20:7

pentru a lua masa: Lit. „pentru a frânge pâinea”. În timpurile antice, pâinea era un aliment de bază în dieta popoarelor din Orientul Mijlociu; de aceea, expresia a ajuns să facă referire la orice fel de mâncare. Întrucât pâinea avea, în general, forma unei lipii crocante, ea era mai degrabă ruptă decât tăiată. Prin urmare, se obișnuia ca pâinea să fie frântă pentru a fi consumată, iar Isus a făcut deseori acest lucru. (Vezi nota de studiu de la Mt 14:19; vezi și Mt 15:36; Lu 24:30.) Când a instituit Cina Domnului, Isus a luat o pâine și a frânt-o. Întrucât acesta era modul obișnuit de a rupe pâinea, gestul lui Isus nu are nicio semnificație spirituală. (Vezi nota de studiu de la Mt 26:26.) Unii susțin că această expresie, când apare în anumite pasaje din cartea Faptele, face referire la celebrarea Cinei Domnului. (Fa 2:42, 46; 20:7, 11) Însă, de fiecare dată când este menționată Cina Domnului, acțiunea de a frânge pâinea este asociată cu aceea de a bea vin dintr-un pahar. (Mt 26:26-28; Mr 14:22-25; Lu 22:19, 20; 1Co 10:16-21; 11:23-26) Ambele acțiuni au semnificație deosebită. Prin urmare, când este menționată doar acțiunea de a frânge pâinea, nu și aceea de a bea vin, este vorba despre o masă obișnuită, nu despre Cina Domnului. Mai mult, nu există niciun indiciu că Isus ar fi dorit ca această celebrare, Comemorarea morții sale, să fie ținută de mai multe ori pe an decât sărbătoarea pe care o înlocuia, Paștele, celebrat o singură dată pe an.