16:18

Tu ești Petru și pe această stâncă: În acest pasaj, în limba greacă, apar doi termeni asemănători: pétros și pétra. Termenul pétros este de genul masculin și înseamnă „bucată de stâncă”, „piatră”. Aici este folosit ca nume propriu (Petru), forma grecească a numelui pe care Isus i l-a dat lui Simon. (Ioa 1:42) Termenul pétra, redat prin „stâncă”, este la feminin și înseamnă „strat stâncos”, „bloc de piatră” sau „masă stâncoasă”. Acest termen grecesc apare și în Mt 7:24, 25; 27:60; Lu 6:48; 8:6; Ro 9:33; 1Co 10:4; 1Pe 2:8. Evident, Petru nu se considera stânca pe care Isus avea să-și zidească congregația, deoarece în 1Pe 2:4-8 a scris că Isus era ‘piatra unghiulară de temelie’, care fusese prezisă cu mult timp înainte și aleasă de însuși Dumnezeu. În mod similar, apostolul Pavel l-a numit pe Isus „temelie” și „stânca spirituală”. (1Co 3:11; 10:4) Prin urmare, Isus a făcut aici un joc de cuvinte. Era ca și cum ar fi spus: „Tu, cel pe care l-am numit Petru, o bucată de stâncă [Pétros], ai înțeles cine este cu adevărat Cristosul, «această stâncă» [pétra], cel ce va fi temelia congregației creștine”.

congregația: Aceasta este prima ocurență a termenului grecesc ekklēsía. El este compus din doi termeni grecești: ek, care înseamnă „afară”, și kaléō, care înseamnă „a chema”. Termenul se referă la un grup de oameni convocați sau chemați laolaltă pentru un anumit scop sau o anumită activitate. (Vezi Glosarul.) În acest context, Isus a prezis înființarea congregației creștine, alcătuite din creștini unși, care, asemenea unor „pietre vii”, sunt „zidiți drept casă spirituală”. (1Pe 2:4, 5) Cuvântul grecesc ekklēsía apare frecvent în Septuaginta ca echivalent al termenului ebraic redat prin „congregație”, care se referă adesea la întreaga națiune Israel. (De 23:3; 31:30) În Fa 7:38, israeliții chemați din Egipt sunt numiți „congregație”. În mod asemănător, creștinii ‘chemați din întuneric’ și ‘aleși din lume’ alcătuiesc „congregația lui Dumnezeu”. (1Pe 2:9; Ioa 15:19; 1Co 1:2)

Mormântului: Sau „Hadesului”. (Vezi Glosarul, „Mormânt”.) Biblia spune despre cei care mor că intră pe „porțile morții” (Ps 107:18) și pe „porțile Mormântului” (Is 38:10), ceea ce transmite ideea că ei sunt ținuți sub puterea morții. Isus promite victoria asupra Mormântului, însemnând că „porțile” acestuia se vor deschide pentru a-i elibera pe cei morți prin intermediul învierii. Învierea lui Isus este o garanție că această promisiune se va împlini. (Mt 16:21) Întrucât congregația este zidită pe Isus, cel care îi poate elibera pe membrii ei din moarte, ea nu poate fi nici învinsă, nici subjugată definitiv de Mormânt. (Fa 2:31; Re 1:18; 20:13, 14)