5:2

ebraică: În Scripturile grecești creștine, scriitorii inspirați ai Bibliei au folosit termenul „ebraică” cu referire la limba vorbită de evrei (Ioa 19:13, 17, 20; Fa 21:40; 22:2; Re 9:11; 16:16), precum și la limba în care Isus, înviat și glorificat, i s-a adresat lui Saul din Tars (Fa 26:14, 15). În Fa 6:1 se face distincție între iudeii „de limbă ebraică” și iudeii „de limbă greacă”. Deși unii bibliști susțin că, în aceste versete, termenul „ebraică” ar trebui redat prin „aramaică”, există motive întemeiate să credem că termenul desemnează chiar limba ebraică. De exemplu, când Pavel le-a vorbit locuitorilor Ierusalimului „în limba ebraică”, el li se adresa unor persoane care dedicau mult timp studierii Legii lui Moise în ebraică. (Fa 21:40; 22:2) În plus, Sulurile de la Marea Moartă (o colecție de fragmente și manuscrise biblice și extrabiblice) au fost scrise în cea mai mare parte în ebraică, ceea ce demonstrează că, la vremea aceea, limba ebraică era folosită în viața de zi cu zi. Printre ele sunt și unele fragmente scrise în aramaică, dar lucrul acesta arată doar că ambele limbi erau în uz. Prin urmare, este foarte puțin probabil ca, atunci când scriitorii Bibliei au folosit termenul „ebraică”, ei să se fi referit de fapt la limba aramaică, sau siriană. Scripturile ebraice făceau deja distincție între „aramaică [sau siriană, n.s.]” și „limba iudeilor” în 2Re 18:26, iar istoricul evreu din secolul I Josephus, făcând referire la acest pasaj din Biblie, a prezentat limba siriană și pe cea ebraică drept limbi distincte. (Antichități iudaice, X, I, 2) Este adevărat că unii termeni aramaici și ebraici sunt destul de asemănători și că, probabil, anumiți termeni din limba ebraică au fost împrumutați din aramaică. Totuși, se pare că nu există niciun motiv ca scriitorii Scripturilor grecești creștine să fi spus „ebraică” dacă s-ar fi referit la „aramaică”.

Betzata: Nume ebraic care înseamnă „Casa măslinului [sau a măslinilor]”. Potrivit unor manuscrise, bazinul se numea „Betesda”, care înseamnă, probabil, „Casa îndurării”. Alte manuscrise conțin redarea „Betsaida”, care înseamnă „Casa vânătorului [sau a pescarului]”. Mulți bibliști din prezent preferă denumirea „Betzata”.