11:20

Antiohia: Acest oraș din Siria era situat pe malul fluviului Orontes, la aproximativ 32 km în amonte de Seleucia, port la Marea Mediterană. În secolul I e.n., Antiohia din Siria era al treilea oraș ca mărime și bogăție din Imperiul Roman, după Roma și Alexandria. În Antiohia era o mare comunitate de evrei și nu existau animozități între evrei și neevrei în acea perioadă. Antiohia din Siria oferea, din câte se pare, climatul favorabil pentru implementarea unei noi măsuri: acum discipolii le predicau și neevreilor necircumciși, nu doar evreilor. (Vezi nota de studiu de la vorbitorilor de limbă greacă, din acest verset.) Acest oraș Antiohia nu trebuie confundat cu Antiohia din Pisidia, care se afla în Asia Mică. (Vezi notele de studiu de la Fa 6:5; 13:14 și Ap. B13.)

vorbitorilor de limbă greacă: Lit. „eleniștilor”. Sensul termenului grecesc folosit aici (Hellēnistḗs) este determinat de context. În Fa 6:1 este foarte probabil ca acest termen să aibă sensul de „iudeii de limbă greacă”. (Vezi nota de studiu de la Fa 6:1.) Din acest motiv, unii erudiți au tras concluzia că discipolii din Antiohia din Siria trebuie să le fi predicat celor circumciși, evrei sau prozeliți, care vorbeau greaca. Totuși, ceea ce este descris aici se referă, din câte se pare, la o schimbare de direcție în ce privește predicarea în Antiohia. Așa cum se menționează în Fa 11:19, în trecut li se predicase cuvântul lui Dumnezeu doar evreilor din Antiohia, dar acum se pare că mesajul se răspândea și la neevreii de acolo. Probabil că Barnaba a fost trimis la Antiohia ca să-i încurajeze pe acești noi discipoli care comunicau în greacă. (Fa 11:22, 23) Unele manuscrise vechi folosesc în acest context termenul Héllēnas (însemnând „greci”; vezi Fa 16:3) în locul termenului Hellēnistḗs. Prin urmare, mai multe traduceri conțin redarea „greci” sau „neevrei”. Aceste cuvinte sugerează că cei cărora li se predicase în Antiohia nu erau adepți ai religiei iudaice. Totuși, este posibil ca, în acest context, să se facă referire atât la evreii, cât și la neevreii care vorbeau limba greacă, motiv pentru care în Traducerea lumii noi a fost aleasă redarea „vorbitorilor de limbă greacă”. Acești oameni care vorbeau greaca proveneau, probabil, din diferite grupuri naționale, dar au adoptat limba greacă și, după cât se pare, obiceiurile grecești.