20:37

l-au îmbrățișat pe Pavel: Lit. „s-au aruncat de gâtul lui”. În Scripturi, o îmbrățișare însoțită de un sărut și de lacrimi era un semn de afecțiune profundă, sentiment pe care și acești bătrâni îl nutreau față de Pavel. (Vezi și Ge 33:4; 45:14, 15; 46:29; Lu 15:20.)

l-au sărutat cu afecțiune: Sau „l-au sărutat cu tandrețe”. Frații l-au îndrăgit pe Pavel datorită iubirii lui autentice față de ei. În timpurile biblice, sărutul era, adesea, expresia unei legături de prietenie. (Ge 27:26; 2Sa 19:39) Uneori, el era însoțit de o îmbrățișare caldă și de lacrimi. (Ge 33:4; 45:14, 15; Lu 15:20) Termenul grecesc tradus prin „l-au sărutat cu afecțiune” este considerat o formă intensivă a verbului philéō, redat uneori prin „a săruta” (Mt 26:48; Mr 14:44; Lu 22:47), dar, de cele mai multe ori, prin „a avea afecțiune pentru” (Ioa 5:20; 16:27). (Compară cu nota de studiu de la Mt 26:49.)