Ce este păcatul?
Răspunsul Bibliei
Orice acțiune, sentiment sau gând care contravine normelor lui Dumnezeu constituie păcat. De asemenea, păcatul presupune încălcarea legilor divine prin acțiuni greșite, sau nedrepte, în ochii lui Dumnezeu (1 Ioan 3:4; 5:17). Biblia vorbește și despre alt tip de păcat: acela de a nu face ceea ce știm că este corect (Iacov 4:17).
În limbile în care a fost scrisă Biblia, cuvântul „păcat” înseamnă „a rata ținta”. De exemplu, un grup de soldați din anticul Israel erau atât de pricepuți la țintitul cu praștia, încât ‘nu dădeau greș’ niciodată. Această expresie, tradusă ad literam, ar putea fi redată prin „nu păcătuiau” (Judecătorii 20:16). Prin urmare, a păcătui înseamnă a rata ținta în ce privește normele perfecte ale lui Dumnezeu.
În calitate de Creator, Dumnezeu are dreptul să stabilească norme pentru oameni (Revelația 4:11). Suntem răspunzători în fața lui pentru acțiunile noastre (Romani 14:12).
E posibil să nu păcătuim deloc?
Nu. Biblia spune că „toți au păcătuit și nu ajung la gloria lui Dumnezeu” (Romani 3:23; 1 Regi 8:46; Eclesiastul 7:20; 1 Ioan 1:8). De ce stau lucrurile astfel?
Primii oameni, Adam și Eva, au fost fără păcat la început, deoarece fuseseră creați perfecți, după chipul lui Dumnezeu (Geneza 1:27). Însă neascultând de Dumnezeu, ei au pierdut perfecțiunea (Geneza 3:5, 6, 17-19). Când au avut copii, le-au transmis păcatul și imperfecțiunea (Romani 5:12). Referindu-se la aceste defecte moștenite, David, rege al Israelului, a spus: „În păcat m-a conceput mama mea” (Psalmul 51:5).
Sunt unele păcate mai grave decât altele?
Da. De exemplu, Biblia spune că bărbații din Sodoma antică „erau răi și păcătuiau grav” (Geneza 13:13; 18:20). Să analizăm trei factori care determină cât de grav este păcatul.
Gravitatea. Biblia ne poruncește să evităm păcate grave, precum imoralitatea sexuală, idolatria, furtul, beția, extorcarea, crima și spiritismul (1 Corinteni 6:9-11; Revelația 21:8). Biblia le pune pe acestea în contrast cu păcatele neintenționate, sau necugetate, precum vorbe și acțiuni care îi rănesc pe alții (Proverbele 12:18; Efeseni 4:31, 32). Totuși, Biblia ne încurajează să nu minimalizăm niciun păcat, întrucât aceasta poate duce la încălcări mai grave ale legii lui Dumnezeu (Matei 5:27, 28).
Motivația. Unele păcate sunt comise din neștiință, persoana necunoscând cerințele divine (Faptele 17:30; 1 Timotei 1:13). Deși nu scuză astfel de păcate, Biblia le diferențiază de păcatele care sunt o încălcare voită a legii divine (Numerele 15:30, 31). Păcatele intenționate vin dintr-o ‘inimă rea’ (Ieremia 16:12).
Frecvența. Biblia mai face diferența între un singur păcat și practicarea păcatului pe o perioadă lungă de timp (1 Ioan 3:4-8). Cei care ‘practică intenționat păcatul’, chiar și după ce învață care este modul corect de a acționa, primesc o judecată nefavorabilă din partea lui Dumnezeu (Evrei 10:26, 27).
Cei care se fac vinovați de un păcat serios se pot simți copleșiți de povara greșelii lor. De exemplu, regele David a scris: „Nelegiuirile mele îmi acoperă capul; ca o povară grea, ele sunt prea grele pentru mine” (Psalmul 38:4). Biblia însă dă următoarea asigurare: „Să renunțe cel rău la calea lui și răufăcătorul la gândurile lui. Să se întoarcă la Iehova, care se va îndura de el, și la Dumnezeul nostru, căci el va ierta cu larghețe” (Isaia 55:7).