6:1

iudeii de limbă greacă: Lit. „eleniștii”. Cuvântul grecesc Hellēnistḗs nu se găsește în literatura greacă sau ebraico-elenistică, dar contextul justifică redarea „iudeii de limbă greacă”, așa cum afirmă multe lexicoane. La acea vreme, toți discipolii creștini din Ierusalim, inclusiv cei vorbitori de greacă, erau de origine evreiască sau neevrei convertiți la iudaism. (Fa 10:28, 35, 44-48) Termenul redat prin „iudeii de limbă greacă” este folosit în antiteză cu termenul redat prin ‘iudeii de limbă ebraică’ (lit. „evreii”, forma de plural a cuvântului grecesc Ebraíos). Prin urmare, „eleniștii” erau evrei care vorbeau între ei în greacă și care veniseră la Ierusalim din diverse regiuni ale Imperiului Roman, posibil chiar și din Decapole. Spre deosebire de ei, majoritatea iudeilor vorbitori de ebraică erau, probabil, din Iudeea și din Galileea. Ambele grupuri de creștini proveneau, din câte se pare, din medii culturale oarecum diferite. (Vezi nota de studiu de la Fa 9:29.)

iudeilor de limbă ebraică: Lit. „evreilor”. În general, cuvântul grecesc Ebraíos (forma de singular) se referă la un israelit, sau la un evreu. (2Co 11:22; Flp 3:5) În acest context însă, termenul face referire la creștinii iudei de limbă ebraică în antiteză cu creștinii iudei de limbă greacă. (Vezi nota de studiu de la iudeii de limbă greacă, din acest verset, și nota de studiu de la Ioa 5:2.)

la împărțirea zilnică a hranei: Sau „la slujirea zilnică”, „serviciul zilnic”. Cuvântul grecesc diakonía, redat deseori prin „serviciu”, este folosit aici cu referire la un aspect al acestui serviciu care presupune ajutorarea din punct de vedere material a surorilor și fraților nevoiași din congregație. (Vezi nota de studiu de la Fa 6:2, unde verbul înrudit diakonéo este redat prin „a împărți hrana”; vezi și nota de studiu de la Lu 8:3.)