Să aducem argumente cu mai multă iscusinţă
1. Ce relatare vom analiza şi de ce?
1 Cuvântarea ţinută de apostolul Pavel într-o sinagogă, în Antiohia din Pisidia, şi consemnată în Faptele 13:16–41 este un exemplu excelent cu privire la modul în care să le aducem argumente altora. Pavel a ţinut cont de mediul din care proveneau cei cărora le vorbea şi de mentalitatea lor şi, astfel, el şi-a adaptat modul de prezentare a veştii bune. Analizând această relatare, vom vedea cum îl putem imita în minister.
2. Ce învăţăm din modul în care Pavel şi-a început cuvântarea?
2 Să stabilim o bază comună: Deşi mesajul lui Pavel se concentra asupra rolului-cheie pe care l-a avut Isus în realizarea scopului lui Dumnezeu, Pavel nu a menţionat acest lucru la începutul cuvântării sale. De fapt, el a vorbit despre un subiect care îi interesa pe cei din auditoriul său alcătuit în principal din iudei, şi anume despre istoria poporului evreu (Fap. 13:16–22). În mod asemănător, şi noi vom fi mai eficienţi când predicăm dacă ne vom strădui să stabilim o bază comună de conversaţie. Pentru aceasta ar putea fi necesar să-i încurajăm pe interlocutori să se exprime, punându-le întrebări pline de tact şi ascultându-i cu atenţie ca să ne dăm seama ce anume îi preocupă.
3. Din ce cauză ascultătorilor lui Pavel nu le era uşor să accepte că Isus era promisul Mesia?
3 Când a vorbit despre istoria evreilor, Pavel le-a reamintit celor din auditoriu promisiunea lui Dumnezeu de a ridica un Salvator dintre descendenţii lui David. Cu toate acestea, mulţi iudei aşteptau un erou războinic care să înlăture jugul dominaţiei romane şi să transforme naţiunea iudaică într-una foarte puternică. Fără îndoială, cei ce-l ascultau pe Pavel ştiau că liderii religioşi evrei din Ierusalim îl respinseseră pe Isus, predându-l autorităţilor romane şi omorându-l. Aşadar, cum îi putea convinge Pavel că Acesta era promisul Mesia?
4. Cum le-a adus Pavel argumente cu iscusinţă evreilor din auditoriul său?
4 Să ne adaptăm prezentarea: Cunoscând modul de a gândi al celor care îl ascultau, Pavel a folosit Scripturile pentru a le aduce argumente pe baza lucrurilor pe care ei le acceptaseră deja. De pildă, el a spus că Isus era acel descendent al lui David despre care vorbise şi Ioan Botezătorul, cel considerat de mulţi oameni un profet al lui Dumnezeu (Fap. 13:23–25). Pavel a arătat că, respingându-l pe Isus şi condamnându-l la moarte, conducătorii religioşi „au împlinit lucrurile rostite de Profeţi“ (Fap. 13:26–28). Mai mult, el a explicat că existau martori că Isus fusese sculat din morţi şi a atras atenţia asupra unor pasaje biblice cunoscute care fuseseră împlinite prin învierea lui Isus. — Fap. 13:29–37.
5. a) Cum şi-a adaptat Pavel prezentarea când s-a adresat unui auditoriu alcătuit din greci? b) Cum putem imita exemplul lui Pavel când depunem mărturie în teritoriul congregaţiei noastre?
5 Când s-a adresat unui auditoriu alcătuit din greci la Areopagul din Atena, Pavel a folosit o altă abordare (Fap. 17:22–31). Cu toate acestea, el a prezentat acelaşi mesaj, şi în ambele situaţii eforturile sale au fost încununate cu succes (Fap. 13:42, 43; 17:34). În mod asemănător, şi noi vom fi mai eficienţi în minister dacă vom stabili o bază comună de discuţie cu cei ce ne ascultă şi dacă ne vom adapta prezentarea luând în calcul mediul din care provin şi modul lor de a gândi.