar fi acceptat mustrarea de la Iehova, durerea pe care ar fi simțit-o ar fi fost mult mai mică.

¹⁹ Zedechia a fost un rege rău, cu un caracter slab. El a domnit într-o perioadă întunecată din istoria Ierusalimului. Profetul Ieremia l-a îndemnat de repetate ori pe Zedechia să renunțe la căile lui rele, dar regele nu s-a lăsat disciplinat. Și în cazul lui consecințele au fost dezastruoase. (Ier. 52:8-11) Iehova dorește să nu ajungem să suferim în mod inutil! (Citește Isaia 48:17, 18.)

20. Care este viitorul celor ce acceptă disciplinarea divină și al celor ce o resping?

²⁰ Mulți oameni din prezent disprețuiesc disciplinarea, inclusiv autodisciplinarea. În curând însă, toți cei ce resping disciplinarea divină vor suporta consecințe amare. (Prov. 1:24-31) De aceea, ‘să ascultăm disciplinarea și să fim înțelepți’! Să dăm ascultare îndemnului din Proverbele 4:13: „Ține strâns disciplinarea, nu-i da drumul. Păzește-o, căci este viața ta”.