4:7

Fericiți: Termenul grecesc makários apare de 50 de ori în Scripturile grecești creștine. Pavel vorbește aici despre „fericirea omului pe care Dumnezeu îl consideră drept, dar nu datorită lucrărilor”. (Ro 4:6) Acest termen grecesc este folosit pentru a-i descrie pe Dumnezeu (1Ti 1:11) și pe Isus aflat în glorie cerească (1Ti 6:15). El apare și în afirmațiile despre fericire din celebra Predică de pe munte. (Mt 5:3-11; Lu 6:20-22) Aici, în Ro 4:7, 8, Pavel citează din Ps 32:1, 2. Acest tip de declarații, introduse prin adjectivul „fericit/fericiți”, sunt comune în Scripturile ebraice. (De 33:29; 1Re 10:8; Iov 5:17; Ps 1:1; 2:12; 33:12; 94:12; 128:1; 144:15; Da 12:12) În limbile originale, ebraică și greacă, termenul „fericit” nu se referă pur și simplu la starea de veselie pe care o simte cineva când este binedispus. Potrivit Bibliei, pentru a fi cu adevărat fericită, o persoană trebuie să cultive iubire pentru Dumnezeu, să-i slujească cu fidelitate și să se bucure de aprobarea și de binecuvântarea sa.

iertate: Termenul grecesc aphíēmi înseamnă în esență „a lăsa să meargă”, „a lăsa să plece” (Ioa 11:44; 18:8), însă poate însemna și „a anula o datorie” (Mt 18:27, 32) sau, în sens figurativ, „a ierta” păcatele (Mt 6:12). (Vezi notele de studiu de la Mt 6:12.) Acest termen este folosit și în Septuaginta, în Ps 32:1 (31:1, LXX), de unde citează Pavel.

acoperite: Sau „iertate”. Termenul grecesc epikalýptō apare doar aici în Scripturile grecești creștine. El înseamnă literalmente „a acoperi”, însă aici este folosit cu sens figurat, ca sinonim pentru „a ierta”. Pavel citează din Ps 32:1, unde, în Septuaginta (Ps 31:1), apare același verb grecesc, ca echivalent al unui verb ebraic ce înseamnă „a acoperi” în sensul de a ierta păcatele.